„Bounding Histories. Whispering Tales” | Bienala Art Encounters transformă Timișoara într-o hartă vie a memoriei

bienala art encounters
Distribuie:

Weekendul trecut, între 30 mai și 1 iunie, Timișoara a devenit din nou un reper pe harta artei contemporane din Europa de Est, odată cu deschiderea oficială a celei de-a șasea ediții a Bienalei Art Encounters. Sub tema „Bounding Histories. Whispering Tales”, evenimentul și-a propus să sondeze trecutul stratificat al orașului printr-o selecție curatorială care pune în tensiune memoria, locul și povestea.


bienala art encountersSpațiile alese pentru expoziții, de la Comenduirea Garnizoanei, un fost edificiu militar transformat în nod cultural temporar, la FABER, fosta fabrică de săpunuri reconfigurată ca hub creativ, și până la sediul Fundației Art Encounters, funcționează nu doar ca simple fundaluri pentru lucrări, ci ca actori arhitecturali care participă la narațiunea bienalei.

„Bounding Histories. Whispering Tales”, tema celei de-a șasea ediții, funcționează aici nu ca un pretext expozițional, ci ca o metodologie de cercetare vizuală: curatorii Ana Janevski și Tevž Logar ne propun o bienală în care arta nu mai e doar o formă de prezentare, ci de interogare activă a memoriei.

Cu lucrări semnate de peste 60 de artiști din peste 30 de țări, dintre care cinci comisionări speciale, bienala e structurată în jurul unor centre gravitaționale istorice: Comenduirea Garnizoanei, FABER și sediul Fundației Art Encounters. Spații recuperate, dar nu reabilitate în sens muzeografic, ci activate afectiv prin intervenții artistice care nu estetizează ruina, ci o lasă să respire, plină de zgomotele, umiditatea și memoria ei.

Artiștii care au fost invitați să expună în cadrul Bienalei Art Encounters 2025 sunt figuri reprezentative ale artei contemporane internaționale, activând în registre diverse, de la instalație, performance, video-art și intervenții în spațiul public, până la desen, text și film experimental.


Artiști internaționali:

Alban Muja, Alicia Mihai Gazcue, Belinda Kazeem-Kamiński, Bojan Stojčić, Bora Baboçi, Brief Histories, Cecilia Vicuña, Christian Nyampeta, Cian Dayrit, Clément Cogitore, Dana Kavelina, David Maljković, Eduardo Navarro, Hassan Khan, Jean Genet, Joan Jonas, Johanna Unzueta, Jošt Franko, Jumana Manna, Kapwani Kiwanga, Karpo Godina, Ladislava Gažiová, Larissa Sansour, Lawrence Abu Hamdan, Liam Gillick & Anton Vidokle, Lorena Cocioni, Maja Bajević, Marina Abramović & Ulay, Marina Naprushkina, Mark Verlan, Mila Panić, Mona Benyamin, Moriah Evans, Nora Turato, Oscar Murillo, Petrit Halilaj, Robert Gabris, Rosario Zorraquín, Selma Selman, Simone Forti, Siniša Ilić, Sky Hopinka, Teresa Margolles, Veronika Hapchenko, Željka Blakšić.


Artiști din România:

Alle Dicu, Ana Adam, Ana Kun, Andrei Nacu, Christine Cizmas, Comitetul pentru Resurecție, Gavril Pop, Geta Brătescu, Ghenadie Popescu, Larisa Sitar, Loredana Ilie, Manuel Pelmuș, Maria Guțu, Marieta Chirulescu, Pavel Brăila, Raluca Popa, Silvia Moldovan, Ștefan Sava, ȘKART.

Prezența acestor artiști confirmă caracterul transnațional al bienalei și diversitatea vocilor care compun discursul contemporan în jurul temei „Bounding Histories. Whispering Tales”. Fiecare dintre aceștia contribuie prin lucrările lor la reinterpretarea istoriei, la vizibilizarea memoriei marginalizate și la construirea unei relații vii între spațiu, timp și privitor.



Expoziția de la Comenduirea Garnizoanei, curatoriată de Tevž Logar și Ana Janevski, este găzduită în clădirea cu o istorie marcată de diverse regimuri de autoritate, război și control. Lucrările expuse explorează aceste urme istorice, transformând spațiul într-un loc al dialogului între trecut și prezent. Ele reflectă asupra modului în care opresiunile istorice continuă să influențeze și să fie contestate prin mișcări globale contemporane de rezistență împotriva colonialismului, imperialismului și violenței sistemice. Arhitectura expoziției este concepută să interacționeze cu spațiul existent, împletind trecutul cu narațiuni noi.

Expoziția este deschisă miercuri până duminică între 12:00 și 20:00, iar printre artiști se numără Marina Abramovic, Oscar Murillo, Nora Turato, Anton Vidokle, Liam Gillick, Geta Brătescu și alții.


Spațiul FABER, fostă fabrică Azur pe malul canalului Bega în cartierul Fabric, a fost restaurat și transformat într-un loc dedicat dialogului dintre muncă și viață. Expoziția curatoriată tot de Tevž Logar și Ana Janevski vorbește despre munca nu doar ca proces de producție, ci și ca o formă de relaționare socială, solidaritate și transformare. Se evidențiază importanța efortului colectiv, a transmisiei competențelor și a dimensiunii emoționale invizibile a muncii.

Expoziția este accesibilă de miercuri până duminică între 12:00 și 20:00. Printre artiști se regăsesc Lawrence Abu Hamdan, Maja Bajevic, Joan Jonas, Selma Selman și alții.



Fundația Art Encounters ocupă o clădire construită la începutul secolului XX, care a fost cândva o fabrică de lână și apoi o grădiniță. Spațiul poartă ecourile muncii și grijii, evidențiind dualitatea creației și protecției. Expoziția explorează teme precum dragostea, grija, încrederea, apropierea, reziliența și sentimentul de apartenență. Amintirile din copilărie sunt folosite ca un teren fertil pentru a reimagina relațiile și construirea unui viitor comun.

Expoziția este deschisă de miercuri până duminică între 12:00 și 20:00. Artiști participanți includ Simone Forti, Hassan Khan, Jumana Manna, Larissa Sansour și alții.


Expoziția Publicul Privat de la Galeria Jecza, curatoriată de Mihnea Mircan, reunește lucrări din cinci colecții private și investighează granițele și suprapunerile dintre sfera privată și cea publică. Expoziția reflectă asupra procesului prin care colecțiile personale evoluează spre forme instituționale și publice, punând întrebări despre patrimoniu, diseminare și modul în care arta poate include noi comunități de interpretare.

Este deschisă de joi până sâmbătă între 11:00 și 19:00. Printre artiști se numără Gheorghe Anghel, Radu Belcin, Horia Bernea, Maria Brâneț, Mircea Cantor, Radu Comșa, Alex Dascălu, Iosif Király, Alicja Kwade, Ciprian Mureșan și alții.

Toate aceste expoziții sunt parte dintr-un program care se desfășoară în Timișoara, fiecare spațiu oferind o experiență diferită ce combină istoria, arta contemporană și reflecțiile sociale.


Un aspect esențial care merită subliniat în cadrul ediției de anul acesta a bienalei Art Encounters este extinderea colaborărilor către spațiile private independente, cum este cazul Galeriei Jecza.

Această deschidere către parteneriate dincolo de instituțiile publice sau spațiile expoziționale tradiționale arată o maturizare a scenei culturale locale și o înțelegere profundă a dinamicilor ecosistemului artistic contemporan.

Implicarea Galeriei Jecza, un actor cu tradiție în susținerea artei contemporane în Timișoara și în promovarea artiștilor români și internaționali, nu doar că a consolidat programul bienalei, ci a oferit și o platformă solidă pentru lucrări care pot respira altfel în spații deja consacrate. Astfel de colaborări aduc beneficii de ambele părți: pe de o parte, bienala capătă o amplitudine curatorială și logistică mai mare, iar pe de altă parte, spațiile private sunt integrate într-un circuit artistic mai amplu, fiind recunoscute ca parteneri egali în producția de cultură vizuală.

Această etică a colaborării între public și privat este un semn de sănătate instituțională în contextul cultural românesc, unde adesea sectorul independent rămâne la periferia marilor proiecte. Art Encounters demonstrează că incluziunea reală, parteneriatele strategice și deschiderea către inițiative private pot stimula un cadru mai sustenabil și coerent pentru dezvoltarea artei contemporane. Această direcție ar trebui să devină normă și nu excepție, întrucât doar prin coagularea resurselor, expertizelor și publicurilor se poate construi un mediu artistic viu, relevant și durabil.


 Această bienală funcționează într-o cheie post-instituțională

Nu se sprijină pe white cube-uri neutre, ci pe spații imperfecte, încărcate de memorie materială, în care fiecare lucrare vine cu riscul de a fi înghițită sau dizolvată în context. Dar tocmai această relație de permeabilitate între lucrare și loc devine una dintre forțele cele mai coerente ale bienalei. În Comenduirea Garnizoanei, o instalație sonoră vibrează în tavanul scorojit. La FABER, performance-ul unei artiste sârbe transformă un fost spațiu industrial într-un teritoriu liminal între biografie și istorie colectivă.

Curatorii nu propun o simplă „ocupare a spațiului”, ci o activare, o manieră de a face vizibile acele straturi ale istoriei care nu sunt întotdeauna înscrise în discursul dominant. E o formă de curatoriat care se apropie mai degrabă de arheologie afectivă decât de selecție estetică.


Postmemoria orașului și contramemoria

La nivel tematic, multe dintre lucrări tratează ceea ce ar putea fi numit postmemoria orașului, amintirea transmisă, incompletă, contaminată de povestiri, absenteisme și mitologii locale. Istoria Timișoarei nu e una liniară și glorioasă, ci fracturată, cu goluri de documentare, cu zone de uitare activă. Artiștii invitați revin la episoade uitate, la comunități marginalizate, la spații colonizate de discursuri hegemonice, punând sub semnul întrebării narativul oficial.

O parte importantă a expoziției e dedicată contramemoriei, acele istorii ale femeilor, ale minorităților, ale muncii invizibilizate. Din acest punct de vedere, Bienala devine o contra-arhivă vizuală, un spațiu unde istoria nu e reprodusă, ci refăcută prin imaginar artistic. Arta devine instrument de reparare și de rescriere.


Curatorii Ana Janevski și Tevž Logar aduc în Bienala Art Encounters 2025 o experiență curatorială matură și internațională, dar refuză să o impună localului.

Ba din contră, relația lor cu orașul e una de explorare atentă și neinvazivă, Janevski venind cu un background solid din zona performance-ului și a artei media, fiind responsabilă de coordonarea programului de performance la MoMA New York. Interesul ei pentru istoriile marginale din fosta Iugoslavie au devenit un filtru relevant pentru contextul postcomunist din România.

Logar, cu o carieră care traversează Ljubljana, Budapesta, Veneția și București, aduce rigurozitate muzeologică și sensibilitate față de marginalitate, o combinație rară în lumea curatoriatului internațional. Împreună, cei doi creează o bienală care e inclusivă fără a fi eclectică, bine ancorată conceptual și totodată deschisă surprizei.

                                                              (Foto: Portrete ale curatorilor Ana Janevski și Tevž Logar, sursa Art Encounters)


O bienală care nu vrea să impresioneze, ci să activeze

Weekendul de deschidere a fost mai degrabă un laborator performativ decât o simplă inaugurare: vizitatorii au avut ocazia să participe la tururi ghidate conduse chiar de artiști și curatori, la ateliere de educație vizuală, discuții, lansări de publicații și performance-uri site-specific.

Este vorba despre o ecologie a relației dintre artă și public, un tip de interacțiune care depășește simpla contemplare pasivă. În această bienală, vizitatorul nu e tratat ca un consumator de conținut cultural, ci ca un element activ într-un sistem viu, unde fiecare prezență, fiecare privire, fiecare întrebare contribuie la formarea sensului. Arta nu e expusă pentru a fi înțeleasă într-un mod univoc, ci pentru a fi negociată, discutată, trăită.

Tururile ghidate nu sunt lecții, ci trasee participative, iar performance-urile site-specific nu impun o lectură, ci propun o experiență comună, uneori derutantă, alteori extrem de intimă. Publicul e încurajat să adreseze întrebări, să își exprime disconfortul sau entuziasmul, să pună în dialog propria biografie cu temele sensibile abordate – istorie, memorie, marginalizare, identitate.

În această ecologie, nu mai există o distanță verticală între artist și privitor, ci o rețea orizontală de întâlniri – o formă de ospitalitate estetică. Este o bienală care se construiește și se reconfigurează în funcție de prezența fiecărui participant, în care timpul petrecut într-o lucrare contează la fel de mult ca lucrarea însăși.

Această abordare produce un alt tip de atenție: nu aceea rapidă și extractivă, în care „bifezi” lucrări și faci poze, ci una afectivă și relațională, în care sensul nu e dat, ci construit împreună. Tocmai de aceea, Bienala Art Encounters 2025 funcționează ca o platformă de conversație și nu ca o galerie extinsă, o platformă în care arta își asumă rolul de catalizator pentru gândire critică și empatie activă.


Ediția din acest an a fost una dintre cele mai reușite

Reușita se datorează diversității curatoriale și a modului în care au fost puse în dialog medii, formate și discursuri artistice variate. Instalațiile din spațiul public, precum cea semnată de Hassan Khan, expusă în parcul ISHO, au adus o dimensiune profund senzorială și participativă. Această lucrare sonoră site-specific crea un traseu auditiv compus din text și coloană sonoră originală, activând percepția spațiului într-un mod inedit, experiența era stranie, dar extrem de captivantă, o formă subtilă de imersiune multisenzorială.

Lucrările precum cele alei Anei Kun au funcționat ca forme de artă conceptuală cu mesaj social direct, folosind textul și intervenția vizuală în spațiul urban ca instrumente de reflecție și declanșator al unei reacții emoționale.

Pentru mine, prezența Marinei Abramović a fost atât o surpriză cât și bucurie pentru faptul a adus o notă de prestigiu internațional, dar și o validare simbolică a demersurilor performative și a temelor legate de corporalitate, rezistență și ritual.

Întregul parcurs expozițional a reușit să creeze o experiență coerentă și polifonică, în care lucrările se articulau într-un discurs curatorial bine construit, cu momente de introspecție, provocare și revelație.

Bienala Art Encounters 2025 oferă un model de curatoriat responsabil, care nu caută spectacolul, ci profunzimea. E o bienală care întreabă ce putem face cu trecutul? Dar și cum putem asculta ce n-a fost încă spus?

Poate că „Bounding Histories. Whispering Tales” nu ne oferă răspunsuri, dar ne oferă un spațiu în care întrebările pot fi puse cu grijă, într-un oraș care începe să-și recunoască umbrele.


Citește și:

Expoziția „DesFacerea Lumii”, la Art Encounters | Printre granițele dintre natură și cultură


 

Categorie: Vernisaje / Expoziții
Etichete: Art Encounters, arta contemporană, Bienala Art Encounters 2025, „Bounding Histories. Whispering Tales”
Distribuie:
Articolul anterior
55 de ani de kinema ikon și începutul unui demers esențial pentru patrimoniul digital românesc
Articolul următor
Un agent șef de poliție din cadrul IPJ Arad a fost plasat sub control judiciar | Este acuzat de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia, dar și de procurarea și deținerea fără autorizație de muniție letală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie

georgescu

Blestem suveranist

Un rezumat stilizat, cu un zâmbet încă îngăduitor, al înjurăturilor și amenințărilor, primite de la frații suveraniști. Blestem suveranist Te spurc biet globalist iobag Să bei cafea de Babadag Și…