Miruna Romanciuc, 26 – sunt medic rezident și scriu poezie constant de când am creat contul de instagram: @poeziemoleculara, în urmă cu 3 ani. Am publicat poeme în reviste online și în format fizic, printre care: O mie de semne, Noise poetry, Echinox, Euphorion, Steaua și Literomania. Câteva poeme se regăsesc în cadrul antologiei ,,Generația O Mie de Semne”, coordonată de Gelu Diaconu (CDPL, 2022). Din decembrie 2022 scriu recenzii pentru citestema.ro, ca parte a echipei Kooperativa Poetică. Am susținut lecturi publice în cadrul unor evenimente precum Saloanele Literare Familia, Alba Iulia Stand-up Poetry, Ecosistem, podcastul Poets of the East, Festivalul de Literatură Transdanubiană, Strada Fără Nume. Am participat la Zilele Poeziei în Cărturești Verona anul acesta, ca parte a evenimentului pentru nedebutați, organizat de Karmen Florea și moderat de Sorin Despot și Răzvan Andrei. Câteva poeme se găsesc traduse în spaniolă în revistele Kametsa (Peru) și Noche Laberinto (Columbia).
1.
vom dormi sub arșiță cu mâinile îngropate
pe plajă. degetele vor atinge pământ rece
la final vom avea încheieturi din nisip ars
capetele noastre se apropie încă puțin
Un loc fără odihnă lângă
Alt loc fără odihnă
inserțiile de oboseală din priviri
ne vor aduce mereu mai aproape
când se contractă ca niște mușchi
puși în comun
vom dormi sub arșiță și vom aștepta
sensuri verzi și proaspete pentru tot
acest dezastru început din greșeală
2.
nu vei fi singur aici
toată frica pe care o simți
va trece pasiv
prin amigdala mea
secondhand feeling
(într-un accident de mașină
inima mea nu va fi apărată de coaste
inima mea e o metastază în creier)
3.
locuiesc în toate momentele
care mi-au arătat cine sunt
blândețea e o masă de lemn în sufragerie pe care s-au pus
flori proaspete
timp încărcat 100%
câteva cărți începute
și nimeni nu mi-a cerut să aleg
4.
ziua se închide la aceeași oră
dar azi e devreme
ca într-un bar unde abia ai apucat
să-ți lași geanta
ziua se închide și nu știu
dacă sunt în exterior sau în interior
5.
noaptea crescută în gât o pereche
de amigdale negre
îmi dezinfectez gura cu luminile uitate
aprinse în blocurile mereu
joase și gri
mă gândesc cum arată oamenii
care îmi vor da senzația că exist în lumină
mă gândesc la tine atenția mea e o zi
la sfârșitul lui august aici poți respira
și pentru restul
vino, cerul nu va aștepta mult timp
pe frunțile noastre încinse de febră
momentele astea sunt fixate în memorie
ca niște fluturi în insectar
