Pentru că-mi stă-n gât de mult timp o treabă cu un sistem – nu partid – ce n-a murit odată cu tiranu și sinistra lui, îmi consum timpul spunând câteva lucruri franc, pe care mi le asum, susțin și semnez – ca la miliție, ce frast? Nu vor înțelege esența postării mele, jigodiile din acest partid, analfabeții funcționali și beizadelele celor ce au fost la putere până-n final de `89. Nu vor înțelege nici cei născuți, să zic, după `80, dar nici cei care sug de la „master”, infuzați în sistem că e nevoie de mase, de ștampilari subjugați de pita, ceaiul și cașul pentru ieșit la șpațir, că mdeh și pe vremurile alea împuțite, omul muncii trebuia dus la recreere… acum merge el, dar pentru asta, iese la miting pe burgheri și pe sută, iese că tră` să fie pe tabel, să primească în continuare lături de la sistem.
Mă întorc mult în timp și vă zic ceva, vouă celor veniți pe lume până-n optzeci. Bro, știu bine ce spun – nu bine, perfect! Am crescut într-o familie în care tata a lucrat pentru unicii conducători. Da, băh, recunosc! Și – că tot o venit vorba de fata și aeroplanu – vă destăinui un lucru: ca nomenclaturist (cum se spunea la cei ce lucrau la partid), am avut beneficii, am fost mai egali decât alții. Am intrat uneori pe ușa din lateral, sau pe cea din spate, direct la subiect, că eram tov. …, sau eu, fiul lui tov. … La cinema, erau rândurile 14 și 15 rezervate partidului, tata mergea și lua bilete „prin spate”, direct în birou la caseriță, fiind și dăți în care noi stăteam la coadă, dar când ajungeam la ghișeu, spuneam poezia „sunt fiul tov. … și vreau două bilete în rândurile rezervate partidului”. La orice bar, dacă aveai chef de un „Maraschino”, un „Platanu”, un rom Havana – ăl de șapte ani, un coniac cu pepsi, spuneam poezia „sunt fiul lui tov … de la partid”. Și se rezolva. Ei, privilegiații, primeau cota de produse alimentare vinerea. Mergeam la bufetul de la hotelul partidului și primeam pe bani, dar primeam, după caz, un pui, un pachet de unt, salam de Sibiu, șuncă Praga, telemea, cremvursti de Sibiu și alte delicatese care la alimentara nu erau. Decât tot cu pile, iar cei din sistem erau prioritari. Mai am o mie de variante trăite ca „privilegiați”, făceai rost mai ușor de-o butelie, de 20 litri de benzină, de-un bilet la Costinești la Forum, tot hotelul partidului, de multe.
Am vrut și de azi o voi face periodic, chiar în presă, să dau la „operație” acestui sistem care a făcut putredă toată România. Plin de viermi, de moluște fără coloană, care sug și înghit că n-au avut și nu vor avea ever, capacitate să facă ceva singuri, să-și câștige pâinea după cât posedă, în bilă și ca pregătire. Că și-au luat ei diplome, doctorate, superspecializări la care nici măcar nu știu numele profesorului îndrumător, asta e alt aspect grețos. Sunt și excepții, normal, dar și cei cu cât de cât școală pe bune, nu sunt decât tot niște sugaci aciuiți sub steag, că e mai ușor așa. Și știți ceva? Băh, parcă-s scoși toți pe aceeași imprimantă! Pe bune! Docili, buni la dat limbi, intrigați și chiar turbionați când sunt demascați cine sunt și ce pot.
De ieri-alatăieri, sistemul s-a turat că fata lu unu ce le-a dat să sugă, a fost trecută la locul ei pe listă. „Miky Mouse” e beizadea de comunist. Și ca-n deprinderile lor, au încercat să-i ia odraslei, un bilet pe ușa din lateral. Dar – din fericire – avem ce n-am prea avut în anii de la 89 încoace. Un „gestionar” corect, care i-a spus impegatului, „serviți conform liste!”. Și asta i-a înebunit pe cei ce-i pupă mâna lu „master”. Cum băh, pe fata lu boss să n-o lase să fie mai egală decât sărakii ăilalți rămași pe peron? Ca să fie jigodii pân la capăt, bagă și de la ei, că la prostime prinde! Calm, postaci retarzi, n-a dat-o nimeni jos din aeroplan! Că nici n-a urcat! O-ncercat careva s-o strecoare pe ușa șoferului de bus ce ducea pruncii la aeroport și nu le-o ieșit șmenul! Și acum urlă, se dau cu curu de pământ, și-au pornit mașina de lins din sistem să comenteze, să-și dea cu părerea, să facă dramă. That what I call entertainement!
Că pe Țoiu și tot ce-i USR vor toți să le dea jos – asta e descălecare comandată, nu a fetei din Dubai – e un sport national la sitem. Pe tablă în toate secțiile scrie mare: Țoiu și Buzoianu, jos! Că dacă zice „Grindă”, trăiască partidul! Uraaaa!
Secvețial, când am timp și stomac, voi veni cu povești din spate, franjurând pas cu pas acest sistem împuțit ce ține România în noroi. Va urma!
2 comentarii. Lasă unul nou
=EXCEPTZIONAL ARTICOL – TURMA SI PRESA DE PARTID AU UITA ABUZURILE LICHELELOR CIUMA ROSIE SI CIROZA GALBENA -35 ANI DE FANARIOTISM CRUNT – SI ACUM PLANG DE MILA UNUI NEMERNIC – SCARBA MI E – O TZARA CA O SHATRA ==
Da,și eu am beneficiat la cinema Dacia de bilete la”rezervate” în rândurile 14,15.Si eu am beneficiat de intrări prin spate la Alimentarele și Cantinele muncitorești pentru carne,fructe exotice,dulciuri,etc.Exact spunând cine m-am trimis și de unde.Aveam și abonament la Cantina partidului,actualul Hotel Central,Cu nume Best ….Da acestea erau micile avantaje atunci.Dar și dacă lucrai la Telefoane,PECO cu benzină și butelii,dacă erai medic recunoscut,aveai cunoștințe peste tot și îți rezolvi problemele.La fabrici se făceau trocuri între muncitori: toți furau,mai mult sau mai puțin,indiferent că lucrau la UTA,Tricoul Roșu,Avicola,Abator,Frigorifer,CAP sau SMT,IMAIA,Strungul,Vagoane,Spirt și drojdie,CPL,ICIL,Tehnometalica,Progresul,IJGCL,etc.Drept că se făceau ciubucuri (fuseraie) și se făcea troc între toate categoriile sociale.Daca nu se făcea bișniță cu bilete la cinema,cu țigări aduse de la Constanța sau de la sârbi și unguri cu încălțăminte și obiecte vestimentare,etc.Chiriile și cheltuielile de întreținere nu erau o problema pecuniară pentru nimeni.Din păcate astăzi facturile,impozitele,asigurările,traiul zilnic,problemele de sănătate,educația CHIAR sunt PROBLEME.si PACEA in LUME