Când eram copil, am auzit o istorioară scurtă cu privire la alegerile unui tânăr. „Prins” oarecum în menghina diavolului, acesta i-a prezentat trei opțiuni graduale de la ușor spre foarte rău: 1. Să devină bețiv, 2. Să-și violeze sora și 3. S-o omoare pe mă-sa. El, conform poveștii, a ales-o, normal, pe prima. Continuarea spune că, îmbătându-se, și-a pierdut mintea și le-a comis și pe celelalte două. Sigur că este folclor neasumat, dar tâlcul ei ne spune ceva foarte greu de evitat atunci când ne decidem să facem analize cu privire la alegerile noastre zilnice.
Întodeauna avem alături un sistem de referință. Ceva cu care să comparăm. Cu alte cuvinte avem opțiuni. Rareori suntem obligați să mergem pe o singură cale. Doar oile n-au de ales atunci când sunt dirijate și împinse una câte una , în șir spre acțiunile la care sunt supuse conform menirii lor ca animal domestic, (muls, tuns, și chiar înjunghiat).
Este foarte greu ca român azi să treci zilnic peste știrile care vin de la vîrful statului nostru. Și să nu-ți pese. Pentru că deja simțim de peste 36 ani că viața fiecăruia din noi depinde în mare măsură de ceea ce decid cei de acolo. Cu greu reușesc unii să se desprindă din menghina statului și să trăiască exclusiv din abilitățile lui.
Acum, ce avem noi aici? O icoană făcătoare de minuni, sau una de care să fugim „mâncând pământul”?
Nicidecum: avem o situație aproape imposibilă. N-o spun eu. Au descris asta specialiștii care chiar se pricep să facă astfel de analize. Noi, putem doar să anticipăm modul cum situația de la nivelul statului se va reflecta asupra noastră. Și, nu avem niciun motiv sau argument să credem că va fi bine. Nu este niciun secret scriind asta. Cu toții știm deja care sunt efectele faptului că avem în frunte unii dintre cei mai nesăbuiți oameni. Probabil își dau seama de realitatea asta și cei mai înverșunați susținători (nevinovați, de altfel) ai găștilor care au uzurpat prin înșelăciune, minciună și manipulare instituțiile statului român. De la cea mai înaltă până la cea de consilier local, uneori. Este atât de evident acest lucru încât nu poți expune măcar un singur contraargument în apărarea lor. Nu se poate să intri într-o toaletă publică și să spui că ești de fapt într-o parfumerie. Dacă totuși o faci, înseamnă ceva..
Chiar dacă am eluda realitatea din teren, cifrele oficiale anunțate de instituții de profil, nu pot minți. O fac însă cei responsabili, încercând interpretări pentru cei naivi și echilibristică pentru ceilalți. S-a văzut din sondaje că niciuna n-a ținut în fața oamenilor. Mai mult de 80% dintre români spun că cei de la putere nu sunt de treabă și ar trebui schimbați. Deci cca 20% sunt mulțumiți și susțin în continuare falsul și eroarea la nivel de stat.
În aceiași ordine de idei, ne învărtim mereu în jurul acelorași subiecte, fără însă a le aprofunda sau analiza responsabil. Fiecare societate comercială trebuie să facă un bilanț anual și să-l depună la organele fiscale. Așa e legea și e corect. Asta în ceea ce privesc societățile comerciale, dar în privința statului român aceste bilanțuri sunt întotdeauna trecute cu vederea. Ne-am pricopsit în urmă cu mai mulți ani cu o aderare la Uniunea Europeană, considerând la acea dată ca fiind un succes. N-am văzut, nici măcar la 10 ani după aderare, o analiză care să ne spună ce am câștigat și ce am pierdut din această aderare. Ba mai mult, acum cel mai inadecvat individ din țară ne spune aproape zilnic că noi TREBUIE să avem un guvern cu valorile acestei uniuni. Mă întreb firesc, de ce? Și despre care valori vorbește inutilul? Că, fără a fi prea scrupuloși, vedem că UE este acum lipsită de valorile care au consacrat-o după anul 1945. Dacă economic încă mai respiră se datorează inerției acumulată de-a lungul primilor 40 ani ai ei. Este un adevăr greu de combătut. Pe mine nu mă interesează cauza (măcar că o știu) care a îngenuncheat această uniune, ci sunt preocupat ca interesele strict naționale ale noastre să nu fie pervertite de aceleași ticăloșii care au pus la pământ societatea europeană. Ori de câte ori încearcă cineva să facă un raport al integrării noastre, imediat i se fac procese de intenție și este catalogat ca fiind conspiraționist. Acesta este modul de răspuns al tuturor celor care nu vor să dea niciodată explicații cu privire la activitățile și deciziile lor din fruntea administrațiilor pe care le conduc. Refuză întotdeauna să se confrunte cu adevărul și au la îndemână pretexte cu care să deturneze subiectul pronind imediat tirade de acuzații de conspiraționism și pe alocuri chiar de antidemocratic. Deși la modă încă mai este atributul de „putinist” – care, nici până acum, nu se știe excat ce înseamnă, dar este folosit tocmai pentru a ilustra faptul că omul este împotriva democrației. Asta în timp ce acela care îl rostește este apărătorul ei. Nimic mai fals.
Revenind la situația explicită din aceste zile…
Un guvern demis cu voturile a două treimi din Parlament blochează țara, iar cei care pot opri această stare de fapt nu iau nicio atitudine. Dacă un om cu întregul lui salar în buzunar este jefuit în drum spre casă unde copiii îl așteaptă, și el nu se opune (măcar că ar fi avut toate oportunitățile de partea lui, fiind un om bine legat și pe deasupra dotat și cu armă de foc pentru apărare) jafului, copiii sunt cei care vor fi în suferință. Omul, probabil n-o face pentru că atacatorii îi spun că dacă ar face-o ei ar putea dezvălui ceva din ceea în urmă cu un timp el a comis ca infracțiune. Și astfel, în schimbul banilor luați cu japca, fapta lui rămâne pentru un timp ascunsă.
De ce nu se dorește un guvern ACUM? Este o întrebare pe care sigur mulți dintre noi și-o pun. Inutilul a dat niște răspunsuri deloc articulate în speranța că cineva totuși îl va crede. Nu. Puțini probabil o vor face, dar sigur ei sunt dintre aceia cărora nu le prea pasă de astfel de chestiuni. Și nici măcar nu se frământă să le urmărească mersul. Numai că, sunt mulți alții care urmăresc, gândesc, trag concluzii și le expun celorlalți. Exact așa fac eu acum.
Un guvern votat de Parlament ar aduce imediat stabilitate. Și predictibilitate. Cine nu vrea asta pentru români? Prin reducere și eliminare rămânem doar la câțiva actori de prim rang care nu vor asta. Sunt cei care pun umărul zilnic la pauperizarea românilor și servesc direct interesele altora în România. Sunt astfel de oameni? Pe ce îmi bazez spusele? Probe directe (asta este sarcina Parchetului) nu vom avea niciodată, dar din acelea indirecte sunt cu sutele. Le-au scris și explicat jurnaliștii neafiliați politic și chiar invit a fi căutate și citite. În concluzie nu se dorește guvern stabil pentru că cel aflat acum încă la palat mai poate face unele servicii de transfer către cei mari din UE. Și atunci ne întrebăm: cât este prostie și cât este ticăloșie? Eu spun că și una și alta. Prostie este pentru că, indiferent de cum vor evolua lucrurile, trădătorii nu vor scăpa niciodată de ceea ce le este „arondat”. În primul rând de justiție, apoi, mai grav, de justiția divină. În care unii nu cred, dar asta chiar nu contează.
Și ca să închei într-o notă mai aerisită revin la exemplul cu toaleta și parfumeria…
Dacă într-o toaletă publică, pe lângă serviciul destinat ei, omul se mai poate aranja, pudra, parfuma etc, într-o parfumerie în fața oglinzii nu prea poți face ce faci în toaletă. Dacă totuși insiști, cămașa cu sfori îți va fi gazdă pentru o vreme.















