În fiecare zi putem descoperi oameni care să ne-nvețe lucruri noi despre chestii banale. Pasiunea este singura care face diferența și este ingredientul poveștilor de viață trăită nu pe muchia banalului, nici în rigorile vieții cotidiene. Sunt, din fericire, oameni care aleg să-și exploateze pasiunea cu pasiune și să rescrie conceptele despre tot ce-i înconjoară. Am descoperit în mediul virtual un astfel de om și a stârnit curiozitate și admirație totodată. Despre cum taie realitatea fără să rănească sau despre cum o armă poate fi un obiect de artă, asta am încercat să aflu de la arădeanul Cristian Șoimoșan. El este făuritorul de cuțite unicat și, dacă lăsați la o parte frica și chiar prejudecățile despre cuțite, vă puteți pierde în fascinanta poveste a oțelului pe care o regăsiți cu detalii și accesând pagina sa, Cuțitul meu care are și varianta de prezentare în limba engleză.
Un produs unicat de o calitate deosebită și construit din pasiune este deviza lui. Cine este și de ce a făcut o pasiune din confecționarea cuțitelor unicat, chiar personalizate în funcție de client, aflăm chiar de la el.
Cine sunt
Sunt o persoană care iubește natura și din copilărie am hoinărit prin păduri și pe ape, sunt pescar și vânător, iubesc off-road-ul și orice ieșire în natură mă face fericit. Aceste experiențe personale mi-au format anumite păreri despre uneltele ideale iar cuțitul a fost mereu prima, cea mai importantă și utilă unealtă pentru mine.
Am absolvit o universitate și am continuat cu studii post universitare, dar la un moment dat am decis că este momentul să încerc cu toată energia, pasiunea și timpul meu să fac o carieră din ceea ce îmi place cu adevărat. Încă sper și cred că se poate trăi decent din acest meștesug iar „made in China” este un concept extrem de diferit față de ceea ce pot oferi eu.
Cum am început
Acum mai bine de 10 ani am început să confecționez cuțite la comandă. În această perioadă nu includ „ucenicia” care a început in jurul varstei de 12 ani și a durat mai mult de 12… Calea spre o dotare optimă este un proces lung și costisitor și nu se va încheia niciodată, dar au fost momente în care ceea ce fac astăzi într-un atelier făceam cu uneltele de pe un banc de lucru.
Am început să fac cuțite la comandă din pasiune, pentru a mulțumi prieteni și clienți care nu își găseau cuțitul ideal. Pe parcursul timpului am început să aplic reguli proprii clienților, nu accept să confecționez cuțite care mie nu îmi plac și nu percep avans. Doresc să lucrez la fel ca și la început, cu plăcere și pasiune pentru fiecare cuțit pe care îl fac și, chiar dacă se face referire la un model propus de un client, am să îl fac în viziunea mea proprie. Dacă la final clientului nu îi place, este liber să îl refuze. Pornesc de la principiul că suma evaluată la început pentru acel cuțit se va reflecta în valoarea produsului indiferent dacă clientul este cel care l-a comandat sau îl va cumpăra un altul fără comandă prealabilă. Prețul pe care îl stabilesc este o sumă a costului materiei brute, a costurilor de producție și o autoevaluare a muncii depuse. Încerc să fie decent și accesibil. Uneori prețurile pot părea mari, dar o verificare pe internet va edifica clientul despre prețuri pentru obiecte din materiale similare. Oțelurile folosite de mine sunt în vârful clasamentelor pentru cuțite.
Cum se utilizează un cuțit sau cele 10 porunci pentru iubitorii de cuțite
Cuțitul este o unealtă sau o armă. Este departe de mine gândul de a face o teorie a folosirii cuțitelor ca și arme. Din acest motiv am chiar și unele recomandări pentru când se folosesc.
1.Cuțitul trebuie să fie în permanență foarte ascuțit, un cuțit care nu taie este mai periculos decât unul ascuțit, asupra lui se va exercita forța foarte mare pentru a tăia ceva, forță care e greu de controlat dacă e eliberată brusc.
2. Cuțitul este o unealtă fină, nu este nici topor, nici daltă și nici deschizător de conserve sau macetă, acelea sunt alte unelte, destinate pentru utilizări specifice. Când folosim un cuțit pentru a înlocui astfel de unelte, cuțitul nu mai este folosit în mod corespunzător, el este „abuzat” și, cu siguranță, va avea de suferit mai mult sau mai puțin.
3. Cutitul în general are caracteristici în funcție de destinația specifică pentru care este făcut să fie folosit. Un cuțit de tranșat carne de exemplu, va fi cu lama subțire si fină, ascuțită într-un unghi fin pentru a tăia și pentru a pătrunde adânc; un cuțit de outdoor va avea lama groasă și ascuțită într-un unghi mare, pentru a rezista cu bine la cioplirea lemnului sau la alte acțiuni dure. Acestea sunt doar două exemple de cuțite, ele fiind împărțite în zeci de categorii.
4. Atunci când cumpărați un cuțit, încercați să îl alegeți pentru ce doriți să îl folosiți, altfel cuțitul nu va fi potrivit și veți fi nemultumiți fie de performanțele lui fie de rezistența lui.
5. Cuțitul trebuie păstrat în teacă curat și uscat. După folosirea lui se va șterge de mizerie și lichide și se va introduce în teacă, chiar dacă în câteva minute se va folosi din nou.
6. Cuțitul nu este o unealtă de aruncat, el va avea de suferit dacă va fi aruncat pentru a se înfige în ceva, fie că e lemn sau alt material. Șocul opririi bruște (în cazul în care și-a atins ținta) sau lovirea cu mânerul sau altă parte a sa, va distruge mânerul sau chiar va genera vibrații care pot rupe lama. Dacă cuțitul nu este unul special construit pentru aruncat la țintă, să nu îl folosiți pentru așa ceva.
7. Cuțitul trebuie menținut ascuțit, prin folosirea unor gresii potrivite, după fiecare folosire care a afectat calitățile sale de tăiere. Dincolo de pericolul folosirii unui cuțit neascuțit, un cuțit cu un tăiș distrus va fi mult mai greu de ascuțit decât menținerea periodică a tăișului.
8. Tăierea unor lucruri dure, cum ar fi metale, pietre, etc, sau lovirea tăișului cu ele, vor afecta tăișul, iar cu cât oțelul va fi mai dur, cu atât tăișul va fi mai afectat.
9. Verificarea „care oțel e mai bun” prin lovirea tăiș în tăiș a două cuțite este o cale sigură pentru a distruge tăișul în mod gratuit și irelevant pentru calitatea lui. Rezistența la lovire cu un obiect dur este legată în primul rând de unghiul de ascuțire și de duritatea călirii materialului. Cu siguranță, un cui din oțel moale sau o daltă din oțel inferior vor știrbi adânc un tăiș de lamă de bărbierit sau un brici, nu pentru că acestea sunt oțeluri proaste ci pentru că tăișul lor este mult mai subțire decât tăișul daltei.
10. Cuțitele pot fi călite la durități mai mari sau mai mici, în funcție de oțel și de destinația cuțitului. În general, oțelurile slabe nu se pot căli la durități mari și de aceea cuțitele făcute din oțeluri slabe sunt în general cu tăiș gros și cu unghi mare, pentru a compensa lipsa durității. Un tăiș fin, dintr-un oțel dur, deși rezistă mult mai bine la teste de tăiere (tăișul rămâne ascuțit după tăieri repetate), va fi foarte sensibil la loviri și are tendința de a se ciobi foarte ușor. Aceasta se întâmplă nu din cauza oțelului slab, ci datorită faptului că oțelul e foarte bun dar este folosit neadecvat.
Ce trebuie să știi atunci când vrei să comanzi un cuțit
Un cuțit bun este un cuțit cât mai apropiat de nevoia utilizatorului. Fie că este un cuțit foarte specializat fie că este unul “all purpose”, cine ș-il dorește trebuie să-i ofere din start câteva informații foarte valoaroase producătorului. Pentru început este necesar să știe la ce va fi folosit, ce utilizări specifice și în ce limite se va folosi… Ce așteptări sunt de la acel cuțit (să taie foarte fin, să reziste la șocuri și abuzuri, să fie inoxidabil sau nu, etc). Un cuțit care să le facă pe toate deodată nu există decât în reclame fanteziste, orice plus într-un sens va avea cel puțin un minus în alt sens. Un cuțit cu tăiș fin nu va resista la abuzuri sau un cuțit robust nu va tăia niciodată suficient de fin pentru cineva care asta își dorește. Așadar, se pleacă de la nevoia și așteptările clientului. Din experiența acumulată, am reușit să concep și au ajuns să îmi fie dragi anumite forme, dimensiuni sau profile de tăiș. Acestea au ajuns să fie modele propuse de mine, modele care, în viziunea mea, sunt perfecte pentru anumite utilizări, modele care realizate dintr-un oțel sau altul și cu mânerul din materialul preferat de client, satisfac pe deplin clienții care caută ergonomia și performanța dar nu sunt fixați pe un model propriu.
Sursa foto: Cristian Șoimoșan și pagina Cuțitul meu ( MyKnife)
1 comentariu. Leave new
Cristi Soimosan ,un fauritor de cutite excelent inchis in cercul lui de frustrari .Da pe afara unde ?unde poate si el pe Facebook .Asta e locul unde se exprima si refuleaza .Cauta notorietate in orice scandal ,se baga in seama cu oricine ,cine stie ?poate asa se vand mai bine cutitele .Iti recomand ,in loc sa ti consumi energia si talentul ,iesi pe strada si plimba un caine …fa ceva cu tine ca ai sa faci un infarct si ne ramane noua nevasta ta ….asta vrei ?