„Ministerul Public nu doar că își depășește atribuțiile prevăzute de Constituție și de lege, dar își arogă atribuții ce aparțin puterii legislative sau Curții Constituționale”
Curtea Constituţională a României a soluționat cererea lui Călin Popescu-Tăriceanu, în vederea constatării existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Ministerul Public, prin Direcţia Naţională Anticorupţie, după ce procurorii au deschis o anchetă cu privire la elaborarea proiectului de OUG de modificare a Codurilor penale.
CCR a admis cererea și a decis încă din 27 februarie 2017 că „există un conflict juridic de natură constituţională între DNA şi Guvern, urmare a anchetei procurorilor privind modul în care a fost adoptată celebra ordonanţă 13, considerând că s-a perturbat buna activitate a Guvernului. Ancheta DNA poate continua, dacă sunt fapte care să atragă răspunderea penală directă, nu ipotetică““, a motivat preşedintele CCR, Valer Dorneanu în ziua de 27 februarie.
Cu toate acestea, motivarea pe larg a Curții Constituționale, singura care poate pune capăt unor abuzuri ale DNA și unor imixtiuni ale acestei instituții inclusiv în procesul de legiferare, a fost dată azi, 10.03.2017.
Motivarea Curții Constituționaled a României:
„În ceea ce privește Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, conduita conforma Constitutiei transpare din cele statuate mai sus, si anume exercitarea competentelor stabilite de lege in conformitate cu prevederile constitutionale referitoare la separatia puterilor in stat si, deci, abtinerea de la orice actiune care ar avea ca efect subrogarea in atributiile altei autoritati publice. Prin urmare, Ministerul Public nu are competenta de a desfasura activitati de cercetare penala cu privire la legalitatea si oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor.(…)
Asadar nu este de acceptat ca autoritatea legiuitoare primara sau delegata (parlamentari sau ministri) sa intre sub incidenta legii penale prin insusi faptul adoptarii sau participarii la actul decizional al adoptarii actului normativ, aceasta indeplinindu-si o atributie constitutionala.(…)
Intrucat, doar prin ea insasi, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infractiuni, Curtea constata ca faptele reclamate prin denuntul care a stat la baza intocmirii Dosarului nr.46/P/2017, inregistrat pe rolul Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, nu pot intra sub incidenta legii penale, indiferent de incadrarea juridica data. (…)
Pentru aceste considerente, avand in vedere ca prin Ordonanta din 1 februarie 2017 a Directiei Nationale Anticoruptie se retine ca ‘nu exista vreunul dintre cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale’ si, in consecinta, se dispune inceperea urmaririi penale si se efectueaza acte de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunilor mentionate in denunt, apare cu evidenta faptul ca Ministerul Public, ca parte a autoritatii judecatoresti, s-a considerat competent sa verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative si, implicit, legalitatea adoptarii ordonantei de urgenta a Guvernului.
O astfel de conduita echivaleaza cu o incalcare grava a principiului separatiei puterilor in stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constitutie, deoarece Ministerul Public nu doar ca isi depaseste atributiile prevazute de Constitutie si de lege, dar isi aroga atributii ce apartin puterii legislative sau Curtii Constitutionale”.
Judecătorii Curții precizează în motivare că „aprecierea oportunității adoptării unei OUG este atributul exclusiv al Guvernului, putând fi cenzurat doar prin controlul parlamentar”.
Judecătoarea Livia Stanciu a formulat o opinie separată, precizând că „nu ar fi trebuit să se constate existența unui conflict juridic, deoarece, față de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de inițiere și adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017″.
Informații conexe
1.Sesizarea lui Călin Popescu Tăriceanu
Sesizarea preşedintelui Senatului a fost trimisă Curţii la 8 februarie. Părţile au avut termen să transmită punctele de vedere până la 16 februarie.
Potrivit unui comunicat transmis de Senat la acea dată, conflictul juridic de natură constituţională pe care Tăriceanu îl aduce în atenţia CCR a fost „ generat de demersurile procurorilor din cadrul DNA, constând în anchetarea circumstanţelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă referitor la modificarea şi completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală, fapt care a creat blocaje instituţionale”.
Călin Popescu-Tăriceanu consideră că, procedând la anchetarea oportunităţii, circumstanţelor şi împrejurărilor elaborării proiectului de act normativ, „reprezentanţii Ministerului Public au uzurpat unele dintre competenţele Guvernului, prin Ministerul de Justiţie, fapt care a condus la apariţia prezentului conflict juridic de natură constituţională, în sensul deciziilor CCR” și că „OUG nr. 13/2017 abordează o temă de politică penală a statului român, or măsurile de politică penală se află în competenţa exclusivă a Parlamentului şi a Guvernului, alte autorităţi publice, inclusiv autoritatea judecătorească, pot exprima puncte de vedere în această materie, pot şi trebuie să fie consultate, dar nu pot avea putere de interferenţă, de amestec discreţionar, inclusiv de urmărire penală, nici a structurilor Parlamentului, nici a structurilor Guvernului”, se menţionează în sesizarea trimisă CCR.
În finalul sesizării, preşedintele Senatului a solicitat ca prin decizia pe care Curtea o va pronunţa să se deblocheze conflictul, „statuând faptul că, pe viitor, organele de urmărire penală nu pot ancheta oportunitatea elaborării actelor normative”.
2. Reacția Curții Constituționale – AICI COMUNICATUL DE PRESĂ INTEGRAL CU DECIZIA CURȚII
Președintele CCR, Valer Dorneanu, a declarat că a fost perturbată buna activitate a Guvernului.
„Problema este dacă DNA și-a arogat puteri care nu îi revin legii. Există conflict juridic între autorități atunci când o putere își arogă atribuții care îi revin alteia sau când între acele autorități există divergențe cu privire la întinderea atribuțiilor fiecăruia. DNA a început, însă, printr-o acțiune care s-a demarcat prin descinderi la Ministerul Justiției. Ordonanța de Urgență este un act normativ și este o putere delegată din partea autorității legislative. Am mai verificat dacă s-au primit toate avizele de la CSM, lucruri care exced DNA. Pe de altă parte, toate acestea s-au făcut în timpul desfășurării procesului legislativ. Prin aceasta, considerăm că s-a perturbat buna activitate a Guvernului și relațiile care trebuie să existe între cele trei puteri. Activitatea de legiferare ține de puterea Parlamentului. Verificarea existenței condițiilor exercitării acestui drept este de competența Curții Constituționale. În plus, toate actele de exercitare penală trebuie făcute în așa fel încât să nu se încalce atribuțiile CCR.”, a declarat președintele CCR, Valer Dorneanu.
3. Poziția Parchetului General
Potrivit Parchetului General, motivarea CCR va fi determinantă pentru viitorul curs al anchetei în acest caz.
„Motivarea Curții Constituționale va fi determinantă pentru viitorul curs al anchetei cu privire la infracțiunile de favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri, fals intelectual, ce constituie obiectul cauzei înregistrată pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul PÎCCJ, cauză cunoscută generic sub denumirea de „Adoptarea Ordonanței 13″”, se spune în comunicat.
