Când eram prunc, pe vremea lui Ceașcă, stăteam tot în Vlady, dar eram la școală la Miron. Deci în oraș. Mai țineți minte calitatea transportului în comun de atunci? Catastrofal. Adeseori eram nevoiți să mergem și să mergem pe jos la și de la școală. Și nu se plângea nimeni. Ba chiar s-au legat prietenii trainice în perioada aia. Pe atunci, vara era vară și iarna era iarnă. Am prins nămeți de peste un metru și ne distram la tăiat de potecă prin zăpadă. Am prins ploi de vară și furtuni magice. Ne speriam un pic, dar continuam drumul. Poate, sau mai mult ca sigur, asta a făcut parte din clădirea caracterului nostru. Niciunul din gașca noastră de navetiști nu a eșuat în viață. În iernile foarte grele, de la deal coborau căprioarele în căutare de hrană. Le vedeam pe câmp între Vlady și Arad. Iar în urma lor veneau, uneori, câte un lup-doi. I-am văzut. Nimeni nu a pățit nimic. În afară de răceli și de haine murdare nu produceam mare deranj.
Acum, lumea s-a schimbat. Copiii acelor părinți sunt luați cu mașina de la școală. Copiii acelor părinți nu înoată într-o piscină pentru că sunt trei gâze moarte în ea. Îi vezi mai mult pe la doctorul de familie cerând o scutire la educație fizică decât cu bicicleta prin cartier. Cu ochii în telefoane tot timpul, nu apucă să cunoască mediul imediat apropiat. Strada, cartierul, satul sau orașul.
Din păcate, această nouă generație (sociologii o numesc ,,fulg de nea”, dar eu i-aș spune ,,mână întinsă”) a fost crescută și educată de generația mea. Unde s-a produs ruptura? Cum am reușit să ne transformăm din luptători în pițiponci? N-am nici o idee.
Cert e că undeva, în orânduirea noastră socială a apărut un scurt-circuit. Aș putea vorbi și despre promovabilitatea la BAC, dar cred că nu mai are rost.
Am avut un trecut de care noi, ca popor nu am fost vinovați. Conjuncturi și interese internaționale ne-au decimat pur și simplu. Dar viitorul e incert. De-a dreptul dezastruos. Și nu e bine.
A început de ceva vreme pre-campania la prezidențiale. Îl văd pe Iohannis tot mai activ în media. Și o tot dă pe anti-corupție. Domnule președinte! Sunteți profesor la bază. Întreb și eu, așa, bătrânește: despre viitor când vă vom auzi?
1 comentariu. Leave new
Sper că nu aveți vreo nădejde de la ultimul numit. Individul se cabrează în funcție de vijelia termenelor și apoi fără a se reinventa șade monstruos de confortabil pe taxele foștilor copii ai vremilor foarte frumos ilustrate. Duop părerea mea: de NEVOTAT.