O dezbatere intensă în jurul rocii cosmice care a ucis dinozaurii a agitat oamenii de știință timp de decenii, însă un nou studiu a dezvăluit câteva date importante – și nebănuite – despre povestea originii impactorului.
Cercetătorii, ale căror rezultate au fost publicate joi în revista Science, au utilizat o tehnică inovatoare pentru a demonstra că vinovatul apocaliptic care s-a izbit de suprafața Pământului în urmă cu 66 de milioane de ani, provocând cea mai recentă extincție în masă, s-a format dincolo de orbita lui Jupiter.
De asemenea, ei infirmă ideea că ar fi fost o cometă.
Noile perspective asupra asteroidului aparent care s-a prăbușit în Chicxulub, în actuala Peninsulă Yucatan din Mexic, ar putea îmbunătăți înțelegerea obiectelor cerești care au lovit planeta noastră.
„Acum putem, cu toate aceste cunoștințe… să spunem că acest asteroid s-a format inițial dincolo de Jupiter”, a declarat pentru AFP Mario Fischer-Godde, principalul autor al studiului și geochimist la Universitatea din Köln.
Concluziile sunt deosebit de notabile, având în vedere cât de rar acest tip de asteroid se ciocnește cu Pământul.
Astfel de informații s-ar putea dovedi utile pentru a evalua amenințările viitoare sau pentru a determina modul în care apa a ajuns pe această planetă, a declarat Fischer-Godde.
Noile descoperiri se bazează pe analiza mostrelor de sedimente formate în perioada dintre erele Cretacic și Paleogen, momentul impactului cataclismic al asteroidului.
Cercetătorii au măsurat izotopii elementului ruteniu, care nu este neobișnuit pe asteroizi, dar extrem de rar pe Pământ. Astfel, inspectând depozitele din mai multe straturi geologice care marchează resturile de la impactul de la Chicxulub, ei au putut fi siguri că ruteniul studiat provine „100% de la acest asteroid”.
„Laboratorul nostru din Köln este unul dintre rarele laboratoare care pot efectua aceste măsurători” și a fost pentru prima dată când astfel de tehnici de studiu au fost utilizate pe straturi de resturi rezultate în urma unui impact, a declarat Fischer-Godde.
Izotopii de ruteniu pot fi utilizați pentru a face distincția între cele două grupuri principale de asteroizi: Asteroizii de tip C, sau carbonacei, care s-au format în sistemul solar exterior, și asteroizii silicați de tip S din sistemul solar interior, mai aproape de soare.
Studiul afirmă că asteroidul care a declanșat un mega cutremur, a precipitat o iarnă globală și a distrus dinozaurii și majoritatea celorlalte forme de viață, a fost un asteroid de tip C care s-a format dincolo de Jupiter.
Studii de acum două decenii făcuseră deja o astfel de presupunere, dar cu mult mai puțină certitudine.
Concluziile sunt izbitoare, deoarece majoritatea meteoriților – bucăți de asteroizi care cad pe Pământ – sunt de tip S, a subliniat Fischer-Godde.
Înseamnă asta că impactorul Chicxulub s-a format dincolo de Jupiter și s-a îndreptat către planeta noastră? Nu neapărat.
„Nu putem fi cu adevărat siguri unde se ascundea asteroidul chiar înainte să lovească Pământul”, a declarat Fischer-Godde, adăugând că, după formarea sa, este posibil să fi făcut o escală în centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter și de unde provin majoritatea meteoriților.
Studiul respinge, de asemenea, ideea că impactul distructiv a fost o cometă, un amalgam de roci înghețate de la marginea sistemului solar. O astfel de ipoteză a fost avansată într-un studiu foarte mediatizat în 2021, bazat pe simulări statistice.
Analizele probelor arată acum că obiectul ceresc avea o compoziție mult diferită de un subset de meteoriți despre care se crede că au fost comete în trecut. Prin urmare, este „puțin probabil” ca impactorul în cauză să fi fost o cometă, a declarat Fischer-Godde.
În ceea ce privește utilitatea mai largă a descoperirilor sale, geochimistul a oferit două sugestii.
El crede că o definire mai precisă a naturii asteroizilor care au lovit Pământul de la începuturile sale, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, ar putea ajuta la rezolvarea enigmei privind originea apei de pe planeta noastră.
Oamenii de știință cred că apa ar fi putut fi adusă pe Pământ de asteroizi, probabil de tip C, precum cel care a lovit Pământul în urmă cu 66 de milioane de ani, chiar dacă aceștia sunt mai puțin frecvenți.
Studierea asteroizilor din trecut permite, de asemenea, omenirii să se pregătească pentru viitor, a declarat Fischer-Godde.
„Dacă descoperim că evenimentele anterioare de extincție în masă ar putea fi, de asemenea, legate de impactul asteroizilor de tip C, atunci… dacă va exista vreodată un asteroid de tip C pe o orbită care traversează Pământul, trebuie să fim foarte atenți”, a spus el, ,,pentru că ar putea fi ultimul la care asistăm„.
