Plagiatorul Marilen Pirtea sare în apărarea prietenului său, plagiatorul Sorin Cîmpeanu… al cărui loc visează să-l ocupe

MARILEN PIRTEA, RECTORUL UVV TIMIȘOARA, SARE ÎN SPRIJINUL LUI CÎMPEANU, MINISTRUL PLAGIATOR

Nici n-am fost mirat (prea tare) că Rectorul Universității de Vest din Timișoara, parlamentar și consilier prezidențial, e întâiul care sare în apărarea ministrul Educației, acuzat de plagiat dovedit, prin copierea repetată, într-un curs universitar, a aproape 100 pagini: „nu a avut beneficii”, deci „nu s-ar include într-o zonă de plagiat”. Este o formă de gândire sucită, de neînțelegere a semnificației plagierii, plasând discuția în relația cu beneficiile. Hoția intelectuală există sau nu există, fără condiționări economice ori obținerea de avantaje. 

De ce rectorul Marilen Pirtea își apăra colegul și „șeful”, poate și prietenul?

În primul rând, pentru că el însuși a fost acuzat de plagiat, fiind suspectat de copiere în vreo patru lucrări și mai multe „articole academice”. E vorba de „o compilație de paragrafe”, demonstrate prin paralelizare, iar scuza e aceea că a fost pus între autori fără să fie consultat. Toată povestea, dacă o putem numi așa, a rămas abandonată, fără ca să se ajungă la un răspuns ferm (este sau nu plagiat?).

Apoi, Marilen Pirtea se regăsește printre cei șapte rectori, care au beneficiat de o ordonanță de urgență a ministrului Cîmpeanu, pe atunci în guvernul Ponta, care a modificat sensul Legii nr. 1 / 2011, cu precizarea referitoare la „dreptul de a avea două mandate succesive,  complete de rector”. 

Ca să fie incomplete, șapte rectori, posibil sfătuiți de rectorul rectorilor, alias S. Cîmpeanu, s-au autosuspendat o lună, două,

fiind plecați în delegații universitare, astfel că și-au putut continua funcția de rector, încă un mandat. De această situație au profitat unii care sunt la conducerea universității lor din anul 2012, aflându-se și acum în funcție:

• Marilen Pirtea, rectorul Universității din Timișoara, a plecat, împreună cu Cîmpeanu, în vizită la o universitate din Maldive (oct. – nov. 2018), autosuspendându-se din funcție;
• Leonard Azamfirei, rectorul Universității MF din Târgu Mureș, a făcut parte din delegația pentru Maldive, autosuspendându-se, cu aprobarea ministrului Cîmpeanu;
• Ioan Abrudan, rectorul Universității din Brașov, a făcut parte din aceeași delegație ”la celebra” universitate din Maldive, candidând pentru al treilea mandat pentru că ”al doilea n-a fost complet”;
• Ramona Lile, rectorul Universității Aurel Vlaicu din Arad, care a făcut parte dintr-o delegație MAE, împreună cu Cîmpeanu în Republica Burundi (aprilie 2018);
• Sorin Cîmpeanu, rectorul Universității de Științe Agronomice din București și președintele Consiliului Național al Rectorilor, autosuspendat trei săptămâni în noiembrie 2018, fâcând parte din mai multe delegații;
• Călin Oros, Rectorul Universității din Târgoviște, autosuspendat o lună pentru o delegație în Bosnia și Herțegovina;
• Ioan Bondrea, rectorul Universității Lucian Blaga din Sibiu, visiting professor în Shanghai. cf. Șapte rectori și-au câștigat dreptul la al treilea mandat, interzis prin lege, folosind călătorii în Maldive, Thailanda, Bosnia și Burundi! (libertatea.ro)

Mai e ceva de spus! Toți cei autosuspendați au recandidat,

cu justificarea de a-și finaliza proiectele începute, încălcând legea de bază a învățământului superior, profitând de o Ordonanță de urgență care menționa că „O persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeaşi instituţie de învăţământ superior pentru mai mult de două mandate succesive, complete.”

Toate acestea se întâmplă într-o „Românie educată”, iar cei care fac „educația” sunt profitori, plagiatori, speculativi cu ordonanțe dedicate. Cât respect mai pot consuma acești rectori de trei mandate în comunitatea lor academică? Mai mult, Marilen Pirtea dă tonul pentru a se coaliza în jurul ministrului Cîmpeanu, spre a-l proteja împotriva acuzelor de plagiat și de protejare a funcțiilor rectorale (noul proiect de lege nici nu mai limitează mandatele rectorilor, conducând spre „dinastii de rectori”, după cum autorii de plagiate sunt absolviți de hoție – amnistiați – după trei ani).