Ne insinuăm, cu acest Podcast, în lumea încă plină de găuri taxonomice – cel puțin aici, în societatea asta controversată de proprii săi exponenți, unde trendurile ajung, via București, Cluj sau Timișoara, la vreo 3-5 ani după ce au fost lansate la New York, Sydney sau Amsterdam – și lipsită de ierarhii a celor ce și-au făcut un studio prin care să transmită ceva nou semenilor lor; să traseze un pod între PUR și SIMPLU în speranța că se vor face înțeleși și că acest fapt va ajuta.
Mizăm, în primul rând, pe originalitate și apoi pe stil în această agora deschisă tututor celor care au ceva interesant de spus. Cei care compun echipa ce deja și-a schițat identitatea și și-a asumat un set de principii nu merg după fentele mainstream-ului, nici ale concurenței, nu agreează definițiile și ideile primite de-a gata, zilele festive și nici prefețele; această introducere editorialistică e doar un semn de politețe față de configurația tehnică a unui ziar care se respectă, o reverență pentru cititorii cărora le plac, deopotrivă și în egală măsură, valorile conservatoare, cele socialiste, cele ultraliberale și, nu în ultimul rând, cele metafizice.
Ne insinuăm, ziceam, pentru că deplorăm antonimele acestui subtil verb – însă fără niciun fel de timiditate, cu tot cu backgroundul și cu orgoliul la care ne dă dreptul dacă nu altceva, cel puțin experiența. Dați vina pe suflet, nu pe minte, pentru stângăciile incipiente care vin (cum și de ce ți se întâmplă asta în propriul studio?… încă n-am înțeles) însoțite de emoția inerentă debutului într-un domeniu – oricare ar fi acesta… dar mai ales ieșirea pe monitoare cu un produs propriu, care respectă regulile exact în proporția în care le sfidează.
Mai trebuie, musai, să ne informăm unul pe altul că la acest ziar cu spirit critic nu există discriminări în nicio privință, nu există cenzură în privința alegerii subiectelor și a invitatului (există niște criterii de selecție, dar sunt minimale, din categoria celor care sunt obligatorii și pe stradă – stăpânirea gramaticii e necesară iar autocritica lucidă e suficientă). Nici proști nu există. Fiecare reporter sau colaborator care ne onorează cu găzduirea unui subiect este responsabil de subiectul său și beneficiarul acestuia. Ne mobilăm decorul și mintea în alb, negru și gri astfel încât că fim un paspartu asortabil cu oricare dintre culorile pe care le prezintă musafirii noștri. Meritul unui podcast reușit aparține, în primul rând, acestora.
Iar dacă o să vi se pară c-o s-o ardem ori prea clasic, ori prea romantic, ori prea prea Gonzo, vă dorim bun venit în lumea în care diversitatea e tot ce contează – tocmai de aceea acest podcast fiind necesar.
PRIMUL EPISOD: Alexandra – arta, psihologia și etica unei societăți neurmărite
Clubul Social al Oilor Negre din cadrul SOCIETĂȚII NEURMĂRITE își face inclusiv reclamă – tocmai ca să ne deosebim de ceilalți neurmăriți întru totul… așa încât accesați cu încredere site-ul filosofic de comenzi pentru țoale, băști, măști, etichtele și alte accesorii dacă vă place ce face Alexandra:
Notă: În nume propriu îmi permit să pariez că următoarele emisiuni vor fi probabil mult mai bine realizate d.p.d.v. tehnic, structural… profesional cum ar veni – dar niciuna, din tot viitorul, n-o va egala în emoție pe aceasta.
