În 23 martie, Sala festivă a Colegiului Național „Moise Nicoară” a fost gazda unui eveniment de suflet, cu caracter omagial-comemorativ, în care absolvenți ai unor generații mai vechi ai familiei „Moise Nicoară” au avut inițiativa de a reconfigura imaginea profesorului lor de fizică, Teofil Mateș. Nume de rezonanță al învățământului arădean, prof. Teofil Mateș a îndrumat zeci de generații, iar pentru unii dintre foștii elevi, ucenici ai disciplinei, a marcat o profesie și un destin.
Spațiul Sălii festive a cuprins, într-o frumoasă arheologie, „straturi” ale absolvenților (după cum s-a exprimat actualul director al liceului, prof. dr. Diana Achim) mai vechi și mai noi, profesori de fizică, dar și de alte discipline, cărora li s-au adăugat elevii de astăzi ai școlii. La conturarea portretului profesorului Teofil Mateș au contribuit Florin Didilescu, conf.univ.dr. Florin Drăgan, rector al Universității Politehnica Timișoara, prof.univ.dr. Adrian Palcu, părintele Teologos, fost IT-ist, călugăr la Athos, toți foști elevi ai profesorului evocat, precum și Orațiu Hoară, fost director al Colegiului. Evocarea, realizată în tonalități diverse: când nostalgice, când pline de reverență sau de umor, a configurat un model uman și profesional de factură „interbelică”, aristocratică, motiv pentru care, la inițiativa conducerii actuale a școlii, numele profesorului a devenit și numele Observatorului astronomic al colegiului.
Activitatea din Sala festivă a fost urmată de discuții nonformale între absolvenți, desfășurate în spațiul Observatorului astronomic.
Sesiune de comunicări, prezentate de elevi, pe teme cu caracter pluri – și transdicilpliar
În paralel, câteva echipe din actualii elevi ai școlii au participat la o sesiune de comunicări, prezentate de ei, pe teme cu caracter pluri – și transdicilpliar. Astfel, elevii de azi s-au integrat tradiției marilor valori și modele ale școlii, prin implicarea într-o activitate fără precedent în istoria culturală și educațională a colegiului. Deși pluri – și transdiciplinaritatea reprezintă o tradiție de mai bine de 20 de ani în această instituție (prin implicarea mai ales a profesorilor), este pentru prima dată când elevii au prezentat comunicări cu această tematică.
Câteva dintre gândurile participanților la aceste acțiuni:
«„Reuniune de suflet și de nostalgică aducere-aminte, pentru foștii elevi ai profesorului Teofil Mateș, astăzi în Sala festivă a Colegiului Național „Moise Nicoară”! Emoția evocării verbale a fost completată vizual grație întregistrării întâlnirii omagiale de la Biblioteca Județeană Arad, organizată de directorul de atunci, prof. Florin Didilescu, la rândul său fost elev al distinsului profesor. Într-o succesiune a generațiilor, foștii elevi (astăzi profesori universitari, juriști, profesori de liceu etc.), din primele rânduri, au trăit bucuria reîntâlnirii cu un alt profesor îndrăgit al adolescenței lor, Orațiu Hoară, care le-a marcat decisiv caracterul și cariera, alături de prof. Teofil Mateș. Câteva rânduri mai în spate, colegi, profesori contemporani lor, alături de copiii și chiar de nepoții lor, într-o firească tradiție a atașamentului față de liceul care, pe atunci, se numea Ioan Slavici, liceu din care, cu mândrie, am făcut parte.
I-am ascultat apoi inițiind conexiuni nebănuite între astronomie, psihologie, filozofie, literatură, în sala multimedia, prin prezentarea de proiecte, într-o sesiune de comunicări moderată de prof. dr. Janina Flueraș (recunoscută susținătoare a demersurilor trans – și pluridisciplinare).
Privind din nou spre stele, cu îndrăzneala gândului, în ciuda timidității gesturilor, prin ei, continuitatea excelenței este garantată.» (prof. dr. Laura Dragomir, Limba și literatura română, fostă elevă).
„Această activitate din cadrul evenimentului organizat pentru domnul profesor Mateș a fost o ocazie perfectă pentru a găsi, prin proiectele făcute de noi, elevii, legătura dintre știință și literatură. După cum i-am spus și doamnei profesoare Janina Flueraș la clasă, mi se pare o temă de discuție foarte interesantă, care ajută la întărirea legăturii dintre cei pasionați de știință și cei pasionați de literatură. Faptul că am avut oportunitatea să încercăm să găsim aceste legături și să le prezentăm în fața unui public variat a demonstrat, nu doar pentru cei care au participat ca spectatori la acest eveniment, dar mai ales pentru echipele care au prezentat proiectele, că avem cu toții un numitor comun: dorința sinceră de a descoperi Măreția Cunoașterii!” (Tudor Tamba, clasa a XI-a B)
„Participarea la sesiunea de comunicări m-a determinat să privesc cu mai mult respect spre conexiunile ce se pot realiza între diferite discipline, respectiv între știință și literatură. Cine s-ar fi gândit că există paralele între observațiile lui Einstein și arta interbelică, de pildă romanul lui Camil Petrescu? E un aspect asupra căruia nu se insistă în școli, iar cele două ore din cadrul prezentării ne-au oferit o felie din deliciosul «tort» al Transdisciplinarității.” (Matei Cotrău, clasa a XI-a B)
„Sesiunea de comunicări ale elevilor, moderată de doamna prof. dr. Janina Flueraș, a avut drept obiectiv explorarea legăturilor dintre fizică și literatură, legături ce oferă un teritoriu surprinzător, unde rigoarea științifică se întâlnește cu sensibilitatea artistică. De asemenea, impactul educațional pe care l-a creat o asemenea discuție este inițierea într-un alt mod de educație care promovează gândirea critică și creativă, respectiv construirea de punţi, de conexiuni, încurajând elevii sau spectatorii (colegii prezenți) să depășească granițele disciplinare. Proiectele prezentate de elevii claselor a X-a și a XI-a au deschis un drum nou pentru noi, elevii: drumul către o viziune de ansamblu asupra cunoaşterii lumii.” (Mihaela Fica, clasa a XI-a B)
„O oră obişnuită de română, cel puțin aşa părea să fie, însă doamna profesoară Janina Flueraş a lansat ideea proiectului, care mi s-a părut un eveniment unic şi cu totul special. Nu mă gândeam însă că voi participa la prezentarea și pregătirea propriu-zisă a proiectului, întrucât fizica şi literatura nu sunt punctele mele forte. Totuși, curiozitatea din ochii mei i-a tras atenția doamnei profesor, care ne-a încurajat și, împreună cu încă două colege, ne-am angajat să pregătim proiectul: ,,Armonii dincolo de profan” în nuvela La ţigănci de Mircea Eliade. Ghidate cu răbdare, am reușit să descoperim misterele lumii profane şi sacre, urmând să le prezentăm și colegilor noștri, respectiv celorlalți invitați. Odată cu acest eveniment, mi-am dezvoltat abilitățile de ascultare, prezentare și organizare a ideilor, dar, mai ales, mi-am depășit limitele – limite pe care acum le percep ca fiind infinite…” (Clara Hac, clasa a XI-a B).
