Q Band a-ntinerit cu un nou membru: tobarul Adi Duma. Despre el, pasiunile lui, cum a ajuns în trupă și cum îl văd colegii:
De unde pasiunea pentru tobe?
Pasiunea pentru tobe a început pe 10-11 ani. Ca și copil, era ceva absolut normal să-ți placă tobele, indiferent de contextul unde le auzeai. Prima dată am văzut un set de tobe la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”, unde am fost elev, pe lângă asta am rămas fascinat de instrumentele de percuție, de care am prins drag doar uitându-mă la ele.
De prin clasa a 6-a, când am putut alege să studiez un instrument auxiliar, eu eram deja foarte interesat de percuție, dar…a fost doar interesul meu, nu și al tatălui meu. Așa că am rămas doar cu pianul, multe speranțe și rugăminți de a putea studia și percuție dar cererea mea a rămas doar la nivel de cerere…
Așa că am început să mă interesez singur despre ce înseamnă un set de tobe, ce componente are, cum pot ajunge și eu să cânt la acest instrument. Crescând în biserică, acolo era un set de tobe, și urmăream cu mare atenție tobarii care cântau, iar în orice moment în care puteam ajunge la ele singur, era deja un vis implinit.
Apoi am ajuns să învăț singur, de pe net, și cu ce cărți mai găseam, despre formule ritmice, tobe, set-up, sound.
Cum de ai studiat pianul?
Am studiat pian clasic timp de 12 ani, la Colegiul de Artă „Sabin Drăgoi” Arad, sub îndrumarea doamnei director prof. Tudoran Marinela, iar toată această aventură, să-i spun așa, a pornit de la tatăl meu care, în tinerețea lui, a absolvit Școala populară de arte din Arad, secțiunea pian/orgă.
Pe același drum (pian) a urmat ca fratele meu mai mare, Alex, iar 5 ani mai târziu, am început eu școala și studiile muzicale, tot la pian, pentru că părea ceva normal să urmăm exemplul lui tata.
Așa am ajuns, fratele meu Alex și eu, să studiem 12 ani de pian, cu aceeași profesoară, dar cu rezultate diferite. Fratele meu are un talent și formare muzicală impresionantă în ceea ce privește pianul și muzica, dar eu…nu prea.
Totuși, azi pot să spun că nu regret nicio secundă că am studiat pianul, fiind un mare plus de cunoaștere, un real avantaj în orice proiect muzical în care mă implic.
Cum ai ajuns în Q Band?
Din pandemie, la Biserica Baptistă Speranța Arad s-au organizat concerte coral – simfonice, de Crăciun și Paște. Organizatorul concertelor a fost fratele meu, el fiind și dirijorul acestor proiecte. Din formula de la Biserică lipsea un bassist, dar Alex a venit cu soluția: Attila Frnda, care a acceptat imediat să devină parte din concertele noastre. Au fost niște proiecte minunate, în care am putut relaționa cu Atty și am putut schimba păreri despre muzică dar mai ales, am legat o prietenie. M-a fascinat din start modul în care am lucrat cu Attila, am învățat lucruri noi de la el, și rezultatul muncii noastre a fost minunat. Asta a fost în 2020 și prima parte a anului următor.
În luna iulie 2021 am fost sunat de el și de George (solistul Q BAND), să bem o cafea. Atunci și acolo am avut șocul vieții, și totodată, împlinirea visului meu ca toboșar, acela de a fi parte unei formații mari, în care pot crește muzical. Nu m-am așteptat că va fi chiar „cea mai mare trupă din vestul României”… Pe această cale, le mulțumesc pentru încrederea și șansa acordată!
Ce pasiuni ai?
Ca pasiuni, am mai multe, dar sunt 2 principale, ca să zic așa. Muzica și transportul. La fel cum muzica „o moștenesc”, transportul mi-a fost și mai bine imprimat în gene de tatăl meu. Părinții mei au avut o firmă de transport marfă și persoane, acum mulți ani de zile, și așa am crescut și m-am jucat în camioane și autocare cu care am și avut ocazia să călătoresc de mic. Tatăl meu continuă această activitate de mai bine de 30 ani, deci era oarecum logic că se lipește și de mine.
De la 21 ani sunt deținător de permis cat. C, am și lucrat o scurtă perioadă de timp la o firmă de transport, unde mi-am dezvoltat si mai mult acest…talent, iar să conduc mastodonții de pe șosele-camioanele, este o adevărată plăcere.
Din biserică într-o trupă. Cum se pot îmbina?
Chiar dacă mulți îl consideră un subiect mai delicat, eu am crezut întotdeauna că orice muncă pe care o faci, trebuie s-o faci pentru Dumnezeu. Sunt recunoscător lui Dumnezeu zilnic pentru talentul meu, oamenii de lângă mine, și pentru toate lucrurile frumoase de care am parte. Biserica este un loc de suflet, unde-mi găsesc lliniștea. În Biserică mă recreez, mă caut și mă cunosc sufletește. În Biserica Baptistă Speranța m-am descoperit, și tot în Biserică am început colaborarea cu Attila…așa că pot spune că Dumnezeu a ales, de fapt, și acest drum pentru mine.
Biserica a avut și va avea întotdeauna un rol foarte important, spiritual și muzical. În Biserică am învățat ce înseamnă să cânt într-un band, acolo m-am perfecționat ca instrumentist. De aceea nu-mi pun problema ,,cum se îmbină”, ci mai degrabă cum echilibrez cele 2 contexte, cele două lumi până la urmă, și cum le abordez pe fiecare.
Nu sunt un om în Biserică și un altul în afara ei. Sunt Adi Duma (sau Duma mic) oriunde ajung. Educația și credința mea sunt cu mine, iar experiențele pe care le trăiesc mă formează și mă schimbă, dar nu mă abat de la credință și de la Biserică.
Colegii de trupă – despre Adi Duma
Attila Frnda despre Adi Duma:
Ne-am întâlnit datorită fratelui mai mare al lui Adi, Alex Duma. Proiectul muzical a debutat în biserică, unde m-am trezit, la repetiții, cu o gașcă tânără. Habar n-aveam de stilul lor de lucru, nu cunoșteam instrumentiștii, nu știam nivelul fiecăruia, dar am intuit că se vrea un concert serios, la nivel înalt.
N-a fost ușor să găsesc un limbaj comun cu Adi. El nu înțelegea ce vreau de la el și de ce. Până la urmă, după ore multe de repetiții, am găsit o cale de a comunica muzical, care a dus la schimburi de priviri și zâmbete numai de noi (secția ritmică) înțelese.
Când tobarul nostru Csaba Torma a anunțat că se retrage, Adi a fost prima opțiune. Știam că se va adapta foarte ușor, am avut încredere în el ca instrumentist și după primele evenimente (concertele cu Filarmonica și altele) sigur nu puteam face alegere mai bună. Energia și entuziasmul caracteristice vârstei, descoperirea acestei lumi, total diferită de cea în care a crescut se poate compara cu feelingul instrumentistului de jazz, care nu-și caută un punct de vedere ci își deschide orizonturile.
Provocarea pentru mine va fi să-i mențin entuziasmul și să descoperim, împreună, chestii noi, iar pentru Adi, provocarea va fi aceea de a înțelege că muzica este un proces de învățare continuu.
George Dancu despre Adi Duma:
L-am cunoscut ca tehnician de scenă, la o vârstă fragedă, proaspăt ieșit de pe băncile Colegiului de Arte „Sabin Drăgoi”, liceu unde am studiat și eu. Este un tânăr talentat, care aduce un aer fresh în grupul muzicienilor Q Band… un tânăr care merită pe deplin șansa de a se afirma muzical și nu numai, alături de cea mai mare trupă din vestul României.
Claudia Iuga despre Adi Duma:
M-am trezit efectiv cu el în trupă, băieții (George și Attila) nu mi-au spus nimic despre cel care vine în locul lui Csabi (tobarul care s-a retras la finele anului trecut). Îți dai seama că nu mi-a fost ușor să conștientizez că mă despart de un om cu care am cântat aproape 20 de ani, cu mici pauze, mai mult de atât, că în locul lui vine un „junior” de care nu știu mare lucru.
Asta a fost până la prima repetiție pentru concertul „Veste-am adus”.
Poveste funny: la prima repetiție, la prima piesă, lucram ceva pe laptop. Atât de tare mi s-a părut ce a bătut copilul la tobe că am uitat ce aveam de făcut și le-am zis colegilor : „Dați-l afară, nu pot lucra.”. Băieții mă cunosc suficient de bine încât să-și dea seama când glumesc și când nu, dar Adi a rămas așa, cumva…oare am greșit ceva? Aceeași senzație o am și acum, după mai multe concerte și ț-șpe repetiții: îți acaparează atenția.
Cum spuneam, l-am remarcat de la prima piesă repetată cu băieții. Când am auzit imprimarea din concertul de Crăciun am rămas impresionată. După primele evenimente pot spune cu tărie că este unul dintre cele mai bune chestii care ni s-au întâmplat, muzical, în ultimii ani. Ba mai mult, este extrem de bine crescut, are un set de valori morale extraordinar și este geamănul meu și al lui George, ca zodie și feeling.
Are talent cât casa, mai trebuie să pătrundă tainele unei formații atât de mari, dar acestea sunt chestiuni care vin cu timpul. Noi va trebui să avem puțină răbdare, să crească, iar el va trebui să învețe că muzica este despre suflet, talent, voință și disciplină. Și la un moment dat, va crește mare…atât de mare!
Video https://www.youtube.com/watch?v=qyvl0KkCEz8
https://www.youtube.com/watch?v=aZmZW0_cxwU
