Mă numesc Andreea Luise Stana și m-am născut în 18 august 1996 la Arad. În prezent sunt antreprenoare, dețin un anticariat online de cărți. (anticariatulonline.com)
Despre poezie pot spune că mă menține pe linia de plutire. Am publicat poeme în diverse reviste și pe diverse platforme sociale, cum ar fi Noise Poetry, Revista Golan, Parnas XXI, Euphorion, Planeta Babel, Revista Kametsa din Peru, Antologia „Conexiuni” 2022 și 2023, O mie de semne, Poezia de duminică și Revista Axis Libri. De asemenea, recent am avut prima lectură publică alături de Comuna 30 în cadrul Particles Festival 2023.
- ***
ai putea să mă desfaci
să iei cu mâinile goale toată
carnea moartă
să-ți faci din mine o broșă
pe care să o porți de sărbători
printre sticle goale de bere și
conversații de rutină
te arde și pe tine nevoia
de-a te simți mai viu
un sentiment tot mai puțin familiar
care ai vrea să se răspândească
mai rapid decât cancerul
răspunde-mi în șoaptă
și tot ce-a mai rămas din corpul ăsta
își va folosi ultimele puteri
să te asculte
- ***
sunt bine
azi am vorbit cu canapeaua
pe care ai murit
cu iarba care a crescut din tine
nu știu cât m-am făcut de înțeleasă
e prima vară fără tine
aerul fierbinte
se strânge-n jurul gâtului
si existența atârnă greu
chiar dacă meditez
chiar dacă fac yoga
chiar dacă ies din casă
până la urmă
ce e viața?
un câmp pustiu
ars de soare
pe care
nu o să mai alergăm împreună
niciodată
- ***
după ce se va usca pământul
vom respira & ne vom continua viețile mâloase
mereu închegate în tristeți cotidiene
vom ignora algoritmul setat să declanșeze teamă
ne vom îndrepta spatele, vom ridica bărbiile
vom spune:
așa se scapă
capul nostru e o aplicație hackuită
putem să dăm delete account, dar cineva
știe deja
de-aici poți să-ncerci să pleci târâș
și dacă ai noroc
toate privirile vor fi îndreptate într-o
altă direcție
dacă nu
- ***
am aprins ultima țigară
am privit ceața lăptoasă cum înjunghie intersecția
mi-am verificat pulsul
sunt bine, mi-am spus într-un final
în alte case sunt oameni care aprind lumina
în timp ce în ei e încă întuneric
oameni care pregătesc cafeaua cu silă
pentru care prezentul e nesigur și grijile
fierb în ibric alături de cafea
uneori mă simt vinovată de asta
siguranța vânată atâta timp
vinovată de tinerețe și de toate lucrurile care
nu mi-au scăpat
de bocancii prăfuiți și de corpul care dansează
până dimineața
când soarele mi se prelinge pe obrajii reci
și pun capul pe pernă fără să setez alarma
aș pune viață bună în vitrine
in case of emergency
break glass
