În numărul de ieri al publicației Revista 22 a apărut un interviu acordat de Ministrul Educației, Mircea Dumitru, jurnalistei Andreea Pora, în care sunt reluate, spre o nouă discuție, multe dintre problemele prin care trece învățământul românesc acutual: plagiatele universitarilor, slabele rezultate ale elevilor și studenților… decăderea școlii românești, în general.
Vă prezentăm, mai jos, „partea despre plagiat” – mai precis fragmentele care fac referire la rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Ramona Lile – subiect pe care l-am mai abordat aici și despre care, vezi bine, presa centrală pare mai interesată decât cea locală.
Cum interpretați faptul că mulți „doctori“, în special de la așa-zisa Academie a lui Oprea, au cerut să renunțe la titlu?
Cu siguranță că un verdict de plagiat dat de Consiliu și imediat după aceea decizia ministrului de retragere a titlului de doctor sunt un oprobriu public, un vot de blam, pe care aceste persoane vor să-l evite. Cred că este vorba de dorința de a se pune la adăpost, dacă mai poate fi vorba de așa ceva, de un verdict public în care ar putea apărea decizia de plagiat. Nu știu exact în momentul de față dacă e vorba de un plagiat, pentru că nu există încă o analiză a Comisiei și un verdict dat de Consiliul general. Pot să spun însă că am văzut analize făcute de ziariști sau alte persoane, care mi s-au părut foarte consistente și convingătoare. Cu toate acestea, în calitate de ministru, nu mă pot pronunța în mod oficial înainte de verdictul CNATDCU.
Credeți că, dacă d-l Tobă va primi un verdict de plagiat de la CNATDCU, ar trebui demis?
Absolut.
Și premierul Cioloș împărtășește această opinie?
Sunt convins că împărtășește această opinie. N-am avut o discuție despre acest lucru în mod direct, pentru că nu s-a pus această problemă atunci când mi-a oferit portofoliul, însă eu însumi am ridicat chestiunea și am spus că sunt foarte neliniștit, că sunt într-o poziție inconfortabilă să accept o astfel de poziție, foarte onorantă de altfel, atunci când există aceste suspiciuni foarte bine argumentate și credibile – cel puțin din ce am văzut în presă. Dar, dacă se dovedește că este vorba de plagiat, în măsura în care nu vor fi luate măsuri administrative și politice, eu mă retrag din acest guvern. Fără niciun fel de rezervă, i-am comunicat asta și d-lui prim-ministru Cioloș.
E o discuție veche în lumea universitară și intelectuală că în sistemul de educație a triumfat impostura, care a devenit aproape imposibil de destructurat. Cum vedeți problema?
Împărtășesc punctul dvs. de vedere. Cred că deteriorarea enormă a percepției asupra școlii românești, nu numai a universității, a întregii școli românești, această imagine negativă pe care o are în momentul de față școala se datorează unor factori reali, nu sunt doar impresii subiective ale noastre. Nu suntem manipulați de presă sau de media. Ca să ieșim din această situație, nu e suficient doar ca ministerul să lanseze planuri, proiecte, strategii de refacere a școlii românești. Cred că profesorii, părinții, societatea civilă, elevii, presa, toți cei care sunt implicați în școala românească trebuie să contribuie într-o formă sau alta la refacerea școlii românești.
Vedem însă că acest lucru nu se întâmplă. Societatea pare indiferentă, ba mai rău, se complace în lipsa de performanță, reformele nu au avut susținerea societății.
Asta foarte probabil și din cauză că Ministerul Educației și toți cei care au gândit și au condus sistemul de-a lungul timpului nu au dat acele semnale credibile și consistente că, într-adevăr, pot fi făcute lucruri importante pentru redresarea școlii. Și atunci sigur că și părinții, și elevii s-au complăcut, văzând numai ceea ce nu se poate face. Cred că trebuie schimbată încet-încet percepția publică. Dacă vom putea da câteva semnale că ne aflăm într-un proces de refacere, de restructurare, de însănătoșire, cred că atunci oamenii care nu și-au pierdut cu totul speranța și care mai pot investi energie și talent în refacerea școlii vor fi aici împreună cu noi. Dar acest proces ia foarte mult timp. Nu există miracole.
Apropo de impostura de care discutam mai devreme, ARACIS, de exemplu, e un organism independent, care dă calificative universităților. La rândul lui e „populat“ cu tot felul de impostori. Vă dau cazul pe care l-a avut revista 22, al Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad, condusă de o rectoriță plagiatoare, Ramona Lile, plus alți 4-5 profesori tot plagiatori, și care a căpătat recent de la ARACIS calificativul „încredere“. Am constatat că aceștia, inclusiv rectorița, sunt printre evaluatori la ARACIS, Departamentul Management. Vedem că impostura se infiltrează peste tot, ei centrează, ei dau cu capul. Ce se poate face în aceste cazuri?
E foarte bine că transmiteți aceste semnale. ARACIS își schimbă comisiile de evaluatori periodic. Știu că există o rezervă, o reticență din partea unor profesori foarte buni de a face parte din astfel de comisii care de foarte multe ori își realizează sarcinile într-un mod pur birocratic.
Dosarele de evaluare pot fi întocmite potrivit procedurilor în vigoare, fără să apară în prim-plan acele lucrări care sunt plagiate sau asupra cărora planează suspiciunea de plagiat. În dosarele acelea apar alte documente, care țin de structura și funcționalitatea universității, de numărul de ore, de statele de funcții, cine anume face orele, lucruri de acest fel. Nu este o evaluare a calității cercetării științifice a fiecărui cadru didactic. Asta este o chestiune pe care trebuie să o facă universitatea respectivă. Nu trebuie însă decredibilizate instituții cu roluri importante, cum e ARACIS, pentru că există impostori… Cazul semnalat de revista 22 – și am înțeles că ați adus la cunoștința Ministerului Educației și a CNATDCU, înainte să ajung ministru, cazul doamnei care este rector acum la Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad, Ramona Lile – eu vă pot garanta că va fi luat în cercetare, va fi examinat de Consiliul Național de Etică.
Consiliu care a fost însă revocat de Adrian Curaj.
În momentul de față ministerul restructurează acest consiliu, care va fi reînființat prin ordin de ministru, astfel încât să înceapă să funcționeze în luna septembrie. În acest consiliu vor fi alte persoane care să dea garanția că suspiciunile și acuzațiile de malpraxis în universitar vor fi examinate cu toată seriozitatea și vor fi propuse sancțiuni și măsuri de remediere în acord cu legislația în vigoare și cu etica academică și a cercetării științifice.
Citește interviul integral AICI.
……………………….
Mircea Dumitru este un filozof român, profesor de logică la Facultatea de Filozofie și rector la Universitatea din București. Este membru corespondent al Academiei Române (Wikipedia)
3 comentarii. Leave new
Oare chiar toți plagiatorii,chiar cei cu funcții înalte vor fi demascați? Eu sunt sceptic.Unii,ca de obicei vor fi mai presus de lege! Ca la români,nu? Om trăi și-om vedea Mână birjar…
Filosof ! Ca Liiceanu ! Mai rău !
Rectorul Universitatii din Bucuresti, Mircea Dumitru, este incompatibil, atat din punct de vedere moral cat si profesional, cu postura de membru al Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti. Mircea Dumitru a refuzat sa analizeze plagiatele crase al lui Gabriel Liiceanu, identificate de ziarul ZIUA in 2007, un caz cel putin la fel de grav ca cel privind plagiatul lui Victor Ponta: Cazul Liicheanu. Am reprodus deja cateva seturi de dovezi incontestabile privind plagiatele lui Liiceanu, cu sprijinul filosofului Constantin Barbu, discipol al lui Noica foarte cunoscut de Liiceanu din perioada Scolii de la Paltinis, la Ziaristi Online. Dar sa revenim la amoralul judecator de azi, Mircea Dumitru, dovedit, dupa cum veti citi in continuare, ca fals traducator din germana a trei lucrari filosofice de Ludwig Wittgenstein, aparute la editura Humanitas. Din prostie, membrul nostru fruntas al CNATDCU a recunoscut in propriul CV ca… nu cunoaste limba germana. Detalii, fulminante si aproape incredibile, mai jos. ………….
O jigodie post Băsescu, dar din aceeaşi grupare antiromânească.
Insa tot in 2007, pe cand Mircea Dumitru era mult mai mutulica ca azi (cacofonie pe merit), decanul surd, mut si orb de atunci era si membru în “board-ul ştiinţific” al “New Europe College” (2002 – 2008), Colegiul rectorului Andrei Plesu, unde, in anii ’90, fusese si “fellow”. Insa tot in anii ’90, conform CV-ului sau, fostul instructor la Casa Pionierilor Buftea, facea pe “redactorul principal II” la… Humanitas. Il vedeati pe marele filosof fara opera G Liiceanu judecat de un fost redactor “II” de-al sau, “fellow” de-al tovarasului sau A Plesu si co-autor de carte a trois cu inca presedintele ICR, HR Patapievici?