De Ziua Națională a României, la Cimitirul Eternitatea, a avut loc slujba de pomenire a lui Ștefan Cicio – Pop, Vasile Goldiș și Ioan Suciu, personalități istorice implicare în organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia.
La Cripta lui Ștefan Cicio-Pop, am întâlnit-o pe Doamna Jeanine BIRTOLON, soția nepotului corifeului arădean, care și-a pus casa la dispoziția organizării Marii Uniri din 1918, în ciuda vremii foarte tulburi din Arad, aflat sub administrație maghiară, în zilele când prin oraș trece armata în retragere a feldmareșalului Makensen, armata regală a Serbiei ocupase Cetatea și Aradul Nou, controlând podul de peste Mureș, generalul francez Berthlot era așteptat la hotelul Crucea Albă, iar Gărzile Naționale Române se încropeau pentru a menține ordine în oraș. În Cripta familiei Cicio Pop, se află înhumat trupul soțului său Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON, nepotul corifeului Marii Uniri, iar văduva Jeanine BIRTOLON a ținut să fie prezentă la acest moment trist. Cu maiestuozitate regală (am aflat că provine din anturajul familiei regale din statul Togo), o ținută demnă, a vegheat și s-a rugat pentru familia soțului, urmaș ca nepot al celei care a fost cea mai distinsă personalitate politică arădeană și națională.
Romanciera Lia Alb scrie romanul „Cimitirul istoriei” (2019), inspirat din viața tulburătoare a familiei BIRTOLON, scoțând în evidență figura strălucitoare a Jeaninei.
Scriam atunci: „figura cea mai luminoasă a cărții este Doamna Jeanine BIRTOLON, soția, urmașă regală din Togo, negresa cu ochi strălucitori, purtători de durere și deopotrivă de dragoste. Acest country gentleman a purtat povara fără să se plângă (vous, qui pleurez sous les fardeaux), iar cu ținuta elegantă și șarmul aristocratic” și-a iubit mult țara, construindu-și un ideal: acela de a reface moștenirea spirituală și materială a familiei Cicio-Pop.
Pentru Jeanine, Madam Jeanine, cum spuneam, figura cea mai strălucitoare a romanului, autoarea folosește extrem de elegante figurații stilistice:
„trandafirul negru, elegant, distins, o ținută de regină, cu spatele drept și ochi mari ca două felinare albe”, „regina neagră – bien bronzé”, „statuie de abanos”, „perla mea regală”, ”regina mea africană”, cum îi spunea soțul.
Lia Alb lasă imaginației plăcerea seducătoare a narativității:
ca prin farmec, chipul delicat, distins, chipul Anei Cicio Pop s-a desprins din ramă, a prins viață și a cuvântat într-un grai șoptitor, urcând împletiturile limbii spre umplerea vorbelor: Originar din părțile Năsăudului, tata venise la Arad în 1894 ca avocat… Cu ajutorul lui Victor Stroescu s-a construit frumosul edificiu al Școlii de fete…
Drumul spre Alba Iulia a fost unul triumfal.
Am călătorit spre Sala Unirii într-o trăsură trasă de doi cai albi. Frumusețea textualizării îndemnă la o lectură plăcută, al cărei ecou zămislește un sentiment de sinceritate și zâmbet de satisfacție binemeritată.
Distinsa Doamnă Jeanine înțelege limba românească a soțului său defunct, răspunde în limba franceză a țării sale, din respect pentru a nu comite greșeli de exprimare în limba românească. Poartă grija casei pe care bunicul său a fost pusă la dispoziția grupului de organizatori arădeni ai Marii Uniri. Iar, împreună cu nepotul „corifeului”, defunctul său bărbat
păstrează vie amintirea unui eveniment cu efecte naționale de acum 104 de ani, Strălucitoare și plină de farmec, cu un aer princiar și cu un riguros control al gesticii și vorbelor, Doamna
Jeanine BIRTOLON păstrează cu demnitate memoria soțului său, Alexandru BIRTOLON și a
bunicului Ștefan CICIO-POP, întru cinstirea istoriei înălțătoare a poporului român și a configurării „României Dodoloațe”.
