Ministerul Educației a publicat primul Raport național privind riscurile de segregare în școlile din România în 2024-2025. Cei mai afectați sunt elevii cu părinți cu nivel scăzut de educație, cei cu bursă socială, din familii monoparentale, romi, cu dizabilități și din mediul rural. Însă, „datele nu sunt reprezentative, analiza este una exploratorie” – spune Ministerul.
Conform Ministerului Educației și Cercetării în concluziile documentului, aceasta „este prima încercare oficială de a măsura, la nivel național, amploarea fenomenului de segregare în învățământul preuniversitar din România”. Ministerul Educației și Cercetării, prin Comisia Națională pentru Desegregare Școlară și cu sprijinul partenerilor instituționali și internaționali, „își asumă rolul de a transforma aceste date într-un instrument pentru politici publice orientate spre echitate…” – deocamdată e doar o promisiune.
Variații semnificative între județe
Unele județe au ponderi mult mai mari de structuri școlare cu scoruri de alertă, în timp ce altele prezintă situații mai echilibrate. Aceste diferențe arată că segregarea nu este un fenomen uniform și că măsurile de prevenire și combatere trebuie adaptate la realitățile locale. În acest sens, este necesară o analiză detaliată la nivelul fiecărui județ, împreună cu factorii decizionali locali.
Au existat situații în care datele transmise de unele unități școlare au fost incomplete sau incorecte, ceea ce a făcut imposibilă evaluarea segregării școlare în aceste cazuri. Astfel, structurile școlare aflate în această situație au primit automat scor maxim de alertă privind segregarea. În mod evident, scorul maxim de segregare acordat atunci când datele nu au fost raportate nu surprinde prezența sau absența segregării școlare, ci pur și simplu imposibilitatea monitorizării și documentării complete a segregării școlare în situațiile analizate. Rostul acordării scorului maxim este de a alerta asupra necesității de a corecta situația în viitor și a proteja astfel acuratețea și corectitudinea modului în care este descrisă realitatea fenomenului de segregare școlară, precum și de a motiva unitatea de învățământ de a culege și raporta integral datele solicitate. Efortul depus de unitățile de învățământ pentru completarea acestor date a fost unul semnificativ și merită subliniat.
Criteriile socio-economice sunt cele mai frecvente surse de segregare. Cel puțin opt din zece structuri școlare analizate (86,5%) prezintă risc de segregare pe clase în funcție de nivelul de educație al părinților; mai mult de jumătate dintre structurile școlare analizate (56,5%) prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii beneficiari de bursă socială sau prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii proveniți din familii monoparentale (55,7%). Aceste date indică o suprapunere importantă între segregarea școlară, nivelul educației părințor și alte vulnerabilități sociale, precum sărăcia familiei elevului.
Segregarea pe criteriul etnic, delimitând focalizarea asupra situației elevilor romi, rămâne una dintre cele mai vizibile probleme. Aproximativ una din patru școli cu elevi romi prezintă risc de segregare pe clădiri, iar patru din zece structuri școlare prezintă risc de segregare pe clase. La nivel județean, fenomenul segregării la nivel de clădiri a elevilor romi este mai accentuat în județe precum Satu Mare, Mureș, Bihor, Mehedinți, Olt sau Harghita, iar la nivel de clase întâlnim mai des segregare a elevilor romi în județe precum Satu Mare, Mureș, Bihor, Argeș, Călărași sau Giurgiu.
Elevii cu dizabilități sunt, de asemenea, expuși fenomenului de segregare școlară: 23,2% dintre școlile analizate au semnale de alertă de segregare pe clase, iar situația este mai gravă în județe cu populație școlară numeroasă, precum București, Cluj sau Iași.
Unde se plasează județul Arad la scorurile de alertă
Teoretic, arădenii cred despre ei că sunt emancipați, toleranți, oameni deschiși la minte și evoluați care au adoptat mai repede influențele occidentului, comparativ cu celelalte județe. Și totuși, acest raport relevă exact contrariul, fiind cu atât mai greu de înțeles cu cât datele au fost colectate din școli, exact unde ar trebui să se învețe că incluziunea înseamnă mult mai mult decât absența discriminării – înseamnă apartenență autentică.
- criteriul: segregarea în ultimele două bănci a elevilor în funcție de criteriul etnic – județul Arad are scor de alertă 100% – alături de județele Covasna, Mehedinți, Mureș sau Tulcea.
- criteriul: segregarea la nivel de clădiri a elevilor romi – județul Arad are scor de alertă 16,7%
- criteriul: segregarea la nivel de clasă a elevilor romi – județul Arad are scor de alertă 54,4%
- criteriul: segregarea la nivel de clasă a elevilor cu dizabilități – județul Arad are scor de alertă 26,7%
- criteriul: segregarea în ultimele două bănci a elevilor cu dizabilități – județul Arad are scor de alertă 100% – alături de județele Caraș-Severin, Covasna sau Mehedinți unde se înregistrează un procent de 100% structuri școlare cu scor de alertă privind segregarea școlară a elevilor cu dizabilități în ultimele două bănci.
Cum a fost măsurat fenomenul segregării în școlile din România potrivit raportului
„Fenomenul segregării școlare a fost evaluat la nivelul a trei forme de caracterizare a plasării elevilor în spațiul școlar:
- la nivel de clădiri (în acele structuri școlare unde cursurile se derulează în minim două clădiri),
- la nivel de clase (unde există minim un nivel educațional cu minim două clase) și
- la nivelul ultimelor două bănci (acolo unde sunt minim 25 de elevi în clasă, aranjarea băncilor este tradițională, pe rânduri și nu există o rotire periodică a elevilor în bănci).
Astfel, a fost urmărită distribuția în spațiul școlar a elevilor vulnerabili definiți de criteriul apartenenței etnice, criteriul dizabilității/CES, criteriul statutului socioeconomic al familiei (care este operaționalizat prin aspecte precum nivelul educației părinților, situația financiară evaluată prin caracteristica elevului de a fi beneficiar sau nu de bursă socială, proveniența din familie monoparentală, elev aflat în grija altor rude decât părinții, elevi care sunt instituționalizați sau în plasament familial), criteriul performanței școlare, respectiv criteriul mediului de rezidență – în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 7.701/2024.
Alerta de segregare școlară a fost convențional stabilită pentru situația în care procentul unei categorii de elevi vulnerabili a depășit cu mai mult de 10% valoarea de referință a unei distribuții echilibrate între spațiile școlare considerate (clădiri, clase, ultimele două bănci). Monitorizarea segregării școlare a vizat toate structurile școlare existente în România cu personalitate juridică și, în mod distinct, fiecare din structurile arondate acestora (dacă a fost cazul), corespunzătoare, în principiu, unei circumscripții școlare. Atunci când o structură școlară cu personalitate juridică a inclus una sau mai multe structuri arondate, analiza segregării școlare la nivel de clădiri, clase sau bănci s-a realizat separat la nivelul fiecărei structuri arondate.
Au existat totuși situații în care datele transmise de unele unități școlare au fost incomplete sau incorecte, ceea ce a făcut imposibilă evaluarea segregării școlare în aceste cazuri. Conform prevederilor Ordinului nr. 7.701 precizate la Art. 61 , alin. 1, „în cazul în care o unitate de învățământ preuniversitar nu raportează, total sau parțial, datele solicitate, aceasta obține în mod automat toate scorurile maxime de risc de segregare (…)”.
Astfel, structurile școlare aflate în această situație au primit automat scor maxim de alertă privind segregarea. În mod evident, scorul maxim de segregare acordat atunci când datele nu au fost raportate nu surprinde prezența sau absența segregării școlare, ci pur și simplu imposibilitatea monitorizării și documentării complete a segregării școlare în situațiile analizate.
Rostul acordării scorului maxim este de a alerta asupra necesității de a corecta situația în viitor și a proteja astfel acuratețea și corectitudinea modului în care este descrisă realitatea fenomenului de segregare școlară, precum și de a motiva unitatea de învățământ de a culege și raporta integral datele solicitate.”
Ce situații constituie segregare școlară
Constituie segregare școlară separarea fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor sau elevilor cu dizabilități și/sau cu cerințe educaționale speciale în grupe/ clase/ clădiri/ ultimele două bănci/ altele din învățământul de masă:
- pe criteriul etnic;
- pe criteriul dizabilității și/sau CES;
- pe criteriul statutului socioeconomic al părinților/familiilor;
- pe criteriul performanțelor școlare;
- pe criteriul mediului de rezidență, conform metodologiei.
Care sunt efectele segregării școlare
Consecințele educaționale și sociale ale segregării școlare sunt:
a) dificultăți în a atrage elevii în sistemul de educație concretizat în grad ridicat de neșcolarizare;
b) incapacitatea de a menține elevii în sistemul de educație concretizat în grad ridicat de abandon școlar;
c) incapacitatea de a atrage și a menține profesori calificați în școlile în care se manifestă segregare școlară, fapt care afectează calitatea educației;
d) incapacitatea de a pregăti elevii la standardele necesare pentru tranziția lor către cicluri superioare de școlarizare;
e) menținerea prejudecăților și stereotipurilor, deopotrivă la nivelul populației majoritare și la cel al grupurilor vulnerabile la segregare școlară;
f) contribuția la formarea unor reprezentări negative privind capacitatea școlii de a genera progres social și echitate;
g) rezultate școlare mai slabe ale elevilor care învață în contexte segregate în comparație cu rezultatele elevilor care învață în contexte incluzive;
h) scăderea solidarității și coeziunii sociale în societatea românească.
Concluziile privind situația segregării școlare în România
„Acest raport reprezintă primul exercițiu național de monitorizare a segregării școlare și marchează un moment de referință pentru sistemul educațional românesc. Concluziile rezultate conturează pentru prima dată o potențială imagine, la nivel național, asupra riscului fenomenului, identificând atât limitele de raportare din prezent, cât și principalele tipare de segregare la nivelul structurilor școlare. Ele oferă o bază solidă pentru consolidarea mecanismului anual de monitorizare și pentru formularea de politici educaționale orientate spre echitate și incluziune.
Un prim aspect evidențiat de analiză este acela că 55,2% dintre structurile școlare din România nu au date complete în SIIIR care să permită asocierea claselor la clădirile în care își desfășoară activitatea. Acest neajuns a făcut imposibilă evaluarea segregării școlare pe clădiri conform metodologiei. De asemenea, un număr semnificativ de unități (603 structuri școlare în cazul analizei pe clase) nu au furnizat datele necesare pentru calcularea scorurilor de segregare și, în consecință, conform cadrului legal, au primit automat scorul maxim (10) de alertă. Aceste limite sunt explicabile prin caracterul de noutate al procesului și pot fi corectate în exercițiile viitoare, astfel încât toate structurile școlare să beneficieze de o evaluare realistă.
Un al doilea aspect de reținut este că rata de răspuns a unităților de învățământ preuniversitar la procesul de colectare a datelor a fost ridicată, de peste 80%. Pentru a sprijini școlile, datele introduse au fost completate și prin corelări cu alte secțiuni din SIIIR. Totuși, gradul de completare a sistemului cu informațiile necesare rămâne încă scăzut, ceea ce afectează acuratețea și reprezentativitatea raportului pentru sistemul național de învățământ preuniversitar. Deși Ministerul Educației și Cercetării a transmis solicitări repetate pentru completarea datelor lipsă, acest obiectiv nu a fost atins pe deplin. Este necesar ca în anii următori aceste eforturi să fie consolidate, pentru ca monitorizarea anuală să ofere o imagine completă și fidelă a realităților din școli.
Această analiză este, așadar, una exploratorie. Rezultatele parțiale ne arată că segregarea școlară la nivelul clădirilor, claselor sau băncilor este un fenomen real și care necesită atenție susținută. Cele mai ridicate niveluri apar atunci când analizăm segregarea școlară a elevilor în funcție de criteriul nivelului educațional al părinților, în cazul elevilor beneficiari de bursă socială, al celor proveniți din familii monoparentale, al elevilor romi, al elevilor cu dizabilități sau în funcție de mediul de rezidență.
În aceste situații, datele sugerează existența unor suprapuneri între criterii, ceea ce indică un fenomen intersecțional ce amplifică riscurile de excluziune educațională. La polul opus, segregarea apare mai puțin pronunțată în cazul elevilor instituționalizați sau aflați în plasament familial, al celor aflați în grija bunicilor sau altor rude, al celor care au frecventat grădinița sau care repetă clasa.
În privința segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci am constatat o pondere foarte ridicată de structuri școlare (aproximativ 90% dintre structurile școlare în cazul cărora s-a înregistrat scor de alertă privind segregarea școlară în ultimele două bănci) pentru care nu sau încărcat în SIIIR datele necesare calculării scorului de segregare și, în consecință, au primit scor maxim de alertă (10). În următoarea rundă de monitorizare a segregării școlare la nivel național este necesare a se insista pentru completarea datelor necesare evaluării segregării școlare la nivelul ultimelor două bănci.
Un alt rezultat important privește variațiile semnificative dintre județe. Unele județe au ponderi mult mai mari de structuri școlare cu scoruri de alertă, în timp ce altele prezintă situații mai echilibrate. Aceste diferențe arată că segregarea nu este un fenomen uniform și că măsurile de prevenire și combatere trebuie adaptate la realitățile locale. În acest sens, este necesară o analiză detaliată la nivelul fiecărui județ, împreună cu factorii decizionali locali.
Un element esențial pentru succesul intervențiilor îl constituie implicarea comunităților locale și a organizațiilor societății civile care cunosc particularitățile sociale și educaționale din teritoriu. Consolidarea dialogului între școli, inspectorate, autorități locale și partenerii comunitari este cheia pentru elaborarea unor măsuri eficiente și sustenabile de desegregare și incluziune.
În ansamblu, acest raport marchează începutul unui proces instituțional de amploare, prin care segregarea școlară este recunoscută, măsurată și monitorizată anual. Rezultatele prezentate oferă atât o radiografie exploratorie necesară a situației actuale, cât și un punct de plecare pentru acțiuni concertate de reducere a segregării. Analiza este una exploratorie, bazată pe datele provizorii colectate în primul exercițiu al procesului de monitorizare a segregării școlare, având valoare prin faptul că integrează pentru prima dată, în procesele instituționale, dimensiunea segregării școlare în vederea prevenirii, monitorizării și eliminării practicilor educaționale non-incluzive.
Ministerul Educației și Cercetării, prin Comisia Națională pentru Desegregare Școlară și cu sprijinul partenerilor instituționali și internaționali, își asumă rolul de a transforma aceste date într-un instrument pentru politici publice orientate spre echitate, consolidând astfel școala românească drept un spațiu mai incluziv și mai echitabil pentru toți elevii.” – menționează Raportul.
