LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (LIX)

februarie 5, 2026 11:58

Distribuie:

LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (LIX) | JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ – 2026 sau „JOCURILE POLITICE DE IARNĂ – 2026?”

1. Se amestecă sportul în politică? – puțin probabil… Dar se amestecă politica în sport? – cu siguranță, DA!… și încă mai mult decât bugăt!

De la început, trei precizări: (i) „Olimpiadele” (de vară sau de iarnă) sunt perioadele dintre două Jocuri olimpice [„J.O.”] consecutive. Asta, de la vechii greci moștenire; (ii) În funcție de locația pe glob a J.O., Jocurile olimpice de vară au loc, de obicei, în interiorul unui an calendaristic (cu mare larghețe!); în schimb, Jocurile olimpice de iarnă au loc (mai strict), de obicei, în prima parte a unui an calendaristic, pentru că sezonul hibernal, cel puțin în emisfera nordică, se întinde călare pe doi ani calendaristici; (iii) Orice „olimpiadă” – în mod normal (!) – are o durată de patru ani, excepțiile au fost, până acum, războaiele și pandemiile… deși, tot conform tradiției antice, pe perioada (stabilită calendaristic) a J.O., orice conflict armat trebuia să înceteze… cât privește epidemiile / pandemiile, aici trebuie „stat de vorbă” cu D-zeu…

**Un comunicat oficial, formal menționează, explicit, următoarele:**

«A XXV-a ediție a Jocurilor Olimpice este un eveniment multi-sportiv internațional major ce va avea loc în perioada 6–22 februarie 2026 în orașele italiene Milano și Cortina d’Ampezzo.(…) Locații și infrastructură: Competițiile vor avea loc în opt localități: Antholz (biatlon), Bormio (schi alpin, schi alpinism), Cortina d’Ampezzo (bob, curling, skeleton, schi alpin, sanie), Livigno (schi acrobatic, snow-boarding), Milano (patinaj artistic, hochei pe gheață, patinaj viteză, short-track), Predazzo (schi sărituri, combinată nordică) și Tesero (schi fond, combinată nordică). (…) La JO au fost incluse 116 evenimente sportive la 16 discipline din 7 sporturi: patinaj (patinaj artistic, patinaj viteză și patinaj viteză pe pistă scurtă), schi (schi alpin, schi alpinism, schi fond, schi acrobatic, combinata nordică, sărituri cu schiurile și snow-boarding), bob (bob și scheleton), biatlon, curling, hochei pe gheață și sanie.» [apud Wikipedia ].

Peste 3.500 de sportivi din 93 de țări sunt așteptați să concureze pentru 195 de medalii la 16 discipline sportive olimpice. Ceremonia de deschidere va avea loc la Milano, iar cea de închidere, la Veneția. Mascotele Tina și Milo vor fi însoțite în călătoria olimpică de șase ghiocei botezați „The Flo”.

SCURT REMEMBER: «Jocurile Olimpice de Iarnă Moderne au debutat în 1924, la Chamonix în Franța, sub numele de SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ A SPORTURILOR DE IARNĂ, din cauză că au existat conducători ai Mișcării Olimpice de la acea vreme care nu au avut încrede în succesul organizării întrecerilor olimpice la sporturi de iarnă. La prima ediție au participat 294 de sportivi, din 16 țări, la patru sporturi – bob, schi, hochei pe gheață și patinaj viteză. Popularitatea Jocurile Olimpice de Iarnă a fost în continuă creștere și primele XVI ediții ale Jocurilor hibernale, până în 1992, au avut loc în aceiași ani cu edițiile de vară. În 1988, Comitetul Internațional Olimpic a decis ca după JO Albertville 1992, edițiile de iarnă ale Jocurilor să se organizeze în anii de mijloc ai ciclului olimpic al Jocurile Olimpice de vară.» [Comitetul olimpic și sportiv român]

**Ați auzit de „sport politic”? Da’ de „politică sportivă”?**

La prima întrebare, răspunsul ar fi negativ sau, eventual, exprimarea unei nedumeriri… Nu e, absolut, cazul: gândiți-vă – metaforic sau din spirit de umor negru – la „traseiștii politici”; ăștia sunt „adevărați” performeri la sporturile „extreme sau de anduranță”… La a doua întrebare, răspunsul este un „da” hotărât, augumentat și cu „cât încape!… ”. Nu vreau să dau (acum!) decât un singur exemplu: folosirea marilor sportivi, a iluștrilor medaliați, a celor cunoscuți pe tot mapamondul, ca niște cai breji ș.a.m.d., la diverse reclame… și nu numai comerciale!… Cum își bagă „drăcușorul-politică” coada în sport, voi detalia puțin mai departe (și nu numai aici!).

Dacă aș fi întrebat (să zicem, chiar de un copil) „Ce-i ‹aia›sport?”, nu cred că aș putea răspunde satisfăcător / lămuritor; eventual aș încerca un subterfugiu prin exemplificări… dar asta-i apă de ploaie…

De aceea voi apela (a câta oară?!) la Wikipedia… Motivul? Cred că este cea mai accesibilă cale și mai pe înțelesul tuturor (mă rog, cu un nivel acceptabil de cultură generală…). Să vedem „cum stăm”:…

«Un sport reprezintă o activitate de natură fizică ce poate implica și competiții. Totodată, sportul este o activitate care influențează stilul de viață, sănătatea sau personalitatea unui om. (…) Sporturile se pot categorisi în individuale (de exemplu atletism, haltere, tir sportiv) sau de echipă (de exemplu baschet, canotaj [eu aș fi început aici cu… football!… n.a.]. (…) Etimologie.Cuvântul sport are o lungă istorie, avându-și originea în cuvântul latin „deportare”[s.n.], care printre sensurile sale primordiale, însemna „a ieși afară pe poartă” adică a ieși în afara zidurilor orașului pentru a se dedica la activități sportive.(…) în engleza din secolul al XIV-lea, termenul disport (…) în preajma, secolului XVI-lea, s-a transformat în sport. [s.n.](…) Definirea exactă a ceea ce separă un sport de alte activități de agrement variază între surse. Cel mai aproape de un acord internațional cu privire la o definiție este oferit de SportAccord, care este asociația pentru toate cele mai mari federații sportive internaționale (inclusiv asociația de fotbal, atletismul, ciclismul, tenisul, călăria etc.) și este, prin urmare, reprezentativ de facto de sport internațional. SportAccord folosește următoarele criterii, determinând că un sport ar trebui:

să aibă un element de concurență

să nu [(?), n.n.] fie în nici un caz dăunătoare oricărei creaturi vii

nu [(?), n.n.] se bazează pe echipamente furnizate de un singur furnizor (cu excepția jocurilor de proprietate, cum ar fi fotbalul de arenă si a competițiilor monomarcă din sporturile cu motor)

nu [(?), n.n.] se bazează pe niciun element de „noroc” special conceput în sport» [Wikipedia].

Să nu mă înjurați pentru lungimea citatului și, mai ales, pentru scurtele comentarii personale ce urmează… Buna intenție contează! (da, dar și drumul spre iad e pavat cu… așa ceva…). Logicianul (pensionar!) din mine își simte creierii străbătuți de o „sârmă ghimpată” cu aspre stridențe:

O definiție (corectă logic) nu poate fi negativă;
Orice activitate umană este – în același timp – și fizică și intelectuală; e drept, în proporții diferite, inclusiv sportul !;
Există sport de masă, sport de amatori (aici, performanța contează prea puțin); sportul de performanță sau cel extrem este, de obicei (!), „performat” de către sportivii profesioniști;
În sportul profesionist „costurile” materiale (dar și umane!) sunt, de obieci, mari și foarte mari, prin urmare, e nevoie, în cele mai multe cazuri, de… sponsori…;
Apariția „sponsorilor” (agenți economici, politici etc.) transformă sportul într-o „afacere”, nu neapărat pur economică, ci mai ales una cu iz politic…

„Corolarul” celor de mai sus ar fi: Pe de o parte, sporturile de iarnă (care interesează aici) necesită (comparativ cu ”celelalte”) cheltuieli mult mai mari (echipamente și amenajări speciale). Pe de altă parte, în mod tradițional, sporturile de iarnă sunt practicate (și iubite!) îndeosebi acolo unde există condiții naturale aferente, de climă și relief; există (bensur) și excepții (e.g., țările arabe super-bogate ‹Arabia Saudită, Dubai etc.›, sătule de atâția „petro-dolari”, au investit și investesc în „mini / macro”- stațiuni de sporturi… de iarnă! (schi, săniuș…)… în plin deșert… Mare-i „gredina!”…). Ergo: orice sport de performanță (inclusiv sporturile de iarnă!) capătă – volens nolens – o aura de mândrie naționalistă, rasistă,… patriotică și, mai ales… politică: există în jurul acestei „îndeletniciri” o groază de interese, deci este imposibil ca politicul să nu-și vâre coada… Q.E.D. – Se amestecă sportul în politică? – puțin probabil… Dar se amestecă politica în sport? – cu siguranță, DA!

2. „Inter arma silent musae”[Cicero] devine acum „Ludi inter arma silent”… Nu era mai frumos „Inter Musas, arma silent” și „In Ludis (athleticis), arma silent”?…

Azi e marți, 3 fabruarie. Marțea sunt „trei ceasuri rele”; în cazul meu, marțea e o zi fastă, miercurea… e cam… fatidică… Așa că… să profit de ziua de marți… Căci vineri, 6 februarie, A.D. 2026… „începe”!…

Un sentiment amar: planeta este azi, mai degrabă, o cuctă („kukta”) cu supapa defectă, pusă pe foc… Parcă ar fi fost mai bine să spunem „Între muze, sporturi,… armele tac!” Dar n-a fost să fie!…

Recurg la o perspectivă freudiană: sportul, competiția sportivă (inclusiv cu tine însuți, i.e., efortul de auto-depășire!) este o formă de deturnare / defulare… Omul – ființă agresivă, generic – trebuie să-și defuleze pornirile belicoase: compensează refulările nu prin violența verbală, fizică (dar mai ales, armată !), ci prin competiția sportivă… Evident, cea „cu reguli” ce nu pot fi încălcate… Unde ar fi, altfel, acel atât de clamat fair play?… Cuvântul de ordine este competiție! Prin artă, știință, sport… omenirea încearcă să îndepărteze pornirile (natural?)-belicoase ale ființei umane. Chestia cu instinctul de conservare, supraviețuire, adaptare ș.a.m.d. prin „lupta pentru existență”… nu e vorbă-n vânt, dar ar putea fi, cumva, pervertită? …oare? Până și Motanul Arpagic îndemna (cândva) popoarele să se întreacă în sport, în știință și artă… nu în și prin războaie… Utopie? Pare-se că da! Iată, și azi, norii negri ai conflictelor armate dansează – „într-o veselie!” – deasupra capetelor noastre. Nu mai vorbesc de sport…

Ce nu-mi place mie la competițiile inter-naționale este tocmai faptul că aici se excerbează caracterul național… până la naționalism și exclusivism național. Sportivul – generic vorbind – concurează sub drapelul unei țări (de baștină sau de adopție). Chiar și unii sportivi (super-performanți) dintr-o anumită țară sunt ademeniți să se „naturalizeze” într-o altă țară, spre a concura sub drapelul celei din urmă și întru „gloria acesteia”… Este aici sau nu o formă de exacerbare, nu a sentimentului patriotic, ci a unui anume naționalism? Eu cred că da și că acest lucru nu face bine nimănui… De aceea prefer competițiile inter-cluburi unde – în funcție de anumite regulamente – pot participa sportivi de oriunde, indiferent de nație, limbă, culoarea pielii, religie etc. Nu degeaba mă simt mereu „cetățean european”…iată și aici o formă de „naționalism-internaționalist-continental”!…

Deci, se poate evita „amprenta urât-unsuroasă” și „fetid-mirositoare” a politicului? Ca peste tot, „parțial-color”… Patriotismul „național” sau „regional” este crucea pe care trebuie să o poarte toți; se zice că, fără această „culoare”, nu va exista nici emulația tipică întrecerii… O fi așa! Și eu sunt „patriot”-ardelean… Dar ce are sula cu prefectura? Recte, naționalismul („național” sau „regional”) cu politicul? Ei bine, din păcate are! Și încă multe!…

«Jocurile Olimpice de iarnă Milano-Cortina 2026 (6-22 februarie) sunt marcate de un puternic amestec politic, reflectat prin interdicția sportivilor din Rusia și Belarus de a concura sub drapel național din cauza invaziei Ucrainei. Italia a gestionat tensiuni de securitate legate de prezența agenților externi, organizând evenimentul sub egida Fondazione Milano-Cortina 2026.» [AI Overview]

Dar nu numai naționalismul și sancțiunile politice internaționale („calul de bătaie” – Rusia) sunt în vizor; există și forme de „apartheid de gen”:

«Cele mai bune sportive de combinată nordică vor organiza un protest față de excluderea lor de la Jocurile Olimpice de iarnă 2026, protest ce va avea loc la ultima competiție de dinainte de JO de la Milano-Cortina, a declarat americanca Annika Malacinski pentru Reuters.(…) Combinata nordică, sport ce combină săriturile cu schiurile de la trambulină și schi fond, va fi unul dintre puținele sporturi fără reprezentare feminină la Jocuri, iar Malacinski (24 de ani), dar și alte sportive intenționează să își țină bețele de schi în formă de X înainte de proba cu start grupat (…) de la Seefeld (Austria), pentru a simboliza mesajul „nicio excepție”.(…) „Este un dezastru faptul că femeile sunt excluse, pentru că am bifat tot ce a vrut CIO să vadă. Ceea ce doare este că CIO nu vede un plus de calitate prin prezența feminină. Nu putem continua un alt ciclu fără egalitate deplină la Jocurile Olimpice”, a spus ea, citată de Agerpres.»[Eurosport – 28 ianuarie, a.c.]

Jocurile olimpice (de iarnă) sunt dublate de „jocuri politice de iarnă”, unele cu aspect de-a dreptul comice

Evident, la festivitatea de deschidere (dar și de închidere) vor fi invitate multe personalități simandicoase; nu numai din sport, dar și din lumea show-business-ului (show-biz)… dar mai ales din „ilustra” lume politică internațională. Ei, aici e aici… Organizatorii au multă bătaie de cap; de pildă E. Macron nu vrea să stea lângă „vicele”-yankeu, J.D. Vance („asperități” între Franța și SUA), apoi, la modul general, x lângă y ș.a.m.d. Nu vreau să mai intru în alte amănunte (antipatii, raporturi de inamiciție, chiar război etc.)… aș degenera și eu în „mondenități ieftine”. Cât e prezentă „aura politică”, mereu vom fi martori la așa ceva. Păcat, fiecare sportiv participant – odată ce a trecut baremurile olimpice – ar trebui să se reprezinte pe sine, ca persoană umană; nu să i se substituie un pavilion de stat (drapel național)… Dar… „asta e”!

În fine, cum stă Românica?

Ceea ce e ciudat cu țărișoara noastră (beneficiară de un climat propice și jocurilor de iarnă, de condiții aferente de relief dar și „capital uman” adecvat) este că nu a strălucit niciodată la J.O. de iarnă… Chiar comparativ cu țări care sunt vitregite de atuurile noastre naturale… Explicația? Mă pot da cu capul de toți pereții… una rezonabilă nu găsesc… Să fie numai „cauze economice”? Ar fi prea cretină o astfel de justificare! Eu, pur și simplu, nu știu! România va participa la Jocurile Olimpice de iarnă din 2026 din Milano și Cortina d’Ampezzo, Italia, în perioada 6 – 22 februarie 2026, cu o delegație de 29 de sportivi care vor concura la 8 sporturi. [Comunicat official ]. Scurt, sec, fără perspective sau șanse serioase… Dar să nu uităm splendida deviză a spiritului olimpic (așa cum o formulase Pierre De Coubertin): „Citius, Altius, Fortius”… la care, ulterior s-a adăugat și cuvântul „împreună”! Iar – pentru noi – „premiul de consolare” este „ecoul” olimpic: „Important este să participi!”…

Iar acum, în final, înainte de vă zice cuvenitul „servus”, un banc negru: „Tata, de ce scrâșnește zăpada?” „Pentru că fulgii de zăpadă își rup coloanele vertebrale!”

No, acum chiar că SERVUS, dragilor!

Citește și: