În fiecare an, la data de 5 Iunie este sărbătorită Ziua învățătorului. În România se sărbătorește oficial din anul 2007, manifestarea având un caracter educațional, național, apolitic și cultural.
Ziua de 5 Iunie poartă semnificația zilei de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr,
întemeietorul învățământului modern românesc (n. 5 iun. 1779-m. 17 sept. 1823). Gheorghe Lazăr a înființat în 1818, în București, prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava.
Puţină lume ştie că Gheorghe Lazăr a fost şi primul inginer cadastral (hotarnic) român şi că a pus bazele limbii române ştiinţifice şi tehnice, în toate domeniile. Gheorghe Lazăr este transilvăneanul care a oprit prăbuşirea naţiei sale, a românimii din vechiul teritoriu al Daciei-Romane şi a dat un nou imbold culturii şi civilizaţiei româneşti, nu întâmplător fiind numit „voievodul culturii româneşti”.
Ziua Învăţătorului este cea mai veche sărbătoare laică,
fiindcă în data de 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul Asociației Generale a Învăţătorilor din România, prin care se oficializa și finaliza atunci manifestarea solidarității între cadrele didactice la nivelul României Mari.
În perioada interbelică,
sediul Asociației Generale a Învățătorilor din România se afla în București pe strada Sfinții Apostoli. Datorită acestui fapt, de atunci cadrele didactice din România s-au simțit onorate să fie serbate în fiecare an chiar de ziua Apostolilor.
Și poate spune că nimic nu e întâmplător pentru că astăzi să fii dascăl este cu adevărat o misiune de apostolat, iar în 1923, la un congres al lor, învățătorii au fost numiți „cei bogați în lipsuri, în îndatoriri și iubire de moșie”.
Cei ce au harul scrierii, au lăsat memoriei și literaturii clipe și chipuri
Ion Creangă a fost el însuși institutor. Însuflețit de dorința de a-i ajuta pe învățători să realizeze un învățământ viu, Ion Creangă a alcătuit un manual, la apariția căruia revizorul școlar Mihai Eminescu a trimis Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, un raport plin de entuziasm despre însemnătatea pedagogică a acestuia. Însă noi ne aducem aminte mai ales de savuroasele Amintiri din copilărie, care debutează chiar cu rememorarea clipelor petrecute la școală.
Cu aceeași savoare și același har de mare povestitor, Mihail Sadoveanu zugrăvește cu duioasă aducere aminte chipul celui mai cunoscut învățător din literatura română, o personalitate încântătoare, cu menire de apostol: Domnu Trandafir. Cel care învață dăruindu-se pe sinese împlinește între apostolat și mucenicie… Dacă Domnu Trandafir a fost vrednic apostol, Dăscălița lui Octavian Goga este „a vremii noastre dreaptă muceniță”.
Adesea, întâlnirea cu învățătorul îl marchează pe scriitor pentru totdeauna. Din anii copilăriei, ai celei mai fragede formări, Mitropolitul Bartolomeu Anania își amintește mai cu seamă de învățătorul Nae Bădiță și rolul pe care l-a avut acesta pentru viitorul scriitor Valeriu Anania.
Suntem departe de a-i acorda acestei zile importanța pe care o merită
Ne-am pierdut inocența de a vorbi cu drag despre dascălii noștri. S-au răcit vremurile, ne-am îndârjit în preocupări și construim simboluri lipsite de educație. Chipul învățătorului e etern același, e viu dar îl ascundem undeva în mormanele de amintiri inutile ale maturității.
Nu în fiecare zi, dar măcar astăzi, să ne amintim cu drag de învățătorii noștri, părinții și ocrotitorii noștri sociali, oamenii care se dăruiesc zi de zi copiilor noștri.
1 comentariu. Leave new
Foarte utile și folositoare informațiile!! Mulțumim criticarad.ro!!