AUREL USCA din Sintea Mică, un om cultivat, pasionat de literatura poetică, care și-a umplut grădina cu arome de trandafiri și casa cu cărți de lirică și decupări din presa literară despre scriitori preferați, mi-a arătat o mapă documentară despre Carolina ILICA.
– Ooo, îi zic eu, Carolina a debutat cu un splendid volum, întitulat Neîmblânzită ca o stea lactee. Rețin poeziile Ca două lumânări îngemănate și Pădureanca. A fost elevă la Liceul pedagogic, profesoară de filozofie la același liceu. Mai apoi s-a stabilit în București.
– Văd că aveți, domnule Usca, volumul Dogoarea și flacăra din 1977, cu un autograf pentru familie de mulțumire că „flacăra Poeziei mele a ajuns în inima Dumneavoastră”. Iar la pagina 27, „Nedormite nopți”: „O nedormite nopți, nopți de iubire,/ pe brațul tău când mică mă adun/ Când aerul, curată mănăstire/ Aprinde lumânări în flori de prun.//”
Ne spune Aurel că cealaltă strofă e superbă și completează fastuozitatea sentimentală: „O, nedormite nopți, de așteptare/ Când amăgiri se joacă după plac/ Și dorul, ca o crudă-nfometare,/ Gonește turma somnului sărac.//”
Continuăm răsfoirea, descoperind dedicația pentru „clanul” Usca, „dragostea pentru poezie a unui om care nu scrie, ci doar citește literatură”, pe volumul Puțin mai mult, de prin 2011. Pe volumul Ephemerides (1987), Poeta menționează bucuria prezenței unui mare iubitor de poezie, la sărbătoarea sa de la Consiliul Județean Arad, în 5 mai, din care citim Căpițe: „Căpițe, sâni sălbatici; de mătase/ Și de mireasmă. Dezgoliți se lasă,/ Fără rușine; grei și depărtați;/ De nimeni mângâiați și sărutați// Din altă lume, pură și augustă,/ Ca la un piept de doică păcătoasă/ Vin stele mici de tot: miros și gustă”//. În interiorul volumului se regăsește decupajul din Flacăra roșie, semnat de Lizica Mihuț și Florin Bănescu: «„Pădureanca” de odinioară, cea alergând printre trunchiuri de meri și pruni, mereu uimită de fabuloasele-i plaiuri natale, și-a preschimbat vocea, ajungând nu (neapărat) la o dulce (și astfel înșelătoare) cumințenie. De la „fecioara dimineții” trece la o poezie matură. Iar Alex. Ștefănescu, criticul, se referă la o combinație nouă, interesantă între poezia de dragoste și poezia efemerității existenței» (Persuasiune).
Motto-ul „Plângând de-atâta frumusețe” veghează la expoziția Carolinăi „Cărțile de la Vidra” de la ICR, București, poezii scrise pe țesătură, cu acul, așa cum scriau femeile și mama sa, Victoria – Valeria, pe pânză, pe țesături și feleguri, ștergare, brâie, suveici, iie, ladă de zestre și alte cele din gospodăria caselor țărănești. În volumul Divina Poesia (2003), autoarea e traducătoare, a unor poeți „din toată lumea”, iar cartea e autografiată astfel: „Din inimă, pentru două inimi care bat în același ritm”. Am strecurat atâta iubire pentru buna mea surioară într-ale Poeziei, încât încheierea e prea dificilă, curgând cuvintele din prisosul de frumusețe a pădurii și dealurilor vidrane.
Pe un afiș electoral (candidat independent – încă plin de entuziasm – în 20 mai, poate în 1990), publică lirica Dor (despre care posesorul afișului afirmă că este inedită):
„Copiilor le este dor de mama.
Surorilor să râdă împreună.
Țăranului doar de pământ i-e DOR.
Iar cărturarului de-o carte bună. (…)
Acestui neam i-e DOR de dascăli buni,
Iar oțelarului de-oțel ca-n stele.
Hotarelor le este DOR să țină
În brațe stupul blând al țării mele. (…)
Istoriei îi este cel mai DOR
De adevăr adevărat și nume;
Iar nouă de aici ne este DOR
De toți Românii revărsați pe lume”.
Volumul Tirania Visului (1985) are câteva cronici în numeroase reviste de cultură, iar cartea sa 13 poeme de dragoste în limba macedoneană e o adevărată purtătoare de mesaj prietenesc pentru OMUL DE CULTURĂ din Sintea Mică: „Pentru o iubire împărtășită dintre Aurel și Florica sa”. Daaaa, Florica SA. Volumul se încheie lirizând „ca o țărancă”: „Am semănat busuioc într-o sfântă amiază de vineri./ Ca o țărancă./ L-am udat cu apă din gură./ Gândindu-mă la Dumnezeu și la Dragoste,/ De parcă ar fi totuna./ Și iată-l acum înflorit! Și iată-mă/ Cu busuioc în sân!/ Ca o țărancă/ Dorită și doritoare.// Miroase-mă Tu, mai întâi, Doamne!//”. Cât de frumoasă e poezia dacă poezește pe înțelesul sufletelor cititorilor! A fost și este un prilej de a actualiza frumusețea poeziilor Doamnei CAROLINA ILICA.
Citește mai multe RECENZII – AICI
