,,The Assessment”, filmul de debut al lui Fleur Fortune este o realizare incredibilă atât din punct de vedere cinematografic, cât și al genului SF și ar fi putut rămâne în istorie drept unul dintre cele mai mari filme ale genului, dacă nu ar fi fost atât de trecut cu vederea.
2025 a fost un an fenomenal pentru cinema, așa că, pe măsură ce se apropie de final și toată lumea reflectează asupra lui, am decis să trec în revistă filmele anului pe care le-am ratat la momentul lansării.
Nu aveam mari speranțe pentru The Assessment, un debut al unei tinere regizoare necunoscute, cu un buget de 8 milioane de dolari (din care am presupus că cea mai mare parte s-a dus pe Elizabeth Olsen), dar am decis totuși să-l urmăresc, în lipsă de altceva. Și ce decizie excelentă a fost, pentru că acest film este monumental, chiar generațional.
Acțiunea este plasată într-o lume distrusă de schimbările climatice
O parte a societății și-a creat o lume paralelă. Viața este controlată și optimizată, iar dorința de a avea copii nu este lăsată la voia întâmplării. Viețile unui cuplu tânăr și de succes sunt astfel supuse unei examinări stricte de către o evaluatoare, pe parcursul a șapte zile.
Mi-a fost greu să-mi dau seama de unde să încep recenzia, pentru că eu, împreună cu grupul de oameni cu care am vizionat filmul, am petrecut aproximativ două ore după proiecție analizând temele și alegerile sale, fiind o operă de artă extrem de densă în subtext și semnificații duble.
Cred însă că cel mai bun punct de plecare este ambiguitatea filmului
Este o poveste care nu vrea să ofere răspunsuri facile, păstrând chiar și locația acțiunii un mister până la final — personajele fac referire la ceva numit Lumea Veche, despre care am presupus cu toții că este Pământul, ceea ce ar însemna că evenimentele au loc pe Marte sau pe o altă planetă. Filmul ne-a ținut în suspans până în ultimul moment.
Acest tip de ambiguitate se menține pe tot parcursul filmului, de la nebulosul „Stat” până la relațiile dintre personaje, iar actorii sunt extraordinari în a te face să te întrebi dacă ceea ce se spune este cu adevărat adevărat și chiar dacă personajele însele cred ce spun sau doar fac față circumstanțelor impuse asupra lor.
Elizabeth Olsen este fantastică, dar Alicia Vikander fură spectacolul în rolul Virginiei, Evaluatoarea
Rolul ei este intens, atât în interiorul personajului, cât și din exterior, iar ea reușește perfect ceea ce cred că este una dintre cele mai dificile sarcini pentru o actriță: să interpreteze un personaj care joacă la rândul său un rol (în acest caz, mai multe) în cadrul poveștii. Virginia nu știe — sau mai degrabă nu lasă să se știe — cine este și cum este ea, iar Vikander a trebuit să rezolve puzzle-ul vieții ei fără a permite publicului acces la propria ei interpretare a personajului. Chiar și scrierea acestui paragraf îmi dă dureri de cap, ceea ce este o schimbare de ritm revigorantă față de majoritatea filmelor lansate astăzi, care îți explică totul pe față, intenționat.
Decorurile și estetica acestui film sunt superbe
Au un vibe al anilor ’70 și contribuie spectaculos la construcția lumii, întrucât sub cupola în care trăiesc personajele nu există copaci; tot ceea ce vedem este un amestec de construcții din beton, plastic și vitralii colorate. Un film mai slab nu ar fi acordat atâta atenție mediului.
În concluzie,
The Assessment merge până la capăt cu premisa sa și, cumva, reușește să aterizeze perfect. Este cinema conceptual la cel mai înalt nivel.
- Vezi mai multe RECENZII FILME AICI
