Orice rezervaţie post-comunistă, mascată în diverse naţiuni, ex-membre ale pactului varşovian, are propria sa leprozerie de lux, cu bolnavii săi de socialism, pe care îi arată, fără mândrie patriotică, copiilor născuţi după 1980. La fel se întâmplă şi cu scrierile perioadei de tristă amintire. Sunt muzee şi arhive ale ororii pe întreg spaţiul est european. Spre a servi drept avertisment, dar şi ca un fel de curiozitate morbidă şi nenaturală. Muzeul figurilor de ceară, încă vii, aduce chiar şi bani la buget şi o anume reconfortare sufletească. Ne-au călărit, acum sunt izolaţi, nu mai trăim cu groaza că…