FINALA UEFA CHAMPIONS LEAGUE 2025 | PARIS SAINT GERMAIN – INTERNAZIONALE MILANO 5-0 (2-0)
31.05.2025, ora: 22,00, stadion: `Fußball Arena” Munchen, condiții meteo: 24°C, parțial noros, teren excelent, umiditate 47%, vânt 3 km/h, spectatori: 70.000.
Au marcat: 1-0 Hakimi 12, 2-0 Doué 20, 3-0 Doué 63, 4-0 Kvaratskhelia 73, 5-0 Mayulu 87.
PSG (antrenor Louis Enrique): Donnarumma – Hakimi, Marquinhos, Pacho, Nuno Mendes (78 Hernandes) – Joao Neves (84 Zaire-Emery), Vitinha, Fabian Ruiz (84 Mayulu) – Kvaratskhelia (84 Goncalo Ramos), Dembélé, Doué (67 Barcola).
Rezerve: Safanov, Tenas – Kimpembe, Lee, Lucas Beraldo, Mbaye.
Cartonașe galbene: Doué, Hakimi.
INTER (antrenor Simone Inzaghi): Sommer – Pavard (54 Bisseck, 62 Darmian), Acerbi, Bastoni – Dumfries, Barella, Calhanoglu (70 Asllani), Mkhytarian (62 Augusto), Dimarco (54 Zalewski) – Lautaro Martinez, Marcus Thuram.
Rezerve: Di Gennaro, J. Martinez – De Vrij, Zielinski, Arnauotovic, Frattesi, Taremi.
Cartonașe galbene: Zalewski, Inzaghi (antrenor), Thuram, Acerbi
Arbitri: Istvan Kovacs – Mihai Marica, Ferencz Tunyogi (toți din România). Rezervă: João Pinheiro (Portugalia).
Arbitri VAR: Dennis Higler (Olanda), Cătălin Popa (România).
Umilință în stil parizian
Mă pregătisem aseară să văd finala, „mobilat” corespunzător: cu bere, alune, chiar un pic de cașca. Și intrat în transa meciului, am luat și laptopul în brațe și am zis să fac o cronică, de parcă eram acolo, la masa presei pe „Allianz”-ul meu atât de drag. Nu țineam cu nimeni, că „ai mei” au participat la finală doar cu stadionu’, așa că no stres, liber la scris cronica unui meci de poveste.
Ce poveste? Că asta a fost măcel, ceva în genul Barcelona-Bayern 2-8, da ăla fusese într-un sfert de UCL, în 2020 pe „da Luz”. Băi fraților, da acum o fost finală! Cum să te prezinți așa „subțire” pe teren? Eu tot ziceam din grupe încoace că Inter n-are față de câștigătoare a „urecheatei”, da treptat, am fost impresionaat de niște detalii etalate de trupa lui Simone Inzaghi. Mi-am zis „băh, ăștia chiar sunt tari!”, chiar dacă nu m-a dat pe spate „dubla” lor cu Barcelona.
Aseară nu mă așteptam la un meci ca cel pomenit amu, deci nu mă gândeam la un „4-3”, sau alte scoruri strânse cu goluri și aici și aici. Da nici la un „5-0” PSG, care putea fi opt, lejer! Voiam să scriu o cronică tehnică, cu detalii de ținut minte, cu motive de „copy-paste” pentru ăi ce joacă fotbal la noi în țară, în oraș, în sat… Ce s-a ales de „prezența” mea la masa presei virtuală? La jumatea primei reprize am lăsat laptopul din brațe pe masă, uitându-mă la el din când în când și tastând așa, cu vârful degetelor, din fotoliu. Ce cronică să fac la un așa meci? C-au fost două echipe complet diferite, din alte galaxii parcă. Dacă mă iau după nivelurile când joc „FIFA” pe ,„Xbox”, PSG a fost „Word Class”, chiar „Legendary”, iar Inter un amărât „Beginner”, sau „Amateur”.
Bun, râmân în minte de mini-show-ul făcut în prologul finalei de trupa Linkin Park, de revederea pe gazon a doi Fotbaliști (f mare intenționat), Pastore și Zanetti, care au adus cupa, cu golul de „1-0” marcat ca pe xbox, cu traseu al mingii ca și atunci când schimbi viteza din a doua în a treia, pas vertical pe fisură Vitinha (ce fotbalist, favoritul meu în acest meci!), pas în interior Doue, gol cu latul de pe șase metri, cu poarta goală, Hakimi (spreclass și ăsta!). Am rămas și cu golul de 2-0, cu fază plecată din flancul stâng al defensivei francezilor, turbo-cursă a lui Dembele, pas pe partea cealaltă la Doue, preluare, intrare în careu pe centru stânga, șut, deviat un pic, și minge căutată de Sommer prin poartă. După minutul 30, o-ncercat ceva și Inter, da italienii or avut mai mult de lucru să-și păzească careul, la jocul de pase dispus de francezi pe colțurile lui. Mai notez, să țin minte, că-n minutul 44, fază Doue stânga, pas la Dembele pe dreapta în careul mic, care nu prinde poarta!
Mi-am și notat la pauză că sper să nu revină pe teren „Agricola” Milano, că finala nu are retur! Da de unde? PSG a jucat mag-ni-fic, ghidată parcă cu maneta de Louis Enrique! Kvaratskelia și Dembele au ratat în 50 și 52, de partea ailaltă Barella și Lautaro n-au produs nimic, PSG a avut un alt atac cu „a cincea”, cu șut Hakimi, deviat în corner, după care s-a făcut 3-0. Combinație Doue-Dembele, pas cu talpa înapoi, preia Vitinha, pas pe fisură lui Doue, șut din 11 metri lateral dreapta la prima bară, ce mai, altă galaxie! „Galbenii” lui Inzaghi erau căzuți, ca niște old-boys ce erau chinuiți să stea pe teren până fluieră Istvan finalul! Barcola i-a iertat de gol cu un șut din șapte metri colț careu mic dreapta, dar Kvaratskelia nu a făcut-o. A scăpat singur în minutul 73, a intrat pe centr-stânga în careu și a marcat cu un șut lângă bară, 4-0! Apoi Donnarumma a avut în sfârșit un pic de treabă la șutul lui Thuram, da a rezolvat problema, iar la poarta cealaltă, Barcola l-a umilit (ăsta e cuvântul!) pe Acerbi, fundaș erou în calificarea italienilor până aici, dar care a arătat că Inter sun prea mici pentru o finală așa mare! Una în care a marcat și puștiul (de 2006) Mayulu, de-abia intrat, a făcut 5-0, cu un șut din colț careu mic, stânga.
În încheiere, nu uzez termenul din ședințele de partid, dar mai am de zis un lucru: Louis Enrique a antrenor, e galactic, e creator de extratereștri, e profesor cu merite infinite în crearea acestui PSG, un meseriaș care i-a împlinit visul lui Nasser al Khelaifi, șeicul care conduce clubul Paris Saint-Germain din 7 octombrie 2011.
