„Pentru că legat de proteste nu-mi stă în putere să fac ceva, vreau să vin în sprijinul femeilor. Urmăresc reclama făcută pungilor OTI, în care femeile de serviciu sunt umilite și discriminate. Am crezut că organizațiile de femei vor lua atitudine, acum fac parte și eu dintr-o astfel de organizație și nu mai am ce să aștept, mă voi adresa CNCD.” – este mesajul postat pe facebook de fosta deputat Lia Ardelean, actualmente președinte interimar al organizației de femei a Partidului Puterii Umaniste (Social-Liberal) din România. Reacțiile de protest au apărut imediat în mediul virtual majoritatea fiind de susținere a acestui demers – vezi comentariile aferente clipului de pe YouTube și cele aferente postării de pe facebook.
ACEST SPOT PUBLICITAR, din păcate, nu este unul singular
Este greu pentru consumatorii de publicitate să filtreze nuanțele și mesajele subliminale ale materialelor publicitare. Sunt destul de puține cazurile în care trecem dincolo de granița superficială a mesajului cu raportare strictă la produsul care este promovat și ne poate stârni interes. Ne captivează, de cele mai multe ori, originalitatea materialului publicitar, abordarea, tehnologia folosită, un anumit detaliu etc.
Discriminarea, sub orice formă de manifestare a sa, este aproape imposibil de detectat în aceste vremuri, mai ales în publicitate, pentru că s-a debarasat de evidență și exprimare directă. Astăzi, discriminarea se realizează subliminal fiind greu de acuzat de intenție. Cu toate acestea ea există, este propagată cu finețe în toate formele ei.
Materialul publicitar la care facem referire este unul din categoria celor în care femeile sunt prezentate în context profesional (loc de muncă–loc public), dar nu li se transferă în mod automat un statut de seriozitate, autoritate, competență, maturitate etc. Dincolo de o discriminare vizibilă a unei categorii profesionale apare, într-o nuanță, și misoginismul. De regulă, identificăm ușor discriminarea rasială sau sexuală iar celelalte forme ale sale fie le percepem ca neesențiale fie nu le apreciem ca fiind discriminatorii. Discriminarea în funcție de categoria socio-profesională având la bază nivelul de educație/ școlarizare ni se pare un firesc al vieții cotidiene.
Odată tras semnalul de alarmă în ceea ce privește mesajul subliminal al spotului publicitar la care ne referim, putem identifica cel puțin trei (!!!) criterii ale discriminării: (1) discriminarea în funcție de nivelul de educație/școlarizare a persoanelor (accentul este pus pe o persoană care conform rigorilor sociale este la un nivel minim de educație), (2) discriminarea în funcție de ocupația profesională a persoanelor (accentul este pus pe o categorie apreciată ca fiind de jos, nesemnificativă și neimportantă ca și statut social) și (3) discriminarea în funcție de sex, chiar misogină (accentul este pus pe o femeie care nu are un nivel de educație ridicat și prestează o muncă neimportantă ca și statut socio-profesional și care, în plus, este apostrofată de un bărbat, îmbrăcat la costum, pe un ton de superioritate).
Instituția din România care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării, de orice fel, este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
CNCD este autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării fiind garantul al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.
Competenţa în domeniul discriminării a CNCD
CNCD este o autoritate administrativ-jurisdicţională care are competenţa de a investiga, constata şi sancţiona faptele de discriminare. CNCD este competent să primească petiţii privind discriminarea pe orice criteriu.
De asemenea, CNCD se poate pronunţa asupra faptelor de discriminare, indiferent de contextul în care acestea au avut loc, cu excepţia situaţiilor în care o lege specială prevede un alt mecanism de sancţionare. De exemplu, în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se prevede că nu CNCD, ci Inspecţia Muncii este competentă să constate şi sancţioneze contravenţiile care au legătură cu egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă şi mai multe forme de discriminare la locul de muncă. În practică, în unele cazuri CNCD s-a considerat competent să examineze cazuri de discriminare în care legea specială crea competenţă pentru alte autorităţi; argumentaţia CNCD este că în aceste cazuri legea specială creează doar o competenţă alternativă, nu o competenţă specială exclusivă a altei autorităţi decât CNCD.
Ce se poate face dacă suntem victime ale discriminării
Persoana care se consideră victimă a discriminării are la îndemână mai multe mijloace pentru a contracara faptele de discriminare: sesizarea CNCD; tragerea la răspundere contravenţională a autorului discriminării; solicitarea unor daune băneşti pe calea unei acţiuni civile în instanţă; anularea actului administrativ ( dacă e cazul) ce conţine dispoziţii discriminatorii; iniţierea unei proceduri internaţionale în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dacă procedurile naţionale nu au dus la obţinerea unor rezultate favorabile.
Persoana care se consideră discriminată poate opta căreia din cele două instituţii (instanţa de judecată sau Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării) să adreseze plângerea.
Procedura în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prezintă unele avantaje, fiind una mai puţin formalistă. Consiliul poate fi sesizat în orice mod, chiar şi prin curier electronic sau pe pagina sa de Internet. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării poate efectua propriile acţiuni de investigare a faptelor de discriminare în vederea strângerii probelor, fără a înlătura, însă, obligaţia presupusei victime de a-şi proba afirmaţiile. Consiliul are de asemenea obligaţia de a-i asigura acesteia asistenţa de specialitate în ce priveşte redactarea sesizării, legislaţia în vigoare, instituţiile publice competente. În plus, fiind un organ specializat în combaterea discriminării, şi-a dezvoltat deja o jurisprudenţă în acest domeniu.
Consiliul nu poate, însă, acorda despăgubiri victimei discriminării. Pentru obţinerea unor despăgubiri băneşti pentru prejudiciul suferit în urma faptei de discriminare este necesar ca victima să se adreseze instanţelor judecătoreşti cu o acţiune civilă în daune. În practică, sesizarea iniţială a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării facilitează ulterior procedura în faţa instanţelor unde dovedirea celor afirmate este de importanţă capitală. Astfel, existenţa unei hotărâri a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care se constată şi sancţionează fapte de discriminare constituie un mijloc puternic de probă în cadrul acţiunii civile în daune.
Cele mai importante concluzii ale raportului cercetării realizate în cadrul proiectului ALTFEM, derulată pe o perioadă de trei luni care și-a propus să analizeze imaginea femeilor și bărbaților în mass media, în cadrul a trei paliere de analiză: reclame TV, emisiuni TV și presa scrisă:
-Bărbații sunt mai numeroși în aparițiile TV decât femeile, disproporția fiind dată de emisiunile de talk-show, în care accentul este pus pe viața profesională și în care femeile apar foarte rar (12% apariții femei, 88% apariții bărbați). Femeile și bărbații apar în egală măsură în emisiunile de divertisment, în care accentul este pus asupra vieții personale a invitaților sau a unor terțe persoane.
-Meseriile de prestigiu sunt în general ocupate de invitați bărbați. În cea mai mare parte, meseriile femeilor invitate fac parte din domenii cum ar fi: showbiz, divertisment, modeling etc
-Meseriile de prestigiu sunt în general ocupate de invitați bărbați. În cea mai mare parte, meseriile femeilor invitate fac parte din domenii cum ar fi: showbiz, divertisment, modeling etc
-În perioada analizată, au fost identificate aproape 300 de cazuri în care invitații sau gazdele emisiunilor TV au emis judecăți despre femei sau bărbați la baza cărora se afla un stereotip, cele care apar cel mai des fiind legate de statutul de gospodină al femeii și de subordonarea față de bărbat.
-În publicitate, acțiunile personajelor din reclame sunt foarte diferite în funcție de gen. Cele mai multe acțiuni ale femeilor sunt domestice, activități zilnice în care ajută bărbatul, sau familia în general, să se simtă mai bine. O altă acțiune cu care sunt asociate femeile este legată de îngrijirea corporală. Bărbații apar mai degrabă în postura de personaje care asteaptă să fie ingrijite, dar și în situații de joc sau în activități de timp liber.
-În presa scrisă, disproporția aparițiilor este mult mai mare decât în emisiunile TV, bărbații apărând ca personaje principale în articole de 3 ori mai mult decât femeile. Femeile apar mult mai puțin în ziarele generaliste decât în cele tabloide și au fost actori principali în doar 22% dintre apariții.
La capitolul acte normative pentru combaterea discriminării, sub orice formă, aparent stăm bine numai că, din păcate, aceste reglementări nu sunt respectate pe orice palier socio-profesional dar mai ales îm spațiul media. Și asta, fie din cauză că nu suntem informați de existența lor, fie că, deși cunoaștem existența lor, am găsit metode subliminale de a le încălca, fie, pur și simplu, din cauza faptului că discriminarea are rădăcini adânci în ființa noastră. Mai mult, deși avem reglementări legale în acest domeniu nu avem o reacție și dezvoltăm discriminarea fie că suntem consumatori de publicitate, firme de publicitate sau, mai grav, canale media de propagare a acesteia.
Câteva acte normative în vigoare
Legea nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea
Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002
Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați
Legea nr. 62 din 2009 pentru aprobarea OUG nr. 61 din 2008 privind implementarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii
Inițiatoarea acestui demers, unic cel puțin pe plan local, este Lia Ardelean – deputat în mandatul 2004 – 2008, ales pe listele PSD+PC, candidat pentru Primăria Arad în 2012, candidat independent pentru Camera Deputaților la alegerile parlamentare din 2016.
1 comentariu. Leave new
Cea mai mare tampenie de demers. Cum naiba sa nu iti placa reclama. Aia nu discrimineaza pe nimeni. Reclama e inofensiva si ESTE O RECLAMA BUNA. LASATI PARANOIA DEOPARTE CA NU ARE ROST. se exagereaza.
Barbatii sunt disciminati in societate asa ca deputata aia ar trebui sa caute sa faca ceva cat de cat util nu se ia de reclame.