[CRITIC GUEST] Vlad Ștefoni: „m-am pus în calea șoaptelor tale în timp ce te rugai”

vlad stefoni
Distribuie:

Vlad Ștefoni: Sunt un scriitor aspirant şi student al Facultăţii de Litere şi Arte de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. În 2019 mi-am publicat prima povestire, Fulgere în trafic, prin concursul de scriere creativă Ordinul povestitorilor al editurii Arthur. Am tipărit în regim self publishing 3 volume de poezie şi un roman. În 2024 am fost implicat într-un proiect de traducere ca parte a vernisajului Ca simpla respiraţie din cadrul seriei de expoziţii „Dispariţii în peisaje” din La Cave, Institutul Francez Cluj-Napoca. În ultimii doi ani am participat la mai multe open mic-uri de poezie organizate de Astra Poetic, Z9Festival şi Corpul Poetic. Anul acesta am publicat câteva poezii, scrise original în engleză şi în traducere, în numărul 10 din revista Cultures in Transit a studenţilor anglofoni ai Facultăţii unde studiez. Recent mi-au apărut câteva poeme pe O mie de semne, Planeta Babel, flwr poetix, Literomania şi în revista Familia. Anul acesta am publicat un articol în revista academică Caietele Lucian Blaga.

În prezent, am mai multe volume de poezie şi romane în manuscris, atât în română, cât şi în engleză, plus proiecte pentru alte cărţi. În mediul online sunt activ pe Instagram, TikTok, Facebook, YouTube, Goodreads, Fable (@vladstefoniwrites) şi pe Spotify Podcasts (Vlad’s Poetic Corner).


apostrof

mă uitam cum petele de sânge

se revărsau într-un văl de dantelă stacojie pe umărul tău

şi nu-mi venea să cred că descopăr

o nouă specie de petale roşii 

ce înfloreau din pielea ta

(ce tulpini, rădăcini sau mărăcini îţi creşteau din carne ca nişte oase?)

iar din curbura corolei împrăştiate

se ghiceau nişte virgule

despărţind cuvinte şterse cu radiera

şi ici-colo

câte-un apostrof

acoperind ca o cupolă golul lăsat de-o vocală uitată


obelisc

fobia de maşinării imense

macaraua de la mal în timpul nopţii

camionul plouat din spatele meu

cât de uşor poţi fi strivit

poate la un moment dat cineva se va gândi la o metodă trivială prin care să ni se construiască tuturor monumente

pentru a ni se comemora eroismul de a trăi

sau dăţile când visăm să fim nişte pahare de starbucks lăsate pe pervaz cu cafea pe fund şi ruj pe margini

(nu te închina încă trece cineva şi te-ar putea vedea)

degetul arătător degetul mare şi degetul mijlociu (nu era cel vulgar?) împreunate

cu o solemnitate apăsătoare

apoi mini-impactul

în frunte

în buric

în umărul drept

în umărul stâng

în numele tatălui

şi-al fiului

şi-al sfântului duh

amin


securitate lingvistică (pentru un ∞ de alte insecurităţi)

ai putea spune că m-am înscris la facultatea de litere ca să-mi apropriez

termeni pe care să nu-i înţelegi

să aprofundez tehnica transformării poeziei mele într-o parolă

limbaj codificat oficial

prea superficial?

poate

limbaj încifrat consfinţit

prea ipocrit?

poate

uite-mă cum înlocuiesc cuvintele populare atât de familiare ţie

cu neologisme-nşelătoare

să nu-ţi mai pară nimic cunoscut

nici nu-ţi dai seama cu câtă uşurinţă mă ascund în spatele exprimării formale

sau al alegerilor lingvistice transnaţionale

de ce crezi că m-am apucat să scriu în engleză

de vreme ce-o ştii destul de puţin?

doar astfel îmi pot camufla

laturile umbrite pe care nu vreau să le înţelegi

iată metamorfoza limbii mele întâmplându-se sub ochii tăi

după cum am stipulat în propriile-mi legi


White Hot Forever & nopţi manufacturate (23:01)

i s-a pus carnea sângerândă la uscat pe sârmă

şi a fost botezat

cer de noapte

(nu e ploaie, ci stele căzătoare)

m-am pus în calea şoaptelor tale în timp ce te rugai

şi mă întreb dacă

suflarea-ţi care vine pe mine

mă va contagia cu acea religiozitate care-mi lipseşte

îţi disting în semiobscur silueta înălţată

precum un monolit îngenuncheat

precum jumătate din Coloana infinitului 

şi mă întreb dacă

vei rămâne la bordul salvator al patului îngust

sau îţi vor aluneca picioarele peste margine şi te vei duce de-a berbeleacul pe jos

aşa semi-înaltă cum eşti

saltea în cocoaşe vălurite comă alcoolică

bucolică

hipermelancolică

lună albă ochean de foc argintiu (cea mai fierbinte flacără nu e albastră, ci doar albă)

alb canicular

caniculă albă

claviculă scânteietoare 

cu strasuri din oase fărâmiţate

să-nceapă procesul de producţie

un tremur

criză de glicemie

tragedie

hipermetropie

mă-mbat-o manie

lucie

lucid

merg ieri să m-ucid

muced

algoritmul organului umed

animatronic

supersonic

polifonic

aş putea încă spera la un blowjob satisfăcător

iată cum iraţional refuz de mic să dorm

complet întins, drept,

cu mâinile pe lângă corp

ca imitând un mort într-un coşciug

(oricum pilota ca o crisalidă îmi dădea o uşoară senzaţie claustrofobă)

de teamă să nu cumva să-i atrag blestemul asupra mea

aşa că mi-am aplecat capul uşor într-o parte

m-am arcuit din şold în direcţia opusă

şi mi-am îndoit genunchiul corespunzător

în aceste aşternuturi albastre se poate pierde orice pată de cerneală

numai că nu am şi cearşafuri stacojii ca să pot ascunde

accidentul

aş putea aşa de uşor să te iubesc

să te dispreţuiesc

aruncă-mi peste cap parbrizul tumblin’ down

material abraziv cu urme lichide de nervi

ca un balsam

erori, nu greşeli, deşi e acelaşi fucking lucru

mai bine aşa tho

m-am resemnat

ca un contract rămas nesemnat

din nectarul limburilor pentru suflete nihiliste

se zbate un trup cu puternice-accente masochiste

nimic nu e mai opus ca focul şi apa

lacrimi şi cărbuni în acelaşi canal ocular

ai fost aşezat artificial în poziţia câştigătoare

ai prins un avans considerabil copile

eşti dat dracului nu glumă

autocorectare musculară

serendipitate crepusculară

mergeţi my darlings de vă scufundaţi în carnea voastră

pentru redempţiunea imploziei sepulcrale

striviţi cu unghia gândacii plutind

în flacăra albă a ochilor lui

căci se vor uita la voi

forever & ever

amen


nuspargeîntindereaastadeapăcapeofoaiedesticlă

căldura hanoracului purtat de altcineva

cu gluga-n spate şi bretonul ăsta scurt şi drept arăt ca un ucenic la o abaţie din secolul XIII

apariţia ta în jocul meu

nuspargeîntindereaastadeapăcapeofoaiedesticlă

oricum pare că am rupt prea mult din pielea de pe deget

şi mă doare unghia

căldura din încheietură

acolo unde se verifică pulsul

cu înfrigurare



Citește și:



 

Categorie: Cultură, [CRITIC GUEST]
Etichete: CRITIC GUEST, poezie, romane, Vlad Ștefoni
Distribuie:
Articolul anterior
Număr record de vizitatori la Complexul Muzeal Arad în 2025
Articolul următor
ACTUALIZARE | CSM a restricționat accesul procurorilor în aplicația informatică a instanțelor | Secția pentru procurori atacă Secția pentru judecători

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie

Secret Link