Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat miercuri motivarea deciziei prin care au fost secretizate declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici și prin care au fost excluse rudele acestora de la obligația de a face publice informații privind averea. În motivare, CCR vorbește despre dreptul la viață privată și riscurile care decurg din dezvoltarea inteligenței artificiale și utilizarea ei pentru realizarea de profile ale demnitarilor / funcționarilor pe baza informațiilor din declarațiile de avere. Totodată, motivarea indică nevoia actualizării legislației privind aceste declarații și vorbește despre o separare a demnitarilor și a funcționarilor publici, în cazul celor dintâi vorbind despre o justificare a necesității controlului public, având în vedere că sunt aleși. În Decizie se poate vedea și Opinia concurentă formulată de judecătorii Cristian Deliorga, Gheorghe Stan și Varga Attila, dar și Opiniile separate ale judecătorilor Laura – Iuliana Scântei, Livia Stanciu și Mihaela Ciochină.
Ce spune CCR în motivare
Rudele demnitarilor nu trebuie să apără în declarațiile de avere și interese ale demnitarilor pentru că cel care răspunde penal este semnatarul declarației, nu soțul / soția sau copiii, iar aceștia pot da informații eronate.
„Este posibil ca, nefiind în egală măsură responsabilizată prin plasarea sub incidența aceleiași răspunderi penale sau contravenționale, după caz, această persoană (soț, soție sau copil major aflat în întreținere), care este terț față de obligația impusă declarantului, să refuze să le furnizeze, din varii motive, sau chiar să ofere informații eronate, astfel că declarantul va fi în imposibilitate de a furniza datele referitoare la patrimoniul acesteia sau va fi pus în situația de a menționa date incorecte, fără să aibă posibilitatea de a le verifica, pentru a evita sancțiunea penală aplicabilă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații sau sancțiunea contravențională, după caz”, scrie în motivarea CCR.
Judecătorii CCR vorbesc și de situația în care veniturile soților sunt protejate de clauze de confidențialitate
„Tot astfel, există situații în care veniturile obținute de soț sunt protejate de o clauză de confidențialitate, care se impune și cu privire la declarant, în sensul că acesta din urmă, chiar în calitate de soț, nu va avea dreptul să cunoască aceste venituri, astfel că survine, într-un astfel de caz, consecutiv, imposibilitatea comunicării acestor date în vederea completării declarației de avere, pentru că venitul confidențial nu va putea fi cunoscut de declarant, în calitate de soț al persoanei care obține veniturile aflate sub protecția confidențialității, aceasta făcând parte dintre modalitățile de evitare a divulgării respectivului venit. În plus, de lege lata (expresie în limba latina, cu sensul „despre legea în vigoare”, n.r.), veniturile aflate sub clauză de confidențialitate nu sunt protejate prin anonimizare în cazul publicării declarației, neputându-se asigura scopul clauzei de confidențialitate. Astfel de împrejurări, redate exemplificativ, constituie impedimente în realizarea obligației declarării pe propria răspundere inclusiv a veniturilor/bunurilor soțului declarantului. Aceleași considerente se aplică mutatis mutandis în privința copiilor majori aflați în întreținerea acestuia.”
„Așadar, Curtea subliniază că o astfel de constatare nu afectează obligația titularului de a declara drepturile și obligațiile soțului și ale copiilor săi majori, aflați în întreținerea sa, întrucât nu obligația de declarare per se a veniturilor/bunurilor acestor persoane este neconstituțională, ci angajarea răspunderii declarantului pentru corectitudinea informațiilor furnizate de terți prezintă un viciu de neconstituționalitate, răspunderea juridică penală sau contravențională fiind una personală”, mai scrie în motivare.
În acelasi document, CCR face referire la viața privată
„Curtea apreciază că evidențiază reale vicii de neconstituționalitate, prin încălcarea dispozițiilor art.147 alin.(4) din Legea fundamentală, care impun caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și ale art.26 alin.(1) din Constituție, care garantează dreptul la viață intimă, familială și privată. Aceasta, deoarece Legea nr.176/2010 a menținut soluția legislativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curte prin Decizia nr.415 din 14 aprilie 2010, în condițiile în care mențiunea privitoare la anonimizarea adresei exacte a imobilului, a codului numeric personal și a semnăturii nu reprezintă o modificare substanțială de natură să corecteze viciile de neconstituționalitate evidențiate prin decizia citată. Ca atare, Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Legii fundamentale, nesocotind decizia Curții Constituționale”.
„Curtea reține că anonimizarea elementelor menționate în textul de lege criticat nu este suficientă pentru asigurarea confidențialității și protecției datelor cu caracter personal și, implicit, pentru protecția vieții private și a demnității umane, ca valoare fundamentală, consacrată și ocrotită la nivel constituțional. Astfel, pe de o parte, nu se poate nega faptul că, nu de puține ori, cunoașterea localității în care sunt situate imobilele permite cu ușurință identificarea imobilelor deținute de declarant și membrii familiei, cu toate că adresa exactă a acestora este anonimizată, potrivit textului criticat. Este, de exemplu, cazul persoanelor care locuiesc în localități reduse ca dimensiuni, în care comunitățile locale sunt restrânse, iar informațiile de acest tip sunt de notorietate. Curtea reține că nu numai denumirea străzii și numărul imobilului de pe respectiva stradă sunt date cu caracter personal ce nu pot fi divulgate în mod public prin raportare la patrimoniul personal al declarantului, ci și localitatea în care este situat imobilul este o astfel de dată prin raportare la persoana acestuia. Ca atare, aceste elemente de fapt circumstanțiate la persoana declarantului beneficiază de aceeași formă și grad de protecție din punctul de vedere al art.26 din Constituție. Cu alte cuvinte, adresa imobilului pe care declarantul îl deține, indiferent că este redată sub formă determinată (cu indicarea localității, străzii, numărului, apartamentului) sau determinabilă (cu indicarea localității), constituie o informație cu caracter personal referitor la conținutul patrimoniului și la modul în care își gestionează, administrează și exercită controlul asupra patrimoniului său. Expunerea publică a unei asemenea informații, impusă prin lege, echivalează cu încălcarea directă și nejustificată a dreptului său la viață privată”, mai spun judecătorii CCR.
CCR arată că este nevoie ca Parlamentul să găsească soluția legală prin care Agenția Nțională de Integritate „să cunoască informațiile privitoare la averea soțului declarantului și a copiilor majori aflați în întreținerea sa” și să se respecte și dreptul la viață privată al acestora
„În lumina acestei jurisprudențe a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea Constituțională apreciază că publicarea expresă a numelui și prenumelui soțului și copiilor, împreună cu precizarea veniturilor acestora, în cadrul unei declarații date pe propria răspundere a persoanei căreia îi incumbă această obligație, constituie o nesocotire a dispozițiilor art.26 din Constituție, care garantează respectul vieții private. În același timp, Curtea subliniază că legiuitorul trebuie să identifice o soluție legislativă adecvată, care să permită Agenției Naționale pentru Integritate să cunoască informațiile privitoare la averea soțului declarantului și a copiilor majori aflați în întreținerea sa, în vederea realizării scopului legal al acesteia”, explică CCR.
Despre publicarea declarațiilor de avere pe site-ul ANI, CCR spune că nu este necesară,
pentru că „Agenția Națională de Integritate a fost înființată tocmai în vederea asigurării integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirii corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere” și „există un cadru legal suficient, care permite realizarea scopului propus, respectiv asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale”.
„Publicarea pe site-ul Agenției Naționale de Integritate și al instituției căreia îi aparține declarantul, deși este adecvată in abstracto atingerii finalității propuse, nu este însă necesară, în condițiile în care, potrivit art.8 din Legea nr.176/2010, Agenția Națională de Integritate a fost înființată tocmai în vederea asigurării integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirii corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art.1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice”, arată CCR.
„Așadar, există un cadru legal suficient, care permite realizarea scopului propus, respectiv asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art.1 din Legea nr.153/2017, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice, publicarea declarațiilor de avere pe site-ul instituției și al Agenției Naționale de Integritate nemaifiind necesară în aceste condiții. Prin urmare, Curtea constată că măsura aducerii la cunoștința publică a bunurilor mobile și imobile și a activelor și pasivelor financiare depășește finalitatea legii, care poate fi îndeplinită prin mecanismul juridic prevăzut deja de legislația în vigoare, așa cum s-a arătat, și, totodată nu îndeplinește exigențele testului ingerinței minime asupra dreptului fundamental prevăzut de art.26 alin.(1) din Constituție, test prin care se evaluează caracterul necesar al măsurii.”
CCR consideră că publicarea pe site-ul ANI a declarațiilor de avere și interese „determină o fragilizare a securității persoanei, dar și a demnității sale”
„Posibilitatea ca orice persoană să acceseze aspecte detaliate ale situației financiare și materiale ale declarantului și familiei acestuia determină o fragilizare a securității persoanei, dar și a demnității sale, recunoscută în art.1 alin.(3) și (5) din Legea fundamentală, precum și a universului personal ce configurează viața privată și de familie a acestuia, contrar art.26 din Constituție, revelând, prin informațiile furnizate, caracteristici ale persoanei referitoare la obiceiurile de viață, deduse din felul în care utilizează veniturile pe care le obține, modul în care le investește sau le economisește evidențiind fațete deosebit de personale din viața acestuia, care ar trebui să fie protejate din perspectiva datelor cu caracter personal”, scrie în motivare.
Mai mult, potrivit CCR, „livrarea unei asemenea cantități excesive și în masă de date cu caracter personal în spațiul public, pe internet, estomparea scopului urmărit inițial prin provocarea unei forme de curiozitate publică și de lecturare a acestor declarații, expunerea declarantului unei atenții publice nerezonabile, precum și stocarea datelor și declarațiilor de avere pe un interval de timp extensiv pe internet demonstrează cu prisosință că echilibrul care trebuie să caracterizeze relația dintre cele două drepturi fundamentale antereferite este afectat. Toate acestea relevă o expunere și o diseminare în masă a datelor cu caracter personal pentru un număr considerabil de cetățeni, creând o vulnerabilitate din perspectiva protecției dreptului la viață privată al acestora. Practic, o bază de date cuprinzând informații sensibile ale cetățenilor este disponibilă oricând, oriunde și oricui, ceea ce echivalează cu înlăturarea de plano a garanției constituționale a protecției datelor cu caracter personal, element intrinsec al substanței dreptului la viață privată al persoanei”. „În aceste condiții, Curtea apreciază că dispozițiile criticate nu asigură un just echilibru între cele două drepturi fundamentale aflate în concurență. Astfel, nevoia de informare a publicului și necesitatea controlului averilor nu pot conduce la o ingerință disproporționată în viața privată a persoanelor asupra cărora poartă obligația de declarare a averilor, în contextul mai sus arătat fiind justificat să primeze obligația constituțională a autorităților statale de a nu aduce atingere vieții private”.
Distincție între demnitari / aleși și funcționarii publici
Curtea pare însă a lăsa deschisă posibilitatea ca demnitarii să fie supuși controlului public, spre deosebire de funcționarii publici. „Curtea reține că, în principiu, persoanele care au, potrivit legii, obligația de a depune anual declarații de avere sunt fie numite în respectivele funcții, prin concurs/examen, fie numite printr-o decizie politică a unei autorități ori alese prin vot de către cetățeni. În cazul acestora din urmă, datorită caracterului electiv al funcției deținute sau a naturii deciziei politice de numire, Curtea consideră că este justificat un control al publicului, pe considerentul că persoana respectivă a fost propulsată întro funcție de demnitate publică prin alegere sau numire politică… În schimb, în ceea ce privește funcțiile obținute prin concurs/examen o astfel de expunere publică nu își găsește justificarea, din moment ce, așa cum s-a arătat, există posibilități legale pentru evaluarea declarației de avere depuse”.
Potrivit CCR, „sistemul românesc privind regimul declarațiilor de avere este unul dintre cele mai intruzive în privința vieții private din spațiul european, oferind cele mai puține garanții de protecție a acesteia”.
Inteligența artificială – un risc pentru protecția constituțională de care semnatarul declarației de avere trebuie să se bucure în privința vieții sale private
În motivarea sa, CCR face referire și la inteligența artificială, care, pe baza datelor din declarațiile de avere poate crea modele și tipare comportamentale, ceea ce duce în cele din urmă la o anulare a protecției constituționale de care semnatarul declarației de avere trebuie să se bucure în privința vieții sale private. „Textul Constituției se opune unei prelucrări în masă a datelor cu caracter personal prin publicarea declarațiilor de avere cu consecința expunerii persoanei unei nejustificate atenții publice. Curtea subliniază că dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială face posibilă crearea unor modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte, ceea ce, coroborat cu abundența informațiilor private devoalate, prin efectul legii, în spațiul public, prezintă un risc în sensul desconsiderării demnității umane și a individualității persoanei, fragilizând până la anulare protecția constituțională de care aceasta trebuie să se bucure în privința vieții sale private”, scrie în motivarea CCR.
CCR arată că este nevoie de actualizarea legislației „cu determinarea sferei persoanelor obligate la depunerea declarației de avere și a celei de interese”
Curtea „consideră ca fiind necesară elaborarea unei legislații actualizate și raportate la evoluția societății, cu determinarea sferei persoanelor obligate la depunerea declarației de avere și a celei de interese, cu păstrarea scopurilor și finalităților pe care le va stabili Parlamentul în opera sa de legiferare în acest domeniu. Ținând cont de faptul că fenomenul corupției și al practicilor asociate acesteia la nivel politic, birocratic și administrativ trebuie în continuare prevenite și combătute, legiuitorul are obligația de a elabora un cadru normativ eficient care să permită îndeplinirea standardelor de integritate specifice unui stat de drept. În acest sens, Curtea subliniază necesitatea sistematizării și codificării legislației în materie și a elaborării și adoptării unui cod de integritate și transparență în exercitarea funcțiilor publice”.
Articol asociat:
1 comentariu. Leave new
„În motivarea sa, CCR face referire și la inteligența artificială, care, pe baza datelor din declarațiile de avere poate crea modele și tipare comportamentale, ceea ce duce în cele din urmă la o anulare a protecției constituționale de care semnatarul declarației de avere trebuie să se bucure în privința vieții sale private.”
Răspuns dat la mișto de către CCR, dar prostimea nu se prinde. E bine totuși că au votat ce le-a spus propaganda.
Bun venit în #romania#onesta !