În 14 martie, publicul iubitor de muzică clasică din Arad a asistat la un concert simfonic extraordinar susținut violista Andra Heesch, dirijorul corului Robert Daniel Rădoiaș și dirijorul Alexander Gordon. Concertul simfonic a inclus lucrări remarcabile precum „Romanta în Fa Majora Op. 50” de Ludwig van Beethoven, „Flos Campi” de Ralph Vaughan Williams și „Simfonia a III-a în Mi Bemol Major Op. 55” tot de Beethoven.
Cum putem susține muzica clasică? Mergând la concerte.
Chiar dacă joi seara am fost prezentă la acest eveniment unde m-am bucurat să văd că publicul a fost unul în număr mare și divers, chiar dacă ar fi tentant să vă împărtășesc pasiunea pentru scena muzicii clasice sau vă descriu vibrațiile și emoțiile din timpul concertului, m-am gândit la o surpriză nu numai pentru melomani, ci și pentru cititori. Surpriza o regăsiți imediat după această galerie foto de la concertul de joi de la Filarmonică:
Aflând de prezența la Arad a violistei Andra Heesch, dar și de cea a violistului și dirijorului Alexander Gordon, mi-am propus să stau de vorbă cu ei, să-i cunosc ca oameni dincolo de scenă. Am avut deosebita bucurie să accepte acest dialog pe care vreau să vi-l împărtășesc:
E prima dată când concertezi în Arad?
Andra Heesch: Da, e prima oară pentru mine să fiu pe scenă aici în Arad. Și este o sală extrem de frumoasă. Mă bucur foarte mult să fiu aici.
Știu că activitatea ta s-a axat și pe muzica camerală. Ce te atrage la muzica camerală?
Andra Heesch: Rolul meu ca violistă. Eu schimb harmoniile și e rolul meu cel mai important să schimb culorile cu instrumentele care sunt mai în evidență decât mine în momentul ăla. Și asta este un rol care cred că și mă descrie ca om foarte bine.
Ai o aură foarte pozitivă, emani fericire și o aură foarte pozitivă. Muzica influențează viața sau viața influențează muzica?
Andra Heesch: O întrebare complicată. Mai ales pentru mine. Pentru că muzica mă acompaniază deja de o viață. Deci dacă am o sursă de pozitivitate atunci, sigur este dragostea familiei mele, bineînțeles, dar și muzica. N-am cum să desprind viața mea de muzică.
Vorbind despre familie, tatăl tău, profesorul Marius Nichiteanu, crezi că te-a influențat să alegi această cale?
Andra Heesch: Precis. A fost un exemplu nu numai pentru mine, pentru numeroși, incredibil de mulți muzicieni. Nu a fost un exemplu numai ca violist,a fost un exemplu și ca om. Deci să iei drumul ăsta ca muzician a fost cel mai bun exemplu să fie o viață împlinită.
Consideri că a fost pusă presiune pe tine, ținând cont că tatăl tău a fost un muzician atât de bun?
Andra Heesch: Nu. Eu mai întâi am fost violonistă. Deci am schimbat instrumentul abia după ce am născut prima fetiță. La 23 de ani abia am schimbat instrumentul și m-am pus să studiez la violă și am făcut studiile și la violă. Dar presiune niciodată pentru că tata tot timpul mi-a lăsat să aleg ce drum iau. Dar tot timpul ăsta este ceva care mi-a zis de mică, dacă nu te faci muzician, îl trădezi pe Dumnezeu.
Ai simțit o diferență când ai trecut de la vioară la violă?
Andra Heesch: Da. Bineînțeles. Stilul în care să duci arcușul, de exemplu, ca să poți să creezi sunete sănătoase, este cu totul altfel decât la vioară. Și dacă ar fi după mine, mulți violoniști ar începe să cânte și la violă, să vadă cum este să creezi un sunet sănătos și plin. Este ceva care la unii violoniști le lipsește. Ce le lipsește la violiști este deseori tehnica briliantă. Dar nici nu este un instrument care cere, este un instrument unde trebuie să produci un sunet frumos. Asta este și mai important.
Știu că ai o violă foarte veche cu o istorie foarte interesantă. Ne poți spune mai multe despre ea?
Andra Heesch: Da, este datată din anul 1536, face 500 de ani. La nivel Mondial există numai încă doi oameni care cântă la așa un instrument, pe care îl am și eu. Și unul din instrumente este la violistul Laurence Power, iar celălalt instrument a ajuns la Filarmonica din Berlin. Cel de-al treilea instrument e la mine. Deci am în posesie un instrument foarte prețios. Incredibil de prețios, pe care l-am moștenit de la tata.
Simți că acest instrument sună diferit față de unul normal? Pentru că am auzit foarte des că aceste instrumente care au o anumită vechime și sunt făcute de anumiți oameni care se ocupau cu asta mai demult, sună diferit.
Andra Heesch: Parcă captează altcumva sunetul, tata tot timpul a zis că este un sunet extrem de catifelat. Bineînțeles, instrumentul nu sună singur. Dar există instrumente la care trebuie să te străduiești și mai mult să poți să faci aur din sunetul care iese. Și la instrumentul ăsta, este aș zice mai ușor. Trebuie să-l înțelegi. Trebuie să înțelegi care îi sunt adâncimile. Există bineînțeles la fiecare instrument probleme care trebuie să fie rezolvate. Dar instrumentul ăsta, răspunde la dorințele muzicale foarte ușor.
Legat de program, am observat că este unul romantic, ți se pare că ți se potrivește? Pentru că pari o fire foarte pozitivă.
Andra Heesch: Este mai melancolic programul. Dar ca fiecare muzician, probabil că prin afară par optimistă și pozitivă, dar fiecare din noi cunoște adâncimile. Fără adâncimile melancolice, n-am putea să facem muzica pe care o facem.
La 23 de ani, ai fost violist principal al Orchestrei Filarmonice din Londra. Ne poți povesti despre asta? Cum te-ai simțit preluând această poziție la o vârstă atât de fragedă?
Alexander Gordon: Știi, poate că voi începe puțin mai devreme. Când am ieșit din Uniunea Sovietică și am fost acceptat la Hochschule Hamburg, în clasa lui Marius Nichiteanu, tatăl Andrei, bineînțeles că am înțeles că lumea din Vest a mers câțiva pași înainte, mai ales stilistic. Și profesorul Nichiteanu era o persoană incredibilă.
Toți cei care îl cunoșteau vorbeau despre el într-o singură propoziție, muzician și persoană. Și am venit, bineînțeles, din școala sovietică când totul trebuia să fie așa și așa. Și el îmi spunea tot timpul, oh, cânți atât de frumos, atât de bine, și tot așa. Dar apoi lua viola, cânta două note și eu ziceam, profesore Nichiteanu, tu spui că cânt așa de bine, dar tu cânți două note și sunt mult mai bune decât orice. El avea un talent fantastic, o îndemânare fantastică și a început să mă introducă și în lumea orchestrală. Pentru că în timpurile sovietice era cam așa, oh, dacă merg la orchestră, nu am reușit ca solist.
Atunci am avut acest stagiu de probă care a fost un turneu cu Kurt Mazur începând în Londra, cu violistul solist Yuri Bashmet cu Walton Banchatov și apoi am avut turneu în trei săptămâni în Statele Unite, a fost o experiență absolut incredibilă pentru mine pentru că întotdeauna mi-am amintit și cuvintele profesorului meu, cât de mult poate evolua orchestra. Am cântat „Simfonia a V-a de Prokofiev”, am cântat „Simfonia a VII-a de Bruckner” și am cântat „Spingel im spingel” și toate acestea, toate aceste lucruri le-am exersat doar din memorie. Atunci când am ajuns șa Londra, prima zi a fost destul de greu. Pentru că transportul este atât de aglomerat, am plecat de acasă foarte foarte devreme dar tot am ajuns doar 5 minute înainte.
Despre seara de joi de la Filarmonică
Cu o introducere în lumea muzicii clasice, concertul a început cu „Romanta în Fa Majora Op. 50” a lui Beethoven. Această compoziție sublimă, caracterizată de simplitate și eleganță, a oferit publicului o călătorie în timp către Viena anilor 1790, ilustrând perfecțiunea formei mari simfonice. Pentru unii această partitură transmite melancolia iubirii pierdute în melodia languroasă a acestei romance, în timp ce pentru alții e o reflecție mai filosofică, poetică și contemplativă.
Andra Heesch este o prezență eteră, și în cadrul interviului luat înaintea concertului pot spune că aceasta m-a cucerit. Deține atât de multă eleganță, energie feminină și redă atât de multe emoții încât oricât de strict ai fi cu sentimentele tale, după ce o auzi pe Andra cântând la violă simți niște emoții care te copleșesc.
Momentul central al serii a fost dedicat lui „Flos Campi” de Ralph Vaughan Williams, o capodoperă rară și exotică. Lucrarea, inspirată din Cartea Cântărilor lui Solomon din Vechiul Testament, a fost interpretată cu pasiune și sensibilitate de Andra Keetsch la violă, fiind acompaniată de cor și orchestră sub îndrumarea maestrului Alexander Gordon. Și aici Andra încărca fraza muzicală cu sentiment, trăire intensă și sinceră, expresivitate și tensiune într-o curgere perfectă, în care schimbările de arcuș și respirațiile trec aproape neobservate.
Evenimentul a fost încununat de interpretarea impresionantă a celebrei „Simfonii a III-a în Mi Bemol Major Op. 55” a lui Beethoven, cunoscută sub numele de „Eroica”. Sub bagheta dirijorului Alexander Gordon, orchestra a redat cu măiestrie forța și expresivitatea acestei lucrări monumentale, oferind publicului o experiență muzicală memorabilă.
Concertul a fost, de asemenea, o ocazie de comemorare și omagiu pentru violistul Marius Nichiteanu, iar inițiativa Andrei Keetsch de a-i dedica acest eveniment memoriei tatălui său a adăugat o notă specială serii.
Serata a fost nu doar o demonstrație de virtuozitate și pasiune muzicală, ci și o celebrare a diversității repertoriului clasic. Prin interpretările lor magistrale, Andra Heesch și dirijorul Alexander Gordon au transformat această seară într-o experiență cu adevărat memorabilă pentru toți cei prezenți în sala de concert.
Andra Heesch
Despre Andra Heesch putem spune că are o carieră impresionantă, plină de interpretări de excepție în săli de concert de prestigiu din întreaga lume.
Andra este recunoscută drept una dintre cele mai talentate soliste și interpretare de muzică de cameră a timpului nostru. Încântând publicul și impresionând criticii prin frumusețea sunetului său, virtuozitatea tehnică și expresivitatea profundă, Andra a reușit să-și câștige un loc bine meritat în lumea muzicală internațională.
Andra Heesch și-a început călătoria muzicală la Universitatea de Muzică și Teatru din Hamburg, unde și-a perfecționat talentul sub îndrumarea unor mari maeștri precum Tabea Zimmermann, Nobuko Imai și Thomas Riebl. La baza sa stă pasiunea și moștenirea muzicală transmisă de tatăl său, Prof. Marius Nichiteanu, care i-a oferit vioara sa de Girolamo Brensio (construită în 1536), în anul 2014.
Andra Heesch a strălucit pe scenele unor săli celebre, precum Suntory Hall din Tokyo, Carnegie Hall din New York și Elbphilharmonie din Hamburg. De asemenea, a fost o prezență apreciată la numeroase festivaluri de renume, inclusiv Festivalul de Muzică Schleswig-Holstein, Festivalul Enescu, Vara Magica și Festivalul de Muzică Clasică D’Accord.
Una dintre pasiunile sale deosebite este muzica de cameră, unde își găsește expresia cea mai autentică și emoționantă. Ca membră a Ansamblului Vitti, alături de violonista Marketa Janoušková, Andra Heesch a reușit să transmită emoție și rafinament prin interpretările lor memorabile. Sensibilitatea lor excepțională și echilibrul perfect între instrumente au captivat audiențele și au câștigat aprecierea criticilor.
Pe lângă colaborările sale cu Ansamblul Vitti, aceasta a fost membră fondatoare a Trio-ului Nichiteanu, alături de care a străbătut întreaga lume în concerte remarcabile. Reunit în primăvara anului 2022, Trio-ul Nichiteanu continuă să impresioneze prin virtuozitatea lor și legătura muzicală profundă.
Prin devotamentul său față de muzică și talentul său incontestabil, Andra Heesch rămâne o prezență strălucitoare în lumea muzicală contemporană, aducând bucurie și inspirație publicului din întreaga lume.
Alexander Gordon
În peisajul muzical contemporan, Alexander Gordon se distinge ca unul dintre cei mai versatili și talentați muzicieni ai generației sale. Cu o carieră remarcabilă atât ca violist, cât și ca dirijor, Gordon a obținut recunoaștere internațională pentru contribuția sa la muzica clasică.
Născut în 1978 într-o familie de muzicieni, Gordon și-a început călătoria muzicală încă de la o vârstă fragedă. Absolvind HfMT Hamburg cu Marius Nichiteanu, a urmat apoi studii de masterat la ZUYD din Maastricht cu Michael Kugel, și-a perfecționat abilitățile sub îndrumarea celebrului violist Tabea Zimmermann la Hochschule Hanns Eisler din Berlin. În plus, și-a finalizat masteratul în dirijat la ZUYD cu Vassily Sinaisky, iar în drumul său către excelență, s-a inspirat din învățăturile mentorilor săi, precum Kirill Petrenko, Jukka-Pekka Saraste, Vladimir Jurowski și Neeme și Paavo Jarvi.
În 2016, în urma invaziei rusești din Ucraina, Alexander și-a schimbat numele de familie din Zemtsov în Gordon, exprimând astfel protestul său împotriva agresiunii rusești și a regimului lui Vladimir Putin. Această schimbare simbolică a evidențiat angajamentul său pentru valorile păcii și libertății.
Cariera sa muzicală s-a remarcat prin succesul său atât ca violist, cât și ca dirijor. A deținut poziția de vioară principală la London Philharmonic Orchestra încă de la vârsta de 23 de ani, iar debutul său ca dirijor a avut loc cu Orchestra Simfonică din Lappeenranta, Finlanda, în 2014. De atunci, a colaborat cu numeroase orchestre de prestigiu din întreaga lume, inclusiv Orchestra INSO-Lviv din Ucraina, Orchestra Simfonică a Radioului Național din Bulgaria, Orchestra de Cameră Mannheim din Germania și multe altele.
Sub bagheta sa talentată, au cântat unii dintre cei mai mari soliști din lume, inclusiv Mischa Maisky, Lars Anders Tomter, Simon Trpceski, Denitsa Laffchieva și mulți alții. Ca interpret de muzică de cameră, Gordon a colaborat cu unele dintre cele mai eminente figuri ale scenei muzicale, precum Misha Maisky, Dmitri Sitkovetsky și Natalia Gutman.
Cu fiecare apariție pe scenă, Alexander Gordon demonstrează nu doar virtuozitate tehnică ci și o profundă conexiune emoțională cu muzica pe care o interpretează. Prin talentul său incontestabil și angajamentul său pentru arta muzicală, Gordon continuă să inspire și să cucerească inimi în întreaga lume.
Citește și:
