După ani de represiune, un film despre poziția eroică a lui Bobi Wine împotriva lui Yoweri Museveni a dat o nouă viață opoziției.
Când muzicianul devenit politician, Bobi Wine, a candidat la președinția Ugandei, campania sa din 2020 a fost împiedicată de represiunile violente ale regimului lui Yoweri Museveni. De la alegeri, Bobi Wine – al cărui nume real este Robert Kyagulanyi Ssentamu – și soția sa, Barbie, spun că, de la interceptări telefonice la răpiri ale susținătorilor săi, lucrurile au fost „cam la fel” în multe privințe.
Cu o singură diferență cheie: lansarea lungmetrajului documentar Bobi Wine:The People’s President.
Filmat pe parcursul a cinci ani, filmul este un profil al ascensiunii lui Wine în politică și al candidaturii sale la președinție, în timpul căreia îndură detenții militare, tortură și pierderea unor persoane apropiate. Filmul a fost nominalizat pentru un Bafta și este nominalizat pentru cel mai bun film documentar la Oscar.
Moses Bwayo, co-director, spune: „În dimineața în care a fost anunțată nominalizarea la Oscar, Bobi și Barbie și copiii lor se aflau în arest la domiciliu de peste o săptămână. Dar când a venit vestea, armata și poliția s-au retras din casa lor.”
În timp ce filmul era în producție, Bwayo, ca mulți alți jurnaliști care acopereau activismul lui Bobi, a fost arestat, închis și intimidat. În noiembrie 2020, a fost împușcat în față de aproape cu un glonț de cauciuc în Kampala și au existat două tentative de răpire a soției sale, înainte ca cei doi să fugă din țară în SUA.
Wine spune: „Acest film ne-a dat o nouă șansă la viață, pentru că acum știm că – oricât de brutal ar fi – regimul știe că lumea ne privește.” Documentarul a determinat guvernul să arate „un pic de reținere”, crede el.
În septembrie, când politicianul de opoziție și fostul parlamentar au mers într-un turneu național în Uganda, susținătorii săi nu au fost întâmpinați cu gaze lacrimogene sau gloanțe care deveniseră normă. Wine spune că intenționează să candideze din nou la președinție în 2026.
Având în vedere lipsa libertății presei din Uganda și cenzura muzicii lui Wine pe undele radio, nu este surprinzător faptul că a existat o acoperire redusă a filmului în mass-media ugandeză.
Sursa:The Guardian
