MENAJERIA DE STICLĂ (10)

  MUIERE, MUIERE!… DACĂ PARTIDU’ ȚI-„O” CERE!…

[Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile de ele (!), un „ornament în jurul în jurul unei…” – ci a celor care, musai, vor să „intre  în politică”. Ceea ce – relativ recent – „m-a excitat” nemaipomenit a fost o poză distribuită pe toate rețelele mass-media, în care o „protagonistă de partid”, aflată la un meeting împotriva a orice, „îl  mângăie” (îl atinge pe mână pe un jandarm, care săracu’, nu spunea decât „circulați!” )… Ei bine, acesată „fotografie – captură video”- a făcut epocă! I.e., „Vedeți, toată lumea (inclusiv <băieții>) e cu noi”! În fapt, muierușca îi spunea, șoptind amenințător, cu zâmbetul pe buze, „Roata se întoarce!”, dar ce efect mediatic!… Noroc cu filmarea „cine-verite”!  S-a dat pe sticlă …De aici mi-a venit idea cu „Menajeria de sticlă” a lui Tennessee Williams și „Zgomotul și Furia” a lui William Faulkner. Recte, două lucruri: (a) De ce un material de presă n-ar trebui să aibă două titluri? Dar într-un mod aparte… Unul la început și altul la sfârșit… Așa că prezentul  mini-serial va avea ca pre-titlu –  Manajeria de sticlă, iar în final, un post-titlu – Zgomotul și furia… (b) Și va fi dedicat, exclusiv, muieretului care n-are altă treabă decât să „se vâre” în politică! … Totuși, nu orice muiere poate ajunge o Margaret Thatcher!…  Autorul]

1. „Muieri… muieri… muieri! Prea multe muieri? Nu, prea puține!…” 

Mi-am permis să-l parafrazez pe reputatul logico-matematician Acad. Prof. univ. dr. Grigore C. Moisil – un nume deosebit de respectat în cultura noastră științifică din a doua jumătate a sec. XX… Menționez că distinsul savant român nu vorbea de „muieri”, ci de matematicieni! Știa domnia sa ce știa! Noi, azi, știm că o muiere- savant (la propriu!; nu la figurat!… știți la cine mă refer…) este un fel de rara avis dar și o pacoste pe capul celui care – urândui-se cu binele – o ia de consoartă… Și totuși, muieretul nostru și-a adus o respectabilă contribuție la propășirea istorico-economico-socială dar și cultural-biologică a țărișoarei noastre! Pentru asta, CHAPEAU!… O confirmare a acestei umile plecăciuni este și faptul că în cultura universală (literatură, arte vizuale, muzică etc.) femeia s-a aflat mai mereu la loc de cinste. Și, justificat! Eu folosesc termenul de sorginte latină – „muiere” [mulier] – ca tot ardeleanul îndatorat atât de mult, istoricește, Romei… Cine consideră termenul drept o vulgarizare, să-și mai revizuiască (dacă e cazul?!…) cunoștințele de latină… Dar să argumentez succinct…

Dan Alexe [Radio Europa Liberă Moldova, 31 ianuarie 2022, „De unde vine cuvântul <femeie> și cum s-a înșelat Grigore Ureche”] spunea: ‹Femeie nu vine de la «femina» ci de la «familia».(…) Acum, iertându-i lui Ureche aproximările (unele făcute literalmente „după ureche”), este acolo una total greșită, eronată, dar care se arată plină de învățăminte: Femeie nu vine câtuși de puțin de la «femina», cum ar părea evident, ci este rezultatul evoluției particulare în româna veche (dar și în albaneză) a latinescului «familia»!>>. Sper că e clar!… Djaba mă mai acuză apropiații de vulgaritate… Eventual, mai nou, unii zic despre „femina” că ar însemna (din latină, „femeie nobilă”); dar cum noi trăim în democrația post-feudală, nu avem nevoie de „nobili”!… 

Cu totul altă „mâncare de pește” este cazul muierii politician… Realitățile Românicăi de azi – un fel de tutti frutti în plină degringoladă, care se numesc „politică” – m-au făcut să „re-deschid” mini-serialul „Menajeria de sticlă” (dedicat exclusiv muieretului politic mioritic, dar și de aiurea), dar care, pare, mai degrabă, o re-deschidere a Cutiei Pandorei…

Dar să vedem ce „grăiește” o muiere cu curu-n două luntri (și om de afaceri și aspirant la parvenitismul de politician)…

<<Fără reprezentare reală în deciziile politice – intern și la nivel de Guvern – femeile și tinerii nu vor avea voie să tragă Guvernul spre reforme autentice. Astfel de sancțiuni sunt consecința unui dezechilibru ce nu reflectă realitatea societății, ci persistența unei culturi politice profund masculine, care se manifestă prin întoarcerea cu spatele la egalitatea de gen. (…) Un tablou dezechilibrat. Femeile reprezintă peste 51 % din populația României, dar sunt aproape absente din funcțiile cheie de conducere. În Parlament, în administrație, în Guvern – vocea femeii este slab reprezentată chiar și după trei decenii de democrație. Subreprezentarea feminină nu înseamnă doar un dezechilibru numeric, ci și o pierdere concretă de viziune, empatie și soluții adaptate realităților cotidiene. (…)Nu putem construi o Românie modernă fără femei în spațiul decizional. Femeile aduc altă viziune, un echilibru de care politicile publice au urgent nevoie. Este o chestiune de eficiență, nu doar de echitate.>> [Andreea Negru, președinta Patronatului European al Femeilor de Afaceri PEFA.] [Financial Intelligence, 30 iunie 2025, Politica]

2. „Războiul femeilor” de Alexandre Dumas… sau… „după” A. Dumas?

Cunoscutul autor de romane de aventuri (capă și spadă) este – după cum se spune –  poate, cel mai citit scriitor francez. A încântat generații întregi de puberi, adolescenți și tineri (și nu numai), a fost tradus în jdemii de limbi, dramatizat, ecranizat ș.a.m.d.

Muierile au fost adesea personaje (și pozitive și negative) dar scriitorul – în buna tradiție franțuzească – a avut mereu o atitudine foarte politicos-romantică față de aceste „specimene”. Ceea ce interesează aici nu este intriga și desfășurarea din romanul „Războiul femeilor”, ci idea ca atare: când muierile sunt „puse pe sfadă”, să te ferească Bunul Dumnezeu să stai – ca bărbat – în fața lor sau, mai grav… între ele… Dar să nu uităm niște lucruri: (a) de la franțuji  ne-a rămas „zisa” cu „Cherchez la femme!…”; (b) de la yankei ne-a rămas „zisa” cu „Follow the money !…”; (c) dacă le altoim reciproc pe ambele „zise”, ajungem la „cea mai veche meserie din lume”… 

Cel mai recent și ilustrativ exemplu îl pot da două muieri de pe plaiurile mioritice (deliciul presei, nene!): 

Senatoarea Valentina-Mariana Aldea (din partea POT, i.e., partidul „tinereilor” cam trecuți bine de „vârsta de aur”), poreclită și „senatoarea videochat-istă” – ce spuneam eu mai sus, la (a),(b),(c)?… – ei bine, „prea-muie-rimea sa” a depus plângere la poliție împotriva d-nei Oana Ungureanu, pentru agresiune cu o rangă metalică (ho-ho-ho!…)… În parcarea unui complex rezidențial (evident, din Bula lu’ Pândaru!) unde domicilia, mai nou, „singuroi”, El fugitivo, senor Ungureanu, todavia marido legal, y por haber dejado a su esposa lo cual no cometio. Se pare că nici automobilul „victimei” nu a scăpat nevandalizat… Parlamentara – „tinerică și videochat-istă” – respinge  categoric relația de amantlâc, „de foarte mulți ani”, cu soțul d-nei Ungureanu.„Pârâta” (muiere respectabilă, la vârsta de 43 de ani, căsătorită de 17 ani și având, cu „el fugitivo”, un băiat, tot de 17 ani) s-a ales – se pare – cu un control judiciar pentru 60 de zile…

Ce să mai vorbim de mahalalele de rrromi… când are loc vreo încăierare între clanuri (evident, sub egida lui „chechez la femme!”), cine oare stau pe marginea „ringului ad-hoc”, asmuțind și încurajând „părțile combatante? Las Pirrandas! Ba, uneori întră și ele în luptă (pardon, păruială de mama focului…). Apoi, nu rareori (mai ales în ultimii ani!) vedem – pe sticlă – tinere aspirante la POT (?), deocamdată adolescente (școlătițe sau nu) ce se cred adevărate wlakirii („deplasate”, tur-retur din Walhalla): cafturi (= pumni, unghii, păruieli… serioase!) în toată regula (în școală, pe stradă, la coferătie <era să spun bar de zi sau de noapte!…>). Miza? Vreun puțalău din aceeași categorie de vârstă și pe care refuză să-l „împartă” între ele… Unde să mai punem și faptul că – de nu puține ori (Sic!) – „combatantele” sunt beute & drogate (sau-sau, ori… ambele?). Iar restul de „puțalăi-colegi sau gură cască” stau pe tușă și încurajază sau filmează… ce vreți?… „meci de catch” pe gratis!… 

3. „Crescendo e glorioso”: Dacă orice bărbat puternic are în spate o muiere și mai puternică, atunci, cea din urmă, pe cine dracu’ are-n dos?… 

O „introducere pioasă”: «Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului,  căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.  Şi, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (…) Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. [s.n.]» [„Către Efeseni” <5:22 – 6:9>, Biblia (după) Cornilescu, 1924, revizuit 2010, 2014]…

Iar acum, boieri dumneavoastră, țineți-vă bine! E vorba de organigrama structurii de conducere a Î.C.C.J. a Românicăi, A.D. 2025…                                                                                                           

Președinte: Lia SAVONEA (din 23 VI, a.c.; confirmată de CSM; începe mandatul din 1 VIII, a.c.); Vicepreședinți: Mariana CONSTANTINESCU & Ana-Hermina  IANCU; Președinte Secția I civilă: Elena-Carmen POPOIAG; (Secția II civilă): Alina-Oana SURDU; Președinte Secția de contencios asministrativ și fiscal: Elena-Diana TĂMAGĂ;Președinte Secția penală: Eleni MARCU (!).

Apoi: Președinte C.S.M. – Elena COSTACHE (!)…

Și „atonci”, cum stăm cu „Nu putem construi o Românie modernă fără femei în spațiul decizional ” [Andreea Negru – mai sus citată]? Nu avem, și la Guvern, parcă, vreo 2-3 muieri- ministrese, bașca o vice-prim-ministră? Câte muieri sunt, oare, acum, consiliere prezidențiale?

Dar stați puțin! Avem o surpriză pentru dumneavoastră! Ca în primele reclame capitaliste de la TVR- „liberă” (după ’89…)… Chestia „aia” cu „Alungați monotonia…!… Pantofi Grigorio Rizo…”.  Nicușor al nost’ – viitor însurățel întârziat – a avut, recent, de suportat un interviu „internațional”. Când – en passant  – a pomenit de salariile și pensiile speciale „galactice” ale minunaților noștri magistrați, i s-a cerut să repete răspunsul… Jurnaliștii (străini) au rămas siderați! Unii și-au făcut probabil cruce (și în rit catolic și în rit ortodox), unii, poate, l-au invocat pe Allah, alții pe Iahve, alții… pe Belzebuth… Cert este un lucru:

• Nu există directive europene (UE) cu privire la salarizarea obligatorie și cuantumul pensiilor („speciale”?) pentru magistrați.
• Nu există o încadrare exactă în timp a perioadei de funcționare a acestor oameni 1qui fonctionnent” (pace, Jacques Brel!); în niciun caz nu s-a văzut în Europa civilizată ca un magistrat să iasă la pensie (încă tinerel, deci „în putere”), apoi să-și ia o nouă slujbă (inclusiv, la stat), unde va cumula salariul cu pensia nesimțit de „barosană”.
• Nicăieri nu s-a mai văzut ca o pensie – practic – să depășească salariul, cel puțin, din câte știu, pentru Europa și pentru pretențiile recente ale „oamenilor legii”… În definitiv, „șefii”, de la Bruxelles, ne-au spus-o pe șleau: „voi, românii, v-ați făcut-o cu mâna voastră”, i.e., un soi de „lucru manual” rasolit bine și dirijat din interese politice obscure (oculte?)… pe care le știe toată lumea…
• Referindu-mă acum la „mafioții guvernamentali” (fără deosebire de gen… în definitiv, puteau fi și LGBT), care stau pe niște sinecuri („suburbii guvernamentale”) de te crucești așijderea… nu pot decât „să-i iau la puricat” într-un alt material…

Dar să revenim la oile (pardon, muierile!) noastre…

4. „Femeia, paharul și vinul!…” (citat aproximativ dintr-un cântec studențesc de pe vremuri)…

Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece… voi da niște citate din Madam Elena Costache („Șefa” CSM)… Totul a plecat de la refuzul – declarat! – al unei pensii de aprox. 11.000 lei (mai exact, după calculul prea-muie-rimii Sale – 11.309 lei…). „(…) independența judecătorilor depinde de bani (???)” [E.C. – răspuns la un interviu acordat postului Acasă. Știri.Eveniment.]. Gura păcătosului adevăr grăiește!

Obrăznicia continuă: «Din toate punctele de vedere suntem unici, nu am de ce să mă feresc de acest cuvânt. Nu este ușor să ajungi magistrat (…) Sistemul de justiție din România poate fi pus pe picior de egalitate cu orice alt segment din sectorul public, fără să nominalizăm? Repet, poate fi pus pe picior de egalitate în sistem? Suntem una din cele trei putere ale statului (…) Argumentele legate de justiție socială, de comparațiile cu alte segmente ale sectorului public, exact cum v-am spus, nu stau în picioare. Nu putem să comparăm mere cu pere. Dorim să fim aduși noi magistrații pe aceeași linie din punctul de vedere al cuantumului pensiei și din punctul de vedere al vârstei de pensionare cu alte categorii sociale? Păi cum?[s.n.]» [ declarație la DG24 tv. ]. Cine este Elena Costache? Șefa CSM a studiat Dreptul la Universitatea Româno- Americană (?), pe care a absolvit-o în 1997. Ea a fost avocat până în 2004, apoi a ajuns judecător. Din 2012, a activat la Curtea de Apel București. Potrivit CV-ului său, vorbește o singură limbă străină, engleza (nivel mediu). Deci, pe cine are în dosul său o astfel de femeie puternică?…

Ce mă obsedează?

Mă obsedează rezultatele unui recent sondaj, în țările dezvoltate… tema: încrederea în democrație. Doar Suedia a marcat pozitiv (peste 60 %). Ce se petrece în Luxembourg, Elveția și, mai ales, Danemarca (unde oamenii au declarat că sunt cei mai fericiți din lume, sau, măcar Europa… <după alte sondaje > )? Yankeii, de pildă, nu mai sunt atât de entuziasmați, mai ales după ce – în „cea mai mare democrație din lume” – a ajuns în fruntea statului un individ cu hormoni de dictator (D.D.D.)… Mă obsedează nivelul de conștiință politică a poporului meu care e gata – azi – să intenționeze să voteze cu AUR (aprox. 5O %?). Mă mai obsedează multe dar, acum, îmi vine să las totul baltă… și, conform „avertismentului” din chiar capul acestui material, să-I „trântim” și un post-titlu: ZGOMOTUL ȘI FURIA!

       Citește și:

• integral seria MENAJERIA DE STICLĂ      
• Mai multe articole ale autorului: AICI – Reportaje și AICI – Opinii