Ne-am obişnuit ca popularii arădeni să fie un fel de ciuca bătăilor în politica de la noi. Mai ales după ce ALDE s-a primenit cu un însetat de război, PMP rămăsese un fel de fantomă mediatică, ceva de care să poată râde şi partidele mici, cum râd de poliţiştii locali, angajaţii de la interne. Singurii şi mai jalnici decât popularii păreau cei din UNPR.
Se impune aici o analiză, pentru că, în spiritul cel mai critic, se poate să greşim. Formaţiunile astea s-au unit, şi chiar dacă stăteau submediocru la capitolul comunicare publică, din punct de vedere organizatoric, lucrurile sunt mult diferite. În sensul că avem de-a face cu o mică armată, foarte disciplinată şi doritoare să muşte din electoratul de dreapta. De ieri, noul interimar pe municipiu se numeşte Alex Vlasiu. E şi candidatul PMP pentru Camera Deputaţilor. E o situaţie destul de rar întâlnită, în sensul că Vlasiu se înţelege şi cu Florin Remeţan, preşedintele popularilor, şi e şi în graţiile UNPR-iştilor veniţi în linişte, dar încolonaţi, în rândurile PMP. Iar Alex Vlasiu poate însemna un adevărat duş rece pentru opnenţii de dreapta. Doctor în economie, cu discurs şi cu o anume prestanţă rece, poate fi omul bun de propulsat către Bucureşti, cel care strică planurile deja date destul de serios peste cap în PNL.
Pentru că Alex Vlasiu doreşte să capaciteze exact electoratul clasic al PDL, anume băsiştii arădeni, care nu se mai regăsesc 100% în discursul liberal actual. Şi, dacă la locale, aceştia au mers cu Falcă, e, în primul rând, pentru că îl identifică pe acesta cu linia dură a fostului preşedinte. La generale, nu e la fel. băsiştii nu vor paria pe Varga, sau pe Boghicevici. Vor merge pe un reprezentant al laturii dure de dreapta, iar acest s-ar putea să se numească Vlasiu. Cu o campanie agresivă, dar centrată pe proiecte, acesta ar putea aduce marea surpriză, şi anume desprinderea PMP Arad din grupul partidelor din umbra liberalilor.