Poetă. (pseudonim literar Anna Karolína Doválʼová). Născută la 10 iulie 1978, Arad. Studii: Universitatea „Konstantin Filozoful” din Nitra (Slovacia) Facultatea de Științe ale Naturii, specialitatea geografie – psihologie. Activitatea profesională: Consilier școlar. Debut în revistele „Naše snahy” (Strădaniile noastre), „My” („Noi”) și în revista bilingvă „Rovnobežné zrkadlá” („Oglinzi paralele”). Membră a Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko” din Nădlac, membră a Cenaclului literar „Ivan Krasko” și „Ondrej Štefanko” din Nădlac. Din anul 2008 membră a Uniunii Scriitorilor din România.
CĂRȚI PUBLICATE:
- Netvor (Neființă), 1999, Editura Ivan Krasko;
- Spoved’ pred sebou (Autoconfesiune), 2001, Editura Ivan Krasko;
- Uroboros (Uroboros), 2003, Editura Ivan Krasko;
- Modrá letenka (Albastrul bilet de avion), Editura Ivan Krasko, Nădlac, 2009
- Milé deti, anjel letí (Dragi copii, îngerul zboară), Editura Ivan Krasko, Nădlac, 2018
Poezii apărute în volumul celor 7 poeți slovaci din România „Ozveny výkriku” tradus în esperanto „Echo de niaj krioj”, 1996, Editura Ivan Krasko, în volumul Som viac ako si o mne myslíte (Sunt mai mult decât gândiți despre mine), 1997, Editura Ivan Krasko, Tineri poeți minoritari, 2000, Editura STATUS, Nikam a späť (Nicăieri și înapoi), 2005, Editura Dom zahraničných Slovákov, Nadlacké zošity (Caiete nădlăcane), 2018, Editura MIRADOR, Nadlacké zošity (Caiete nădlăcane), 2022, Editura WALDPRESS, Trojhlas (Trei voci) 2023, Editura Ústav pre kultúru vojvodinských Slovákov.
2 în 2
două puncte
nasc
două puncte
primul punct ucide
realitatea din oglindă
al doilea punct învie
e întuneric
între puncte
De pomană
Acolo undeva
între lună și soare
aud o voce
tata mă strigă
fata mea
să nu dai de pomană la groapă
să nu mergi la vot
e deja mort
să bei doar ceai de calitate
din cana albastră
spartă-lipită
pământul e rece
acum când e toamnă
acoperă-mi cu frunze
sicriul descompus
dar te rog
să nu dai de pomană
nimic
niciodată
Dosarul fără șină
cerul e plin
de nori administrativi
ploaia aduce documente
în trei exemplare
eu semnez
primul exemplar mă ucide
al doilea mă învie
al treilea
rămâne la dosar
undeva între nori și asfalt
viața mai trece
câteodată
se mai întoarce
să vadă dacă am observat
dosarul fără șină
Mască de unică folosință
toți zâmbesc
cu dinții împrumutați
de la reclame
și convingeri de sezon
în piață se vinde
bunătate la kilogram
proaspătă
adusă azi-dimineață
din depozitul de gesturi
aplauze
pentru cel care aplaudă primul
lacrimi
pentru cel care plânge mai tare
nimeni nu întreabă
de unde vin
stau în rând
cumpăr și eu
o mască nouă
pe cea veche
am lăsat-o
pe scaunul din autobuz
cineva o va purta
fără să știe
că e a mea
Popas
Se vinde tot
ce e de vânzare
se ucide tot
ce e de ucis
și viața poposește rușinată
în spatele ușilor de cristal
știu
îl caută pe Dumnezeu
șchioapătă
strigă
se sprijină
pe zorii zilei
mai aproape de moarte
În trecere
bună ziua
am trecut doar
să vă salut
din palmă
în miezul zilei
fără ornamente aurii
și falseturi
la țambal
am trecut doar
nu rămân
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
