Nu vreau să fiu înțeles greșit, de aceea voi începe cu mărturia că și eu îi compătimesc pe ucraineni, și eu sunt marcat/PUȚIN șocat că în 2022 în loc de diplomație s-a ales calea aruncatului cu bombe, implicit începerea unui război… însă, sincer vă spun, sunt mult mai îngrijorat de ceea ce se întâmplă cu românii în aceste vremuri bizare.
De ce? Pentru că românii ajută, dar nu sunt ajutați.
Românii sunt „manipulați cu televizorul” și induși în eroare de site-urile de știri tip „fake news”, propagandiste, care îi încurajează să își facă provizii de ulei și combustibil de parcă ar veni sfârșitul lumii.
Oameni buni… prin extrem/nu chiar absurd, să spunem că suntem bombardați și noi, ce vom face? Vom prăji cartofi în tigaie sau vom fugi? Vom pleca cu mașinile cu un plin făcut, sau cu remorca plină de plase cu motorină? Pe bune acum!? Cu doar 50km (+/-) parcurși suntem în Ungaria, în cazul în care vrem să fugim, alimentăm de la ei.:)
Repet, nu mă înțelegeți greșit, dar trebuie să fim ceva mai smart, prea „mâncăm tot ce zboară”.
Ce mă îngrijorează și mai mult? Mă îngrijorează faptul că firmele mici și mijlocii nu au „suport tehnic” de la stat, nu au siguranța zilei de mâine. Da, motorul societății, firmele mici și mijlocii nu au viitorul asigurat.
De ce spun asta? Pentru că…
Apar presiunile inflaționiste prin creșterea prețurilor la energie, alimente și metale, astfel clienții, cumpărătorii, vor face achiziții mai puține cu aceiași bani, dar vor fi mai sceptici și neîncrezători în ceea ce privește consumarea bugetelor, practic, inflație + scepticism = reducerea drastică a consumului.
„Ținem de bani, că nu știm ce-o fi!”
Ce se întâmplă atunci? Profitul începe să se erodeze pentru sectoarele care consumă multă energie sau cele care se bazează pe cheltuielile discreționare ale consumatorilor. Firmele nu mai încasează, nu mai pot plăti taxele, nu mai pot plăti salariile etc. Și ce fac atunci firmele?
Fug la bănci…
Însă reevaluarea riscului va crește costurile de împrumut, asta în cazul fericit în care sunt creditate, pentru că debitorii mai slabi nu vor „pupa” finanțare nici de la bănci.
Și, dacă o firmă nu are bani, nu are flux de numerar, are probleme, mari probleme…
Și ce să facem? Cum să mergem mai departe? Vă spun cum văd eu o posibilă ieșire din acest impas…
În primul rând, cel puțin pentru o perioadă, trebuie să ne gândim să supraviețuim, să fim conștienți că marja de adaos va scădea (în ideea în care menținem aceleași prețuri, fie că vindem produse, fie că oferim servicii), profitabilitatea va fi mai mică, sau poate deloc.
În al doilea rând, să venim mai aproape de clienți cu măsuri precum plafonarea prețurilor produselor sau serviciilor oferite, chiar dacă costurile de achiziție sunt mai mari, să le oferim clienților noștri produsele sau serviciile la prețurile cu care au fost obișnuiți și, bineînțeles, să le comunicăm (marketing) faptul că, deși strângem din dinți, avem grijă de ei, și de banii lor.
În al treilea rând, trebuie să restrângem cât de mult putem cheltuielile fixe, prin renegocierea spațiilor închiriate, creșterea eficacității angajaților pentru a nu plăti ore suplimentare irelevante, încercarea de a reduce consumul de combustibil, energie (cât se poate) etc. Sunt multe cheltuieli de redus, în funcție de fiecare domeniu de activitate și știți ce aveți de făcut.
În al patrulea rând, nu cumva să rămânem cu dările către stat neachitate. Este elementar să ne plătim taxele la timp.
Dar, părerea mea, dintre toate cele enumerate, grija față de clienți este cea mai importantă. Aveți grijă de clienții voștri ca de o nestemată, și nu uitați că fără cash flow-ul lor suntem pe nicăieri. 🙂
Cu drag, un gând de viață și de business,
