Ovidiu Hațegan nu a apărut „din neant” în politică, iar pentru cei câțiva rămași cu memoria intactă (prea puțini… și mai puțini activi în plan social), care cunosc activitatea familiei sale – un amestec de discreție, moralitate, disciplină și subtilitate cum „nu se mai fabrică” azi -, trecută prin vremuri politice mult mai tulburi decât cele de care avem noi parte, faptul că a optat pentru PSD nu e o supriză. Părinții săi au fost niște „oameni de stânga” în sensul cel mai curat pe care-l impune obiectivitatea oricărei definiții și pe care, subsemnatul cel puțin, poate declara că i-a cunoscut.

Am avut onoarea, plăcerea și responsabilitatea de a discuta primii, într-un cadru filmat de bun acord, cu Ovidiu Hațegan despre lucruri pe care nu le-a mai discutat cu nimeni niciodată – în primul rând datorită/din cauza „fișei postului”. Am abordat inclusiv aspecte din viața personală pe care nu le-a dezvăluit public (inclusiv în liceu era un personaj care prefera discreția), în limitele pe care le impune o emisiune electorală.