Am fost și noi la Marem, la Balul prilejut de împlinirea a 120 de ani de când are Aradul apă și canalizare în sistem centralizat (abordarea serioasă a evenimentului, mai jos)… c-am zis că totuși, frate, 120 de ani de la ceva – de la ORICE!… e ceva totalmente respectabil în orașul ăsta-n care mor doi-trei pe săptămână. Asta pe partea patriotic-istorică.
Pe partea socio-contemporană… cum dreaq să nu te duci să învârți din priviri și să treci prin lentilă toată crema cea bârfită a întregului apus – de epocă politică, de guvernare și de soare a Aradului ăstuia -, în pofida sau tocmai întru respectul binecuvântatei zi de post de vineri, 25 noiembrie, 2016?! Te duci – și numai pentru spectacolul în sine te duci. Unul pentru spectatori avansați.
Și nu numa` că pe gratis – dar tot ei dau și de băut, și de mâncat, și muzică, și lux vizual, și loc de fumat minunat (pentru subsemnatul – criteriul principal!). Și nu orice – toate la aproape cinci din cinci stele.
Unde mai pui că și invitația a fost cât se poate de onorant trimisă, formulată… felicitări responsabililor companiei cu asta.
Plus – era să uit poate cel mai important factor al unei alegeri de chef – lipsă Falcă!
Așa că m-am dus cu plăcere. Am stat de la cinci făr-un sfert până la opt făr-un sfert.
În cele trei ore de bal frumos mascat am reținut liricul unui fel de chermeză de antecameră a ceva de unde habar n-ai dacă dai în iad sau rai…
o atmosferă de „Zilele Purgatoriului”, în care avem voie următoarele: să stăm frumos, să zâmbim, să ne facem poze, să ascultăm cuminți propriile noastre discursuri, să le aplaudăm, să mâncăm și să bem cu frustrările pe silent, să ne complimentăm dușmanii și să plecăm cuminți acasă. Fiecare gașcă – la masa ei. Nu ne amestecăm între noi. Ca niște pești într-un acvariu de lux, limitați de exigențele postului, ale campaniei electorale, ale sutelor de camere care abia așteaptă să ne surpindă comțănd o prostie, o gafă audio-video, unde oricare râgâială poate însemna un „breaking news”, orice tuse o „dezvăluire de culise” și orice beșină o „exclusivitate”.
Lirică, zic… Cu Bibarț recitând din marii poeți ai lumii la microfon, cu Cionca recitând în șoaptă din calitățile lui Ando la masa ziariștilor „incorect orientați politic”, cu PSD-iștii recitându-și din priviri setea de apă cu A mare, cu Boghicevici recitându-și ceafa… mă rog… prea dulce pentru ca să stai mult… consumul excesiv de așa ceva dăunează grav sănătății psihice – atâta am avut eu chef să înțeleg… știu că am ratat faza cu Cipri Unc intrând cu motorul în sală și probabil alte multe epice, dar nu epicul m-a interesat la acest bal de la care am plecat înainte de a începe dansul. Îmi trimitea Puiuțu mesaje mult mai interesante, provocatoare – ca să merg cu autoexpunerea până maximum-ul admisibil – mult mai interesante decât un „Cipri Unc cu motorul în sală”…
Și-am și prins o autocombustie live – pentru că legea compensației sau ceva.
Iar pentru ca lirica s-o dea în boemă totală, fotografiile s-au încărcat într-o dezordine absolut aleatorie – pentru ca să se deosebească mai greu rechinii de peștii mici și de peștișori (că acuma așa-i filmul).
Vă povestește Basil partea epică… dacă are chef. (Lucian Valeriu)
……………………………………………………………………………………..
Epic. E singurul epitet pentru chermeza asta de lux.
Eu m-am simţit bine, mai ales că, vorba unui rapper actual, m-am matrafoxat puţin, cu cocktailuri dubioase, fiind seniorul mesei mele (de fapt, era masa lor, dar aveam trei colegi tineri lângă mine). Şi chiar lângă mine, pentru că e faza serii, asta e, nu motocicleta directoraşului trăznit, deci, chiar lângă mine, un coleg şi prieten, tânăr, cu reale calităţi, atât ca om de presă, cât şi ca harmăsar, aşa se aude, un tip cool, cu un fel de autism antisistem, în sensul că omului îi place în lumea lui, dar, pentru că fiecare avem cel puţin un defect, el e puţin ungur. Şi nu mănâncă morcovi. Aşa că vine ospătara, ne ia farfuriile de supă, a lui mai avea morcovi, ea zice nu mai serviţi, răspund eu, îi zic: domnul nu mănâncă morcovi, că e ungur. Iar tipa spune ÎMI PARE RĂU. Măreţ. Epic. Am râs maxim. În rest, oameni subţiri, femei frumoase, una chiar era îmbrăcată într-o draperie, mâncare bună, high life, târgoveţi, să bem, să fie bine ca să nu fie rău. La unşpe fără un sfert am plecat. M-a dus un taximetrist pe care îl cheamă Istvan. Am ajuns cu bine acasă.
A… am făcut poze cu Ando. De alea paşnice. Fără prejudecăţi, fără ipocrizie. Ca la emisiunea Tinerama. Şi m-a atins pe umăr. Viaţa e frumoasă. (Basil Mureșan)
……………………………………………………………………………………..
Abordarea serioasă a evenimentului – prin prisma conducerii Companiei de Apă
Comunicat de presă
Compania de Apă Arad a aniversat 120 de ani de alimentare cu apă în sistem centralizat. Evenimentul a fost marcat în cadrul unui simpozion la care au fost invitate oficialităţi locale, directori ai companiilor de apă din ţară dar şi din Ungaria, primari şi viceprimari din judeţ, reprezentanţi ai Asociaţiilor de proprietari dar şi angajaţi ai Companiei de Apă.
Istoricul Companiei dar şi proiectele desfăşurate cu fonduri europene în ultimii ani au fost prezentate de directorul Companiei de Apă, ing. Gheorghe Bănăţean. Astfel, dacă în 1896 au fost racordate la reţeaua de distribuţie primele 60-70 de case din Arad iar reţeaua măsura 34 de km, în prezent, la sistemul de alimentare cu apă al municipiului Arad, inclusiv localităţile învecinate sunt racordate 275 de mii de persoane, adică 97%, iar în judeţul Arad, Compania de Apă deserveşte 118 mii locuitori.
Directorul Companiei de Apă Arad, ing. Gheorghe Bănăţean a ţinut să multumească, la ceas aniversar, tuturor celor care au ajutat la dezvoltarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă: „Este datoria noastră să le mulţumim tuturor celor care au muncit sau muncesc în breasla noastră, suntem recunoscători pentru colaborarea cu unităţile administrative teritoriale, cu colegii de breaslă din ţară dar şi din străinătate şi vrem să extindem recunoştinţa noastră către clienţii Companiei de Apă, care ne ajută să alegem cele mai bune atitudini şi proceduri”.
