Zeci de oameni fără adăpost – zero implicare de la direcția din cadrul primăriei care se ocupă de această problemă.
În timp ce Primăria Arad taie panglici la parcuri renovate, la 500 de metri distanță zeci de oameni dorm pe carton în stații și pe scările blocurilor.
E peisajul zilnic din Arad
Unii sunt de aici, alții au fost trimiși din alte județe. Nimeni nu-i întreabă. Nimeni nu-i numără.
Poliția mută, directia doar încasează.
Singurii care ies pe stradă sunt polițiștii locali. Ridică, amendează, mută problema din centru în cartiere. Seara, Adăpostul de Noapte deschide câteva paturi și gata.
Direcția plătită exact ca să rezolve asta, e absentă total. Nu există echipă mobilă, nu există asistenți sociali pe teren. Doar birouri, ștampile și tăcere. O instituție care există pe hârtie în timp ce oamenii îngheață iarna și cerșesc vara.
Primăria se trezește doar la sesizări și controale. Atunci se dă o fugă, se face o poză, se promite un „plan”. Planul nu vine niciodată.
Iată câteva lucruri pe care autoritățile ar trebui să le facă:
1. Echipă zilnică pe teren. Prima misiune: acte de identitate pentru fiecare om al străzii. Fără C.I. nu exiști pentru stat.
2.Ínchideți Adăpostul de Noapte, ori dublați paturile și deschideți centru de zi cu dușuri. Curățenia de fațadă costă mai mult.
3. Primăria și firmele din Arad pot scoate 20-30 de oameni din stradă cu joburi necalificate și subvenție. E mai ieftin decât să plătești Poliția Locală la nesfârșit.
4. Publicați câți dorm afară, câte locuri sunt libere, câți au fost integrați. Transparența doare, dar mișcă.
Aradul se vinde ca „oraș european”. E greu să fii european când lași oameni să moară la marginea străzii. Până când Direcția din subordinea Primăriei Arad nu iese din birouri, „curățenia” orașului va însemna doar că mutăm mizeria mai încolo.
Patricia Ziman, Partidul AUR Arad















1 comentariu. Leave new
Foarte bine punctat acest subiect! Felicitari!
Efectiv sunt o multime de angajate si angajati in aceasta institutie , care sunt platiti degeaba, sa mute hattogaraie de la un birou la altul, insa asteapta ca ong-urile sa le faca treaba!! Va dau cate exemple vreti!