În prima etapă din LIGA NAȚIUNILOR, KOSOVO – ROMANIA 0-3 (0-1)
Au marcat: Man (40), R. Marin (51/penalty), Drăguș (82).
06.09.2024, ora: 21,45, stadion: „Fadil Vokrri” Pristina, spectatori: 13.000.
Kosovo (selecționer Franco Foda): Muric – Vojvoda, Am. Rrahmani, Aliti, Paqarada (81 Rrudhani), Zhegrova (81 Sahiti), Berisha (66 Muslija), Rexhbecaj, Rashica – Muriqi (66 Al. Rrahmani), Asllani (66 E. Krasniqi)
Rezerve: Bekaj, Avdyli – Hadergjonaj, I. Krasniqi, Dellova, Emerllahu, Selmani.
Cartonașe galbene: Vojvoda (2)
Cartonaș roșu: Vojvoda (85)
România (selecționer Mircea Lucescu): Niță – Rațiu, Burcă, Drăgușin, Bancu – M. Marin – Man (78 Coman), R. Marin (86 Olaru), Stanciu (81 Mitriță), Mihăilă (83 Hagi) – Drăguș (83 Pușcaș).
Rezerve: Târnovanu, L. Popescu – Manea, Ghiță, Alibec, Artean, G. Pușcaș, I. Hagi, Fl. Coman, D. Olaru, Al. Mitriță, D. Sorescu
Cartonașe galbene: Bancu, Drăgușin.
Arbitru: Aliyar Aghayev, A1: Zeynal Zeynalov, A2: Akif Amirali, rezervă: Ingilab Mammadov (toți din Azerbaijan).
VAR: Luca Pairetto, AVAR: Matteo Gariglio (Italia).
Observator de arbitru: Michail Argyrou (Cipru), Delegat UEFA: Andrey Medintsev (Bulgaria).
„Controllerul” a fost la Mircea Lucescu
La scorul de 0-3, principala știre e că adversarul s-a prezentat. La Priștina, cu o arena mica, dar full, Kosovo a sperat că poate răpune România, sub privirile și încurajările fanatice ale celor 13 mii de spectatori, printre care nu au fost români, din cauză de „suspendare”.
Pentru mine atracția numărul unu din această partidă a fost revenirea pe banca naționalei tricolore a lui Mircea Lucescu. La 79 de ani, împliniți de o lună și o săptămână. „Il Luce” nu arată deloc anii ăștia, e încă „verde” și de aceea mai stă pe o bancă tehnică, la nivel mare.
Am avut șansa să-i văd live cariera de la primii pași, pe banca echipei Corvinul. Normal că știu pe de rost parcursul său la națională, ideile, acțiunile sale, pliate pe particularitățile anilor 80 de la noi din România. Știu și că Lucescu a trebuit să lase banca echipei naționale lui Emeric Jenei, în urmă cu 38 de ani, deși fusese Principal la victoria cu 4-0 în fața Austriei, din 10 septembrie 1986 (vezi foto ziar Sportul).
Anul spune tot celor ce știu istorie din fotbalul nostru. Și mai stau puțin la acel meci să vă spun echipa de atunci a României: Moraru – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Rednic – Mateuț (72 Balaci), Bölöni, Klein, Hagi – Cămătaru, Pițurcă (46 Lăcătuș), marcatori fiind Iovan (45, 64), Lăcătuș (61), Gh.Hagi (90).
Derulând rapid, cum au zburat dealtfel anii ăștia, mă opresc la meciul de aseară de la Pristina.
Am ajucat cu o echipă cu „piese” tari în componență, legitimate și care chiar și joacă la cluburi importante din Europa? Cam așa e. dar Kosovo, cu toți selecționerii ei tritrați (ca fotbaliști la viașa lor), nu poate emite pretenția de echipă bună din cele mediocre. Ceea ce România a devenit prin evoluțiile prestate de anul trecut încoace. Incluzând și turneul Euro din vara asta.
Nu doar eu, ci toți am fost curioși ce față are naționala României cu un vechi meseriaș pe bancă. Ei, Lucescu a făcut din vedetele kosovare niște bieți pioni fără busolă pe teren, de nu înțelegi cum Muriqi, Zhegrova sau Berisha joacă mai sus de FC Ballkani, iar mare parte din tricolori nu răzbat prin zona Golfului, sau chiar prin Seria B din Italia.
Cum rezum eu meciul?
Păi, principala concluzie e că Mircea Lucescu a avut în mână un „controller wireless” cu care s-a jucat în acest meci. Și-a dus jucătorii grupați în apărare, când a trebuit, i-a dat libertate lui Denis Man să dribleze din dreapta spre centru și să tragă perfect lângă bara din dreapta lui Muric pentru a-și asigura avantajul. L-a ținut concentrat pe Răzvan Marin să dea tare și plasat penalty-ul primit imediat după pauză, la o pătrundere tot a lui Man. A butonat bine maneta când a trebuit să țină-n frâu câteva minute, echipa gazdă care încerca să revină în joc și a apăsat bine pe butonul „speed” când la minge a ajuns Mihăilă. Care a dat două bare, dar și un șut respins de portar la Drăguș, urmat de un gol marcat lejer al vârfului nostru.
Foda n-a avut parcă „controller”, deși a aruncat pe tablă tot ce a avut „răsunător” pe margine. Și la final, s-a recunoscut învins de „master”, care zâmbea finuț, mulțumit că alegerea sa de a mai sta în final de carieră în banca echipei naționale a României, pentru care a debutat ca jucător în 1966, anul când mă nășteam eu.
AD-MI-RA-BIL!
VIDEOREZUMAT
Mircea Lucescu, în conferința de presă de după meci
