Moto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu.
Am mai spus-o: campania pentru salvarea Teatrului Hirschl, simbol al nașterii teatrului profesionist din România, a fost și este și un test pentru solidaritatea în și pentru cultură.
Dacă în alte domenii – nu multe! – cetățenii știu să se bată pentru normalitate, în lupta pentru frumos, testul acesta îi dovedește lipsiți de voință și de disponibilitatea de a se angaja cu adevărat în confruntarea cu autoritățile.
Mă uit la fanii echipei de fotbal UTA și constat că, deși de multe ori nu sunt la unison, atacă cu putere orice li se pare că nu este în regulă cu formația favorită.
Fiind o masă apreciabilă de votanți, decizionalii au trebuit să le ridice un stadion modern, să le vireze bani echipei (niciodată suficienți) și să îi susțină în ascensiunea din ierarhia sportivă. Sigur, și aici s-au depășit termenele, și aici se petrec lucruri suspecte, dar lupta este permanentă și, până la urmă, suporterii au câștig de cauză. În schimb, iubitorii de frumos în artă se mulțumesc să ne dea dreptate pe la colțuri, dar nu se arată capabili să formeze masa critică aptă de a influența procesul electoral.
Totuși, actanții politici, au găsit diversiunea cu care încearcă să acopere ingineria cu Teatrul Vechi.
După ce l-au abandonat (de la ministerul de resort și până la instituțiile locale), au inventat un „hub cultural” în locul unui proiectat muzeu al tehnicii. Muzeu al tehnicii nedorit, fiindcă prin exponatele expuse nu s-ar fi făcut altceva decât scoaterea în evidență a distrugerii cvasi complete a structurilor industriale arădene, multe și ele cu statut de pioneri în economia
țării.
În textul de față nu vreau decât să mai fac o încercare de a uni arădenii, locuitorii plecați și cei rămași în orașul devenit Municipiul Second Hand, în bătălia pentru o piatră de hotar a devenirii noastre.
Și am să încep cu regizorul Ștefan Iordănescu,
un profesionist stimat, rugându-l să nu accepte poziția de vârf de lance într-o diversiune anticulturală posibilă doar dacă până și personalități de seama domniei sale se alătură nefericitului proiect.
Soarta Teatrului Hirschl încă nu este pecetluită, iar gestul pe care îl solicit domnului Iordănescu ar da o șansă în plus salvării clădirii monument istoric și respectării demnității noastre.