Vlad Muşat s-a născut în data de 29.09.1988 în Băicoi, județul Prahova. În prezent locuiește în București. A publicat poezie și flash fiction în importante reviste literare. A publicat poezie în diferite antologii.
Este câștigător al Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția a XXVII-a (Tecuci, 2019). În anul 2020 a publicat volumul de poezie La inaugurarea cimitirului de elefanți, Editura Junimea. Este câștigătorul Premiului „Opera Prima”, premiu acordat în cadrul Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2021.
În anul 2022 a publicat al doilea volum de poezie, O lume-ntreagă în picioarele goale, Editura Junimea. În anul 2024 a publicat volumul de flash fiction Povești de citit în gară, Editura Junimea.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București – Poezie.
Deține, împreună cu Marian Neguțu, pagina Haimanale Literare.
W A S D
am vândut cărți din casă ca să-mi iau
2 ore la internet cafe să joc fifa cu AC Milan
regret dar n-am avut de ales era echipa aia
cu Maldini, Rui Costa, Inzaghi
finala de la Istanbul e ca un glonț în ceafă
pe care nu-l pot scoate nu voi
atinge niciodată gâlma
voi dormi doar pe burtă
mă gândesc că ar trebui să promovez
jucătorii de fifa așa cum promovez
scriitorii
too maci love will kill you
în copilărie mă duceam într-un loc doar de mine
știut și admiram un câmp cu maci
acolo au luptat niște soldați în al doilea război
mondial așa zicea un vecin
în acea liniște îmi făceam loc așa cum un pui
stă lipit de mama lui
citeam cărți în iarbă și aveam grijă să nu
închid cartea să nu strivesc vreo gărgăriță
deși aveam prieteni nu le-am spus locul meu secret
am învățat că unele lucruri trebuie să le păstrez
doar pentru mine
uneori se auzeau zgomote ciudate păreau niște
împușcături sau poate că așa înfloreau macii
poem autobiografic
în copilărie nu m-au captivat cărțile lui Jules Verne
sau Alexandre Dumas cum m-a captivat cartea
Isprăvile lui Păcală
și asta spune multe despre mine
sunt bucureștean cu rate în regulă
blocurile din vitan par că vor
să îmbrățișeze ca niște
doici blânde un tânăr titan
ca mine hrănit bine cu grisine
sunt între două vârste și
uneori port în păr lăcuste
m-au observat toți oamenii-palton
cu monoclu și baston mă
invidiază că lucrez la o multinațională
în contract scrie om de bază
sănătos tun fără vreo boală
dar și eu îi invidiez pe bucureștenii
get-beget și poate voi scrie un sonet
despre cum să fii estet
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
