N-aș deschide nicio șampanie azi. Nu e nicio victorie de sărbătorit, cel mult ar fi de tras niște concluzii amare, de dat niște palme în oglindă și de dres busuiocul. Ni s-a dovedit încă o dată că suntem un popor care nu e curios de viitor, de strategii pe termen lung, de „să rămână ceva în urmă”.
Un procent mic e pătimaș și atât. O hartă tristă, colorată haotic. Un popor care s-a lăsat dezbinat de un imbecil de la pupitru prezidențial. Ne bântuie geneticul „asta e” și de la „asta e” suntem nevoiți să începem orice analiză.
PNL – un partid sabotat de propria locomotivă care refuză să creadă c-a expirat. Un rezultat care a răzbunat aroganța, tupeul, minciunile, clișeele și neasumarea. Cu toate astea, singurul partid care are deja un om pentru următoarele alegeri prezidențiale.
PSD – un partid readus pe val într-un moment în care nu e pregătit pentru asta. Un rezultat care l-a năucit și mai tare punându-l în dificultate. Care încă nu e rupt de trecut și nu știe când îi va cădea ombilicul. Încă n-a murit Iliescu. Încă îl conduce Ciolacu. Singurul sabotor al partidului e Ciolacu. Încă nu și-a crescut lideri pentru următoarele alegeri, deși îi are în ogradă.
USR-PLUS – o dezamăgire din fașă. Singurul partid care a pierdut pe mâna lui. Care a pus cei mai necontroversați și capabili oameni pe locuri neeligibile, încât să nu-și motiveze nici propriul electorat să iasă la vot. Care face orice numai să nu facă nimic înafară de gălăgie. Care nu mai prinde următoarele alegeri.
AUR – personal l-am ignorat total. Intrarea lui în Parlament e bomboana de pe colivă. Imaginea unui lider care ridică o mână și se face tăcere, nu aș fi vrut s-o mai văd niciodată. Și sper să nu crească. E un Iliescu întinerit, cu discurs de Vadim în floarea vârstei și cu spiritul URS-ului. Un pericol pentru democrație.
UDMR- singurul constant și singurul de care depind jocurile. Singurul care cade mereu în picioare. O dovadă că partidele mari nu sunt chiar așa de mari și n-o să-i anihileze niciodată. Tot timpul vor sta la aceeași masă și n-avem decât să ne obișnuim (și) cu asta.
PRO ROMÂNIA și PMP – au primit ce ar fi meritat dintotdeauna: să nu existe în Parlament specimene ca Victor Ponta și Traian Băsescu. Cu toate angrenajele la pachet.
CETĂȚENII – parțial de condamnat pentru neparticipare. Ușor de înțeles lehamitea. Să stai la distanță atunci când nu ai nimic de ales, nu e o vină.
Poate lașitate… dar una impusă de context.
Ce poate fi mai surprinzător decât să nu fie nimic surprinzător?
O lecție pentru toți politicienii care desconsideră cetățenii. Care pun etichete. Care nu pun preț pe educație, pe cultură, singurele resurse pentru viitor. O lecție pentru partide care pun pe liste analfabeți, neprofesioniști, oameni cu trecut ce nu-i recomandă și chiar inocenți de umplutură și de sacrificiu. Ca să meargă cetățenii la vot, trebuie liste de partid care să motiveze.
