Haosul pandemiei a afectat nu numai calitatea actului medical dar a încălcat, sub acoperirea urgenței, flagrant drepturile pacienților. Și înainte de pandemie aceste drepturi au fost încălcate în multe situații, profitându-se de faptul că nu toți pacienții sunt informați și nu toți își cunosc drepturile. Mai mult, s-a mizat pe lipsa de reacție a pacienților în caz de malpraxis și care au acceptat aceste acte ca pe o fatalitate a sorții și s-au descurcat cum au putut.
În contextul Covid, pentru că tot mai mulți pacienți sau aparținători au început să pună întrebări și să solicite dosarele medicale a apărut, inevitabil, și refuzul unității medicale de a le elibera.
Nu este mare filosofie să cauți în legislație, dar nu toată lumea are această disponibilitate, capacitate sau interes din diverse motive. Acest fapt însă nu le anulează drepturile. Am încercat să sintetizez foarte pe scurt prevederi legale aplicabile în domeniul sănătății cu raportare la drepturile pacienților având la bază diverse situații concrete când acestea sunt încălcate.
Drepturile pacienților – LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003
Art.9 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. – majoritatea pacienților au indicat un membru al familiei pentru această informare
Art. 10 Rudele şi prietenii pacientului pot fi informați despre evoluţia investigațiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului. – cum majoritatea pacienților au indicat o persoană apropiată în acest scop, personalul medical este obligat să furnizeze aceste informații dacă li se solicită
Art. 11 Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o alta opinie medicală. – adică poate solicita opinia unui medic de aceeași specialitate fie din unitatea sanitară unde este internat, fie din afara acesteia și nu i se poate refuza acest lucru
Art.12 Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. – refuzul eliberării acestor documente este un abuz și se sancționează în baza art. 37 de mai jos, disciplinar, contravenţional sau chiar penal.
Art. 32. Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial. – acest drept a fost încălcat flagrant în cazul pacienților covid
Art.33 Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afară spitalului. – adică, poate solicita să fie evaluat și îngrijit de un alt medic în care are încredere, chiar dacă acesta nu este în cadrul spitalului unde se află internat
Art.37 Nerespectarea de către personalul medico sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale. – în această categorie intră inclusiv refuzul de a furniza informații despre starea pacientului persoanei indicate de acesta, refuzul de a avea acces la o a doua opinie medicală, refuzul de a i se elibera rezumatul scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării etc
Fiecare pacient trebuie să știe că orice intervenție și act medical se poate realiza numai în baza CONSIMȚĂMÂNTULUI său, consimțământ informat și neviciat! Consimțământul nu este numai un formular birocratic pe care persoana responsabilă cu maculatura în spital poate să-l completeze punând „x” ca să fie acoperit personalul medical, ci el trebuie obținut într-un mod responsabil în urma informării explicite a pacientului despre tot ceea ce urmează să i se întâmple în derularea actului medical de care va beneficia.
Trebuie să i se explice, pe înțelesul său, diagnosticul, tratamentul care urmează să-i fie aplicat, posibilele reacții adverse și riscuri ale tratamentului, posibile intervenții invazive (introducere de cateter venos central etc). În cazul în care pacientul se află în imposibilitatea exprimării consimțământului, acesta trebuie solicitat aparținătorilor indicați de pacient la internare.
Consimțământul este implicit doar în situaţii de urgenţă, când este pusă în pericol viaţa pacientului, iar acesta nu îşi poate exprima voinţa şi rudele sau reprezentanţii legali nu pot fi contactaţi – dacă pacientul a precizat datele de contact ale aparținătorilor dar aceștia pur și simplu nu au fost contactați pentru solicitarea consimțământului, NU poate fi vorba de consimțământ implicit. S-ar putea aplica această prevedere numai dacă aparținătorii au fost contactați dar au fost de negăsit, nu posedă telefon ,aveau telefonul închis sau alte posibile situații particulare.
NORME din 12 decembrie 2016 de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003
Art.7 (1) Fotografierea sau filmarea pacienților în unități, în cazurile în care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului sau pentru evitarea suspectării unei culpe medicale, se efectuează fără consimțământul acestora.
(2) În toate situațiile care nu sunt prevăzute la alin. (1) unitățile sunt obligate să asigure obținerea consimțământului scris pacientului, prin completarea formularului „Acordul pacientului privind filmarea/fotografierea în incinta unității sanitare”, prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme.
Anexa 1 – formular
Art.8 (1) Participarea la activități de cercetare științifică medicală a persoanelor care nu sunt capabile să își exprime voința poate fi realizată numai după obținerea consimțământului reprezentanților legali și numai în situația în care cercetarea respectivă este efectuată și în interesul pacientului.
(2) Acordul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale la învățământul medical și se exprimă în scris, prin completarea formularului „Acordul pacientului/reprezentantului legal privind participarea la învățământul medical”, prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme.
Anexa 2 – formular
Art. 9 (1) Unitățile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienților la datele medicale personale.
(2) Solicitarea privind comunicarea datelor medicale personale se adresează instituției medicale în scris, prin completarea formularului „Solicitare privind comunicarea documentelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme.
Anexa 3 – formular
(3) Eliberarea copiilor documentelor medicale solicitate se face de către unitățile sanitare în termen de maximum 48 de ore de la înregistrarea solicitării.
(4) Eliberarea copiilor documentelor medicale solicitate se face după completarea de către pacient a formularului „Declarație privind comunicarea documentelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 4 la prezentele norme.
Anexa 4 – formular
Art. 10(1) În situațiile în care se solicită informații cu caracter confidențial, unitățile au obligația să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora.
(2) În situațiile în care datele referitoare la viața privată, familială a pacienților influențează pozitiv stabilirea diagnosticului, tratamentul sau îngrijirile acordate, unitățile le pot utiliza, dar numai cu consimțământul acestora, fiind considerate excepții cazurile în care pacienții reprezintă pericole pentru ei înșiși sau pentru sănătatea publică.
Art. 11(1) La internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, după caz, medicul curant are obligația să aducă la cunoștința pacientului faptul că are dreptul de a cere să nu fie informat în cazul în care informațiile medicale prezentate i-ar cauza suferință, precum și dreptul de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.
(2) Acordul pacientului privind desemnarea persoanelor care pot fi informate despre starea sa de sănătate, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale se exprimă în scris, prin completarea formularului „Acordul pacientului privind comunicarea datelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 5 la prezentele norme.
Anexa 5 – formular
ORDIN nr. 482 din 14 martie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului XV „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
În baza art. 8 din acest Ordin, „(1) Acordul scris al pacientului, necesar potrivit art. 649 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să conţină în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:
a) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa pacientului;
b) actul medical la care urmează a fi supus;
c) descrierea, pe scurt, a informaţiilor ce i-au fost furnizate de către medic, medicul dentist, asistentul medical/moaşă;
d) acordul exprimat fără echivoc pentru efectuarea actului medical;
e) semnătura şi data exprimării acordului.(2) Acordul scris constituie anexă la documentaţia de evidenţă primară.
Prin ORDINUL nr. 1.411 din 12 decembrie 2016 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 482/2007 s-a instituit modelul Acordului pacientului astfel:
Conceptul de consimțământ informat – Extras dintr-un articol de specialitate al doamnei dr. Nicoleta Claudia CIMPOERU, medic primar specialitatea gastroenterologie la Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulator și Medicină Preventivă București
Consimțământul informat reprezintă autorizarea de către pacient a unei intervenții medicale în cunoștință de cauză. Consimțământul informat implică trei componente pentru a fi valid:
a) Informarea presupune furnizarea de date și informații medicale relevante de către medic cu privire la diagnosticul și căile de tratament cu riscurile acestora și înțelegerea lor de către pacient.
b) Capacitatea de decizie adică abilitatea pacientului de înțelegere, alegere sau respingere a unei intervenții, comunicarea consimțământului și aprecierea consecințelor deciziei luate.
a) Informarea presupune furnizarea de date și informații medicale relevante de către medic cu privire la diagnosticul și căile de tratament cu riscurile acestora și înțelegerea lor de către pacient.
b) Capacitatea de decizie adică abilitatea pacientului de înțelegere, alegere sau respingere a unei intervenții, comunicarea consimțământului și aprecierea consecințelor deciziei luate.
c) Decizia independentă se refera la dreptul pacientului de a lua o decizie liberă fără constrângeri sau manipulări.
Caracteristicile consimțământului informat
Pentru a fi legal, consimțământul trebuie să fie informat, ceea ce presupune ca pacientul să cunoască și să înțeleagă informațiile care i se transmit. Articolul 660 alin. (2) și (3) din Legea nr. 95/2006 reglementează modalitatea de transmiterea a informațiilor medicale: „în obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.”
Pacientului analfabet sau care nu vede i se va citi cu voce tare textul acordului; pacientul va fi întrebat dacă aceasta reprezintă voința sa, medicul urmând să facă o mențiune în acest sens pe acordul scris.
Informațiile vor fi prezentate într-o formă ce maximizează înțelegerea, într-un mod respectuos și clar.
Informațiile vor fi prezentate într-o formă ce maximizează înțelegerea, într-un mod respectuos și clar.
Informarea se va face într-o manieră neutra care nu influențează subiectul, ținând cont de nivelul cultural și proveniența socială a pacientului.
În conținutul consimțământului se va face referire directă la tratamentul propus.
Este de preferat să se comunice orice informație utilă pentru a se lua o decizie în deplină cunosțință de cauză. Pacientul poate pune întrebări la care medicul este dator să răspundă pe înțelesul acestuia. În cazul cetățenilor străini, aceștia au dreptul de a primi informații într-o limbă de circulație internațională (spre exemplu engleza) sau prin intermediul unui traducător dacă nu cunosc o astfel de limbă.
Este de preferat să se comunice orice informație utilă pentru a se lua o decizie în deplină cunosțință de cauză. Pacientul poate pune întrebări la care medicul este dator să răspundă pe înțelesul acestuia. În cazul cetățenilor străini, aceștia au dreptul de a primi informații într-o limbă de circulație internațională (spre exemplu engleza) sau prin intermediul unui traducător dacă nu cunosc o astfel de limbă.
Pacientul poate indica dacă dorește ca o altă persoană să primească informațiile în numele său.
Consimțământul informat este necesar ori de câte ori pacientul este supus unui act medical ce poate fi agresiv, cum ar fi intervențiile anestezice, chirurgicale, diagnostice invazive dar și în cazul tratamentelor medicale agresive (vaccinări) sau noi.
Consimțământul se obține în scris, iar documentul respectiv va fi anexat la fișa pacientului.
Deși legislația nu prevede în mod expres, ar fi util ca consimțământul să fie obținut în doua exemplare (autocopiate), unul se înmânează pacientului, iar altul se păstrează la dosarul medical care se arhivează.
Deși legislația nu prevede în mod expres, ar fi util ca consimțământul să fie obținut în doua exemplare (autocopiate), unul se înmânează pacientului, iar altul se păstrează la dosarul medical care se arhivează.
În ultima perioadă spitalele refuză eliberarea actelor medicale către aparținătorii pacienților decedați, dar acest fapt este un ABUZ. De cele mai multe ori invocă eronat prevederile Legii 46/2003, prevalându-se de două articole din lege respectiv:
Art. 21 Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Art. 22 Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
IMPORTANT! Formularul de consimțământ trebuie să-l semnați la internare și/sau pe toată durata spitalizării dacă procedurile, tratamentele și intervențiile medicale sunt altele decât vi s-au prezentat la internare.
În practica uzuală, un aparținător primește informații de la cadre medicale (verbal, la telefon) pe durata spitalizării pacientului chiar dacă nu este menționat în anexa din foaia de observație clinică generală or asta este vina spitalului că nu respectă întocmai legislația. Dar prin acest fapt se recunoaște calitatea aparținătorului și dreptul său de a fi informat despre starea medicală.
În această situație, invocarea de către unitatea medicală ca motiv de refuz pentru comunicarea actelor medicale lipsa acordului scris de a primi informațiile medicale solicitate nu poate fi temeinic, mai ales câtă vreme această susținere este contrară intereselor Legii nr. 46/2003 cu modificările ulterioare, deoarece scopul textului normativ a fost de facilitare la actele medicale, în dovedirea malpraxisului medical, chiar și în cazul decesului pacientului.
