mă simt ca o navă naufragiată ca un milkshake emoțional nici măcar n-a început ziua și nu mai pot de oboseală ziua începe la 00:12 scriu cu mâinile care au fost în stare să nu se oprească peste zi din trebăluit aceleași mâini folosite la lucruri banale aceleași mâini care mă ascultă ca niște pisici întinse pe covor în sufragerie. Timpul curge în detalii Pe care nu le pot percepe Nu e secundarul cel care-mi joacă feste Sunt chiar bătăile inimii mele care-mi indică Viteza cu care boala s-a instalat în corp Și pleacă de acum singură Pe mine…