1 noiembrie 2026 |  În fiecare an, de Luminăție, trec prin cimitirul satului și mă opresc, în tăcere, în fața mormintelor borșenilor pe care i-am cunoscut. Sunt sute de oameni ale căror nume îmi aduc în minte chipuri, glasuri și întâmplări pe care timpul nu le-a șters. Fiecare piatră îmi amintește de cineva: un profesor, un vecin, un coleg, un prieten, un părinte sau un bunic. Oameni care au muncit, au crescut copii, au ținut case și au dat viață acestui sat. Privindu-le numele, îmi dau seama cât din povestea Borșei se odihnește aici și cât din viața mea…