Nu te duci să-ți iei mâncarea din tren. Recolta nu pleacă singură de pe câmp. Drumurile nu se construiesc singure. Magazinul nu se umple noaptea, de la sine. Toate astea ți le duce un camion. De la 31 august, camionul ăla plătește taxă de drum de peste cinci ori mai mult decât azi.
Cum se face în țările normale
Taxele de drum sunt de multă vreme o normalitate în Europa. Le plătim cu toții și nimeni serios nu contestă principiul: cine folosește drumul contribuie la întreținerea lui. Diferă însă modul în care se schimbă.
În țările conduse de oameni normali, taxele de drum cresc gradual. Se anunță din timp, se pun într-un calendar public, se aplică în ani, uneori în decenii.
Nu pentru că statul e mai milos acolo, ci pentru că orice om care deține o firmă în domeniu are nevoie să știe azi ce va plăti peste doi ani.
Repet, într-o țară normală. Altfel nu poate semna un contract, nu poate cumpăra un camion, nu poate angaja un om.
La noi majorările nu vin dintr-un plan, ci din golul de la buget. Se iau după ureche, se anunță din mers, se aplică de azi pe mâine, peste contracte deja semnate. Într-o țară în care infrastructura a rămas mult în urmă.
Despre cine vorbim de fapt
Transportul rutier de mărfuri e primul exportator de servicii al României.
Aproape 8 miliarde de euro pe an, mai mult decât IT-ul. Ținem 4% din piața europeană de transport de marfă, cu o economie care e 1,8% din PIB-ul Uniunii. Practic, singurul domeniu în care jucăm peste greutatea noastră în Europa.
Exact acolo s-a dat lovitura. Iar cel mai tare o încasează cei de pe intern. Firmele mici, camioanele care nu trec nicio graniță, oamenii pe care nu-i vede nimeni.
Care e contextul
Motorina a trecut de doi euro litrul.
RCA-ul e o necunoscută permanentă — între 2.500 și 4.000 de euro pe an, pe camion, fără să știi dinainte și fără să poți face nimic.
Peste asta, statul, cu scuza PNRR, majorează taxa de drum. Nu de trei ori, cât a pus el însuși în dezbatere publică. De șapte-opt ori pe autostradă. De aproape patru ori pe drumul național.
Despre cifre:
Un cap tractor cu semiremorcă plătește azi rovinietă 1.425 de euro pe an. Aproximativ 7.260 de lei. La 110.000 de kilometri, înseamnă 6,6 bani pe kilometru. Atât. Șase bani și jumătate.
Dar tariful ăsta e deja majorat: în septembrie 2025 rovinieta a crescut de la 1.210 la 1.425 de euro. Cu 18%, dintr-o dată.
În iulie 2025, Ministerul Transporturilor a pus în dezbatere publică 0,1523 lei pe kilometru, unic, indiferent de tipul drumului. Mult, dar se putea duce.
În octombrie 2025, prin Ordinul 1.925, s-a aprobat cu totul altceva:
- 0,24 lei/km pe drum național.
- 0,48 lei/km pe autostradă și drum expres.
Pentru cel mai curat camion, Euro VI. Cele vechi plătesc până la 0,62.
De la 15 bani propuși public la 48 de bani aprobați. De peste trei ori mai mult decât s-a discutat cu oamenii.
Nimeni n-a explicat de ce. Ei te întreabă dacă ai de comentat la mărire de trei ori, ca în final să crească de 5-7 ori.
Ordinul nici măcar nu e semnat de ministru, e semnat „pentru ministru”, de un secretar de stat.
Ce înseamnă pe un camion de intern:
110.000 de kilometri pe an, în cel mai fericit caz, din care jumătate drum național, jumătate autostradă:
Azi: 7.262 de lei pe an.
De la 31 august: 39.600 de lei pe an.
De 5,45 ori mai mult. Cu 32.338 de lei în plus.
Peste 6.300 de euro, pe un singur camion, într-un singur an.
Înmulțește cu 5, cu 10, cu 50, cu 100.
Bani care nu existau în niciun buget, în niciun contract și în nicio ofertă de preț.
Pe același traseu mixt, un camion Euro IV ajunge la o creștere de aproximativ 6,3 ori. Numai pe autostradă, se trece de opt ori.
Presa scria despre „de șapte ori” încă din august anul trecut, nici măcar nu sunt cel mai alarmist din țara asta.
Vor veni cu explicația: la alții e mai scump. Sigur că în alte țări taxa e mai mare. Politicul folosește deja argumentul ăsta și îl va folosi în continuare. Și sigur că noi suntem în urmă, mai ales la drumuri. Numai că în alte țări tariful de transport nu e de un euro pe kilometru. Iar în Germania nu plătești tarif de autostradă pe un drum cu o bandă pe sens.
Comparați ce trebuie comparat: nu nivelul taxei, ci cât reprezintă ea din prețul de transport.
Pe traseul mixt, noul tarif mediu e 0,36 lei/km. Azi plătim echivalentul a 6,6 bani. Diferența reală care iese din firmă e de aproape 30 de bani pe fiecare kilometru. La un tarif intern de un euro pe kilometru, înseamnă peste 6% din tot ce încasezi, luați dintr-o dată.
Nu în zece, douăzeci de ani, cum s-a făcut la ei. Într-o lună.
Și mai e ceva interesant: Pe intern, transportul se plătește azi cu 4,50–5 lei pe kilometru.
Costul e deja peste tarif. Transportul intern lucrează, azi, în pierdere. Nu de mâine. De acum.
Peste asta vin 30 de bani în plus la fiecare kilometru. Într-o meserie în care, într-un an bun, câștigi 15 bani pe kilometru.
Cine ce a făcut:
- 2021 – România se angajează prin PNRR să introducă taxarea la kilometru. Angajamentul e mecanismul. Nu tariful.
- Iunie 2023 – Legea 226/2023, adoptată cu 203 voturi pentru. Creează sistemul și îi dă ministrului dreptul să stabilească tarifele prin ordin. Parlamentul n-a votat niciodată cei 48 de bani.
- Iulie 2025 – se propune public 0,1523 lei/km.
- Octombrie 2025 – se aprobă 0,24 și 0,48, prin ordin de ministru. După o procedură de transparență de numai două zile, fără un interval real pentru consultare și adaptare.
- Iunie 2026 – Legea 103/2026 amână aplicarea la 1 octombrie, pentru că sistemul nu era pregătit.
- Sfârșitul lui iulie 2026 – Parlamentul, convocat în sesiune extraordinară pentru jaloane PNRR, decide revenirea la 31 august, pentru că 1 octombrie depășea termenul din PNRR. Presa a numit-o corectarea unei erori legislative făcute cu câteva săptămâni înainte. Proiectul merge acum la promulgare. Au greșit data, și-au dat seama și au reparat-o dându-ne nouă o lună de preaviz.
Partea interesantă:
Licitația CNAIR pentru cele aproximativ 250 de camere și puncte de control ale sistemului era blocată în contestații la CNSC. (Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor). Infrastructura care măsoară efectiv kilometrii, aia pe care se bazează toată taxa, nu era gata.
Statul nu poate încă să măsoare cum trebuie. Dar vrea banii de la 31 august. Nu s-a ales data la care sistemul funcționează. S-a ales data la care expiră jalonul de la Bruxelles.
Ce ar trebui să înțeleagă toată lumea:
- TollRO nu e despre drumuri. E despre gaura de la buget.
- Drumurile sunt scuza.
- PNRR-ul e ambalajul.
- Banii au altă destinație pentru că jumătate din ei se duc la bugetul de stat, într-un cont „special”.
Cine plătește la final?
Costul ăsta nu rămâne la transportator. N-are unde.
Se duce în preț. Pâinea, motorina, materialele de construcții, grâul de la siloz la port, marfa din depozit până pe raftul din care cumpărați voi.
PNRR-ul a cerut mecanismul. Cei 48 de bani au fost puși la București. Prin ordin de ministru, fără vot în Parlament, cu 30 de zile preaviz, peste contracte deja semnate.
Așa se omoară un sector care aduce 8 miliarde de euro pe an. Nu din rea intenție. Din nepăsare și incompetență. Ceea ce, pentru omul care rămâne cu camionul în curte, e exact același lucru.
Pregătiți-vă să vă luați mâncarea din tren. Că doar d-aia se scumpește rutierul.
- Ordinul MTI nr. 1.925 din 10 octombrie 2025, publicat în Monitorul Oficial nr. 940/2025 – tarifele TollRO.
- Legea nr. 226/2023, MO 659 din 18 iulie 2023 – cadrul legal.
- OUG nr. 17/2026, MO nr. 199 din 13 martie 2026 – virarea a 50% din încasări la bugetul de stat.
- Tarifele rovinietei: cnadnr.ro / e-rovinieta.ro.
1 comentariu. Leave new
Nu sunt deacord cu dumneavoastră. Nu toți transportatorii sunt in acceias situație .Va-ti gândit ca sunt transportatori care merg de la Arad la Nadlac si astazi trebuie sa plătească 155 de ron/zi ,pentru 50 de km ??!! Iar cel care merge până la București tot atât??