Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a murit, duminică, 18 august, la vârsta de 88 de ani. Anunțul a fost făcut de cei trei copii ai săi.
„Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
Cunoscut pentru frumusețea sa clasică și pentru rolurile emblematice din filmele anilor ’60 și ’70, Delon a fost un simbol al eleganței și al carismei pe ecran, dar viața sa a fost marcată de controverse și probleme de sănătate în ultimii ani.
Alain Delon, Ultimul Samurai al cinematografului francez, a fost elogiat de presa din întreaga lume „ca o legendă vie”, „o frumuseţe sălbatică”, „idealul masculin”, „obiect al fanteziilor”.
Născut la 8 noiembrie 1935, Delon a revoluţionat cinematografia cu frumuseţea sa de înger diabolic în filmele lui Clément, Melville şi Visconti.
Un simbol al industriei cinematografice, Alain Delon a jucat în peste 80 de filme, sub îndrumarea unora ca Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Jean-Luc Godard, şi alături de actori precum Romy Schneider, Jean Gabin, Yves Montand şi Lino Ventura. În 1957, Alain Delon, care nu avea nicio pregătire actoricească, a făcut primul său film, „Quand la femme s’en mêle” de Yves Allégret.
Tânarul Delon a fost pe rând ucenic de măcelar, pușcaș marin în Vietnam și client al batalionului disciplinar, zarzavagiu și hamal. Devenind apoi un gigolo fermecător, cu multiple legături în lumea interlopă (care s-au amplificat în timp), a sedus o actriță, o soție de regizor și un actor în voga – cu toții mult mai în vârsta decât el – și așa și-a făcut intrarea în cinematografie, aparând la Cannes într-un costum închiriat. El a fost primul „talentat domn Ripley“ (Plein soleil, 1960) – la insistențele altei soții de regizor. Apoi, Luchino Visconti, care nu și-a ascuns niciodata preferința pentru tineri frumoși, l-a distribuit în Rocco și frații săi și în Ghepardul, metamorfozându-l într-o mare vedetă.
Rar văzut în filme de la sfârşitul anilor ’90, Alain Delon a ţinut prima pagină a ziarelor în vara anului 2023, când cei trei copii ai săi au depus o plângere împotriva doamnei sale de onoare, Hiromi Rollin, descrisă uneori drept însoţitoarea sa, pentru suspiciune de abuz. Cei trei copii ai săi au dus apoi un război fratricid prin intermediul presei şi al instanţelor, certându-se cu privire la starea de sănătate a starului, care suferea de limfom şi a avut un accident vascular cerebral în 2019.
În mai 2019, a revenit la Cannes pentru a primi un Palme d’Or onorific, printre lacrimi şi un discurs cu accente testamentare: „Este un fel de omagiu postum, dar în timpul vieţii mele”, a reacţionat actorul din „Plein soleil” (1960), filmul care i-a adus consacrarea internaţională, „Rocco et ses frères” (1960) şi „Le Guépard” (1963), sau „La piscine” (1969).
„Un erou trebuie să știe întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. „Mi-a plăcut să mor pentru că este o oprire completă”.
Considerat cel mai frumos actor din istoria filmului, Delon ramâne bărbatul care a fascinat și îndurerat inimile femeilor din întreaga planetă – „Toate erau obsedate de mine!“ – mărturisea el.
Alain Delon a fost mult mai mult decât un simplu actor francez; el a fost, pentru o întreagă generație, un ideal masculin, un etalon al virilității și al eleganței. În anii ’70 și ’80, Delon a întruchipat o imagine a bărbatului ideal care combina frumusețea fizică cu o atitudine de rebel și un aer de mister. Frumusețea sa aproape sculpturală, cu trăsături fine și un magnetism incontestabil, l-au transformat într-un sex-symbol la nivel mondial.
Femeile care l-au influențat
Acest etalon de masculinitate a devenit la fel de celebru ca „ultimul mare Don Juan“, pe lista lui intrând frumuseți tulburatoare precum Romy Schneider, Nico, Nathalie Canovas, Mireille Darc, Rosalie van Breemen, Dalida, Anne Parillaud și – deși a negat întotdeauna – Brigitte Bardot, pentru ca în amurg să aibă o ultimă relație cu misterioasa japoneză Hiromi.
Delon a declarat că „motivația de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, căsătorită în 1964 – singura sa căsătorie – și mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; și olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka și Alain-Fabien.
Iubitor de artă și colecționar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle și a cumpărat la licitație manuscrisul original al Appel du 18 juin, ca dar pentru țara sa. În ultimii ani ai vieții sale, s-a retras în proprietatea sa din Douchy (Loiret).
Colaj: Asociatia „Muzeul Jucăriilor din București”
