Cuprins
1. Decizia adoptată la Busan
2. Cinci ani de patrimoniu mondial, cinci ani „în Pericol”
3. De ce rămâne Roșia Montană pe lista în pericol
4. PUG-ul, galeriile subterane și cele 18 iazuri istorice
5. Termenul din februarie 2027
Surse
Roșia Montană rămâne pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol și în 2026. Comitetul Patrimoniului Mondial a decis menținerea statutului la sesiunea din Coreea de Sud. România are termen de raportare 1 februarie 2027.
1. Decizia adoptată la Busan
Decizia a fost adoptată în cadrul celei de-a 48-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurată la Busan, în Coreea de Sud, între 19 și 29 iulie 2026. Comitetul a menținut explicit Peisajul minier Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.
Situl nu și-a pierdut statutul UNESCO. Valoarea sa universală excepțională rămâne recunoscută. UNESCO consideră însă că amenințările asupra sitului nu au fost eliminate în măsura necesară pentru scoaterea de pe lista specială.
2. Cinci ani de patrimoniu mondial, cinci ani „în Pericol”
Situl din județul Alba a fost înscris în 2021 pe Lista Patrimoniului Mondial, simultan cu includerea pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Situația se prelungește, așadar, de cinci ani.
Pentru UNESCO, valoarea sitului nu se reduce la vestigiile romane. Este vorba despre un peisaj cultural format prin interacțiunea dintre comunități, activitate minieră și mediu natural, pe o perioadă istorică foarte lungă. Complexul minier roman de aici este considerat unul dintre cele mai extinse ansambluri de exploatare auriferă subterană romană cunoscute.
3. De ce rămâne Roșia Montană pe lista în pericol
Mina nu funcționează. Amenințarea identificată de UNESCO nu a dispărut însă, pentru că documentele Comitetului indică în continuare posibilitatea reluării unei exploatări aurifere de mare amploare, în carieră deschisă.
Al doilea motiv este juridic. În 2024, România a obținut o decizie favorabilă în arbitrajul internațional ICSID în disputa cu Gabriel Resources. Compania a inițiat ulterior proceduri de contestare, iar în plan intern au continuat litigiile privind licența minieră.
Incertitudinile juridice contează pentru UNESCO fiindcă blochează instituirea definitivă a instrumentelor de planificare și protecție a sitului.
Comitetul consemnează totuși progrese. Formularea deciziei nu este una de condamnare: situl nu este considerat pierdut, ci insuficient protejat. Diferența are consecințe practice, pentru că menține deschisă calea unei retrageri de pe lista specială fără proceduri suplimentare de reevaluare a valorii universale.
4. PUG-ul, galeriile subterane și cele 18 iazuri istorice
Planul Urbanistic General este considerat de UNESCO instrument esențial pentru controlul dezvoltării și prevenirea intervențiilor incompatibile cu statutul de patrimoniu mondial. Comitetul constată în 2026 că implementarea unor măsuri-cheie a fost întârziată.
O a doua problemă este transferul controlului asupra unor lucrări miniere subterane de la RMGC către Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pentru cercetare și conservare.
A treia este apa. Comitetul cere o evaluare mai cuprinzătoare a riscurilor asociate evacuărilor de apă din lucrările miniere și un plan formal de inspecție și întreținere pentru cele 18 iazuri istorice datând din secolele XVIII-XIX.
Comitetul încurajează România și să consolideze cadrul legislativ pentru aplicarea sistematică a evaluărilor de impact asupra patrimoniului, instrumentul cunoscut internațional drept Heritage Impact Assessment.
5. Termenul din februarie 2027
Comitetul a stabilit un reper concret: România trebuie să transmită până la 1 februarie 2027 un raport actualizat privind starea de conservare și implementarea măsurilor corective. Raportul va fi analizat la următoarea sesiune relevantă.
Până atunci statutul rămâne neschimbat. Evaluarea va viza protecția juridică, planificarea urbanistică, conservarea patrimoniului construit și subteran, gestionarea apelor, întreținerea infrastructurii istorice și managementul sitului.
