Despre o alimentație corectă cu medicul apiterapeut Călin Andrițoiu: „Țăranul a fost cel mai bun nutriționist”

Educația noastră începe de la alimentație. De la stilul alimentar pe care-l practicăm. De la ce și cât ne educăm copiii să mănănce. Atunci când ne dăm seama că acest capitol e scăpat de sub control, e bine să apelăm la specialiști ca în cazul oricărei alte afecțiuni de sănătate. Din păcate, apelăm de cele mai multe ori la sfaturi de la amatori, de la prieteni care la rândul lor au cules sfaturi și informații rupte din context. Din acest motiv am încercat să aflăm mai multe de la doctorul apiterapeut  și profesorul arădean de nutriție, Călin Andrițoiu.

Cine este doctorul Călin Andrițoiu?

Sunt absolvent al Facultății de Medicină Generală al Universității de Vest ,,Vasile Goldiș din Arad (2009) și absolvent al programului de master Tehnici de Biologie Celulară în Diagnosticul Bolilor, al aceleiași universități.  Am urmat încă șase programe de studii de masterat, în Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza din Iași (Psihologia și Psihoterapia cuplului și a familiei (2005-2007), la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, fiind absolvent al programelor „Produse de origine vegetală: medicament, supliment nutritiv, aliment (2007-2008)”, „Bazele nutriției clinice (2008-2009), Management și marketing farmaceutic (2009-2010)”, „Epidemiologie clinică. Metodologia de studiu în bolile multicauzale (2010-2011) și Toxicologie clinică (2011-2013)”.

De asemenea, mi-am desfășurat studiile post-doctorale, în cadul Universității Tehnice ,,Gheorghe Asachi din Iași, Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului, domeniul Ingineria Materialelor în cadrul Proiectului Strategic „ Performanță prin postdoctorat pentru integrarea în aria europeană de cercetare” (PERFORM-ERA), program finanțat din fonduri europene.

În cadrul acestui proiect am efectuat un stagiu în Universitatea France-Comté, Franța, iar în prezent urmează să finalizez al doilea doctorat în domeniul Inginerie Organică, Biochimică și Alimentară (IOBA) cu o teză ce evaluează efectul unor noi formulări pe bază de polimeri naturali și principii apifitoterapice asupra tratamentului leziunilor cutanate. Așadar parcursul de formare profesională universitară totalizează 25 de ani.

Încă din timpul studiilor medicale am fost interesat de aspecte inovative ale medicinei integrative, în prezent fiind editorul Jurnalului de Medicină Integrativă și Terapii Complementare, jurnal înființat alături de colegi din Asociația Națională de Terapii Complementare din România, al cărui vice-președinte sunt.

Când ați inceput activitatea didactică?

Activitatea didactică mi-am început-o tot în cadrul Anatecor, în perioada 2002-2005 cu un curs public, gratuit, destinat oamenilor din Arad, intitulat Optimizarea vieții omului mileniului III. În perioada 2007-2009 am predat cursuri și stagii de Biologie celulară și moleculară. Un curs de nutriție pentru tehnicienii nutriționiști predat în parteneriat cu Direcția Muncii a fost predat în mai multe orașe ale țării (Bacău, 2010-2011; Iași, 2011-2012; Arad, 2013-2014).

În cadrul Universității de Medicină și Farmacie ,,Gr.T. Popa” din Iași, am predat un curs postuniversitar de Apiterapie clinică (2008-2009). În cadrul Universității de Vest „ Vasile Goldiș” din Arad, unde sunt cadru didactic din 2013 la specializarea de Nutriție și Dietetică. Ceea ce este de remarcat în perioada cât am predat la Universitatea de Vest „ Vasile Goldiș”, este pasiunea și dăruirea cu care studenții în cadrul cursului de Nutriție și Biologie ortomoleculară, și Alimentație funcțională și protectivă au pus bazele viitorului profesiei lor. Am ajuns să lucrez cu studenții la o performanță și standarde remarcabile și, pot spune, că am studenți din ce în ce mai buni. Astfel, pot aprecia că lucrez cu studenții la nivelul oricărei universități europene. Cele 14 lucrări de licență din acest an vor face obiectul unui volum pe care intenționăm sa-l publicăm. Majoritatea absolvenților din acest an au intrat, prin concurs la un program de master.

În ce constă activitatea publicistică și de cercetare?

În ceea ce privește activitatea publicistică, am scris articole, ca rezultat a activității de cercetare, respectiv 112 articole (5 ISI, 30BDI, 77ISBN) și 9 cărți dintre care una publicată în editură universitară internațională în Germania. Cercetările, articolele și cărțile au fost focusate asupra evaluării efectelor produselor naturale asupra sănătății. Titluri ale volumelor publicate precum: Teze și ipoteze în apiterapie și apidietă (2010), Cazuri și studii clinice în apiterapie (2010), Micrografii asupra produselor apicole. Apiterapia în bolile cardiovasculare (2014), New natural biocompatible materials with applications in wound-healing (2014) și Alimente funcționale și protective în diabetul zaharat (2015), sunt dovada interesului pentru rolul alimetului în sănătatea umană și a pasiunii constante pentru domeniul nutriției și dieteticii. Tot din activitatea de cercetare am depus șapte cereri de brevet de invenție.

Ce presupune activitatea dumneavoastră clinică?

Activitatea clinică mi-o desfășor în cadrul Centrului Medical de Apiterapie din localitatea Bălănești, județul Gorj, unde pe lângă partea clinică, mă apropii cu interes, atent și obiectiv și de cercetarea clinică. În prezent, în cadrul acestui centru, lucrăm la  un studiu asupra legăturii între infecțiozitatea virusului Human Papilloma  și electroforeza proteinelor serice.

De acum înainte, proiectul de cercetare și în același timp publicistic va presupune analizarea bazei medicale de date a Centrului Medical de Apiterapie din localitatea Bălănești, județul Gorj. Intenționez, împreună cu tatăl meu, care are o bogată experiență clinică în domeniul apiterapiei să luăm fișele pacienților, pe afecțiuni, și să facem corelațiile între tratamentul apiterapic, în principal, și rezultatele obținute.

Formarea profesională universitară puțin „ alături cu drumul clasic”,  determinată de spiritul non-conformist pozitiv,  didactic, reflectat în rezultatele muncii cu studenții, precum și activitatea susținută în domeniul cercetării, m-au conturat ca om. Pentru a exercita o anumită activitate didactică, formatorul trebuie să fie mai întâi format! Formarea se realizează de-a lungul anilor, prin acumulări necontenite a informaţiilor ştiinţifice, pentru ca mai apoi, omul format, să devină generator de idei pe care le va verifica prin munca de experimentare.

Orice om care dorește să evolueze, va dori tot timpul, indiferent de vârstă, să iscodească lucruri noi, să caute răspunsuri.

Ce știu românii despre nutriție? Sunt educați și informați?

Foarte puține lucruri! Din păcate nu a existat o facultate cu tradiție la noi în acest domeniu. Din fericire, acum, există această formă de învățământ la nivel universitar. Din nefericire mulți din cei care predau nu manifestă dragoste pentru nutriție și nici pentru actul didactic. A preda înseamnă a împărtăși din ceea ce ai ajuns să știi sau din ceea ce ești. Acum există informație peste tot, important este să ai abilitatea să discerni între informații valoroase și informațiile de tip rebut.

Acum se ridică problema că, deși există informație științifică de foarte bună calitate și riguros triată, oamenii nu au acces la aceasta. Nu au acces datorită limbajului de specialitate și a aparițiilor on-line pentru care îți trebuie parole de acces dacă acestea nu sunt publicate în așa fel încât oricine să aibă acces gratis la ele. O universitatea trebuie să fie un loc al acestei libertăți, în care studentul, cadrul didactic, cercetătorul și clinicianul să aibă acces oricând la informația științifică, care în zilele noastre este imensă. Când vorbesc de acest lucru, mă refer la articolele și cărțile de specialitate care datorită limbajului sunt criptice pentru omul care nu are instrucție în domeniu. Și aici, datorită acestui fapt, se simte nevoia existenței informației, așa numite de popularizare, dar care să fie riguros științifică. Literatură de popularizare există dar trebuie avut grijă în selectarea acesteia deoarece multe sunt scrise după ureche de oameni într-o ureche.

Intenționez, dar nu știu dacă voi reuși ca, după ce-mi finalizez toate cărțile și articolele  începute, să mă apropii de granița dintre informația ușor de metabolizat și care să fie disponibilă unui cerc mai larg de cititori.

Fiecare medic, farmacist, nutritionist sau terapeut exercită pe lângă rolul de tratare și pe acela de educare spre o viață mai sănătoasă.

Când se apelează la nutriționist și de ce? Știm că majoritatea o facem din rațiuni estetice și nu neapărat pentru sănătate. De ce facem această greșeală?

Până la urmă nu e nici un rău nici în aceasta. Important este că omul vrea să-și modifice aspectul fizic. Comportamentele alimentare și psihologice își pun amprenta asupra corpului. Adoptarea unui comportament alimentar sănătos pentru pierderea în greutate din masa țesutului gras este un lucru bun. Chiar dacă majoritatea o fac doar pentru aspectul estetic, se va îmbunătăți și starea de sănătate. Exact cum era expesia că „ noi toți am ieșit din mantaua lui Gogol” , se poate parafraza și spune că majoritatea afecțiunilor au ca punct de plecare surplusul de țesut adipos stocat la nivelul organismului.

Dacă omul va apela la un specialist în sănătate, acesta va ști să-i recomande un set de analize biochimice specifice, va ști să-i recomande o dietă sănătoasă și va putea să evalueze evoluția pacientului după tratamentul nutrițional, apiterapic, fitoterapic, pe care l-a indicat individualizat pentru fiecare pacient. Cred că este redundant să spun că nu mai există boli, există oameni cu afecțiuni individualizate, așadar și recomandările vor fi personalizate.

La un apiterapeut, nutriționist, fitoterapeut sau oricare alt terapeut în terapii complementare, omul apelează când a încercat orice altă cale de a-și redobândi sănătatea iar acestea nu l-au condus la efectul scontat. Iată de ce acești specialiști în medicina integrativă trebuie să fie foarte buni și să-și facă munca cu dăruire.

Auzim des: bunicii noștri mâncau orice și au trăit aproape 90 de ani. Ce s-a schimbat de atunci?

Bunicul meu are de curând 90 de ani și când am fost zilele trecute sa-l vizitez era foarte supărat că nu-i mai merge mașina iar el mai are carnet până în vara ce vine. Nu a avut un regim special, dar este un om care nu a făcut excese.

Acum, revenind la afirmația că mâncau orice, așa și este, este adevărat! Dar noi trebuie să ne întrebăm ce însemna acel orice? Și ne răspundem simplu: mâncau legumele pe care le cultivau, fructele din livada lor, pâinea și-o dospeau și coceau singuri. Eu când eram mic, am prins perioada când oamenii mergeau la moara din sat unde-și măcinau grâul. Creșteau păsări, care acum se numesc bio, pe vremea aceea se numeau pur și simplu găini, curcani, gâște sau ce mai aveau ei în gospodărie. Nu se auzise de ouă bio… totul era bio! Și prăjeau în untura de la un porc, iar aceasta era drămuită ca să ajungă tot anul. Și nu începeau iarna fără o putină cu varză, pe care o consumau dacă nu zilnic, aproape zilnic sub diverse forme, gătită sau pur și simplu tăiată, cu puțin ulei și condimentată cu diverse ierburi aromatice. Coceau cartofi în cuptor, mâncau boabe de porumb fiert iarna, aveau struguri în corzi în beciuri. Eu și acum îmi amintesc merele aduse din beci care se brumau odată aduse în casă, răcoarea și aroma lor. Nu cred ca merele ținute la frigider iți conferă aceeași percepție.

Oamenii de la țară, vara, se duceau repede în grădină și-și preparau mâncarea pentru fiecare masă, nu o puneau la depozitat. Mâncau carne, în general o singură zi pe săptămână, duminica, o familie întreagă dintr-un pui. În rest lapte acrit sub diverse forme, ouă fierte, lactate. Țineau în general două zile de post pe săptămână și asta e un lucru foarte important.

Bunicul meu dinspre tată, la 75 de ani urca în pomi mai repede decât mine. Oamenii crescuți în natură aveau o vigoare aparte și munceau foarte mult. Desigur mâncau orice dar acel orice era sănătos. Nu poți fi sănătos mâncând legumele și fructele cele mai proaste aduse din țările care deversează la noi cea mai proastă hrană, care e plină de chimicale. Dacă agricultura ecologică ar fi încurajată și de asemenea turismul, România ar putea deveni o țară prosperă. Încă mai avem hrană sănătoasă… dar nu se știe pentru cât timp.

Deloc de neglijat este faptul că ei în ziua când nu munceau, duminica, făceau mai multă mișcare decât face un om modern într-o săptămână. Aveau grijă de animale, le hrăneau, le duceau apă, le râneau, tăiau lemne, le spărgeau, făceau focul…  Înainte tăiatul lemnelor din pădure necesita efort, mergeau cu carul sau cu sania, tăiau cu securea, apoi cu fierastrăul, apoi crăpau lemnele. Acum ne-am modernizat, am avut parte de politicieni lacomi și fără de suflet, care nu-și iubesc nici neamul (bine că au grijă de neamuri) și nici țara, care au lăsat să taie pădurea în ras. Nu știu unde se va ajunge…și nu știu până când?

Este un răspuns succint pentru acestă întrebare. Dacă cineva o să vrea să afle mai mult despre toate acestea, îl invit cu drag la cursul pe care îl voi ține în cadrul Anatecor (Asociația Națională de Terapii Complementare din România – Arad). Am discutat cu domnișoara Alina Negrilă, care este director al acestei organizații să promovăm un curs care se intitulează „ Alimentație funcțională și protectivă”. Este un curs care mi-este tare drag.

Ce este mai toxic pentru sănătate: alimentele în sine, stilul de alimentație cu combinații nesănătoase sau alți factori scăpați de sub control?

Da, politicienii noștri sunt și toxici și scăpați de sub control, iar combinațiile lor nesănătoase. Cea mai rea chestiune pentru sănătatea pământului românesc și toxic pentru sănătatea socială este politica dusă la noi de oameni lipsiți de scrupule, caracter, suflet și fără valori. Singurul lor reper au fost funcțiile, titlurile luate în van și înavuțirea peste măsură. Dacă nu se vor lua măsuri o să vorbim degeaba de hrană sănătoasă, ape sănătoase, aer sănătos. Dacă vor continua să otrăvească pământurile și apele, cum mai putem vorbi de sănătate?  Aici este problema.

Cum putem preveni în relația cu copiii noștri repetarea și perpetuarea alimentației nesănătoase? Cum ar trebui să-i educăm să mănânce alimentele care nu le plac dar de care organismul are nevoie?

Putem să alegem să  ne hrănim pe noi și pe copiii alegând o hrană sănătoasă. Acesta hrană nu se găsește în magazinele de tip globalist, oricum s-ar numi ele și nu provine din alte state, indiferent care ar fi acestea. Hrana sănătoasă se mai găsește la țară! Putem alege ca atunci când vrem să cumpărăm mâncarea să mergem în piață și să cumpăram de la țărani, produse românești.

Nu cred că ar trebui să-i educăm, și cei mai mulți prin asta înțeleg să-i oblige, iar în cel mai bun caz să-i convingă prin diverse tehnici persuasive. Cu cât sunt mai mici cu atât sunt mai conectați energetic cu natura. Dacă nu simte nevoia să consume un aliment înseamnă că nu-i trebuie, atâta timp cât gusturile nu au fost pervertite. Un exemplu personal cred că este eficient în acest caz. Cât copilul este mic mănâncă ce i se dă. Dacă femeia știe să gătească sănătos va face un mare bine familiei sale. Acum nu se mai gătește atât de mult în casă, există hrană semipreparată sau pentru înfulecarea și săturarea rapidă. Gătește alimente cum mâncau bunicii noștri și o să-ți păstrezi starea de sănătate. Țăranul a fost cel mai bun nutriționist! De oriunde a fost el. Țăranii cretani au dat omenirii regimul mediteraneean. Și totul a pornit de la un studiu care vroia să demonstreze cât de prost se hrănesc și câte carențe au…

În Arad există o Facultate de Nutriție și dietetică. Este una de viitor? Sunt tinerii interesați de acest domeniu? Ce-i motivează? Poate fi vorba de o schimbare de mentalitate a noii generații în acest domeniu?

Este o facultate a prezentului și o profesie, pe care eu o consider de mare viitor.  predat primei promoții de absolvenți de Nutriție și dietetică, iar anul acesta a absolvit cea de-a treia generație. În general auzi spunându-se că studenții sunt din ce în ce mai slab pregătiți, că sunt niște generații pierdute. Dar cine-i pregătește slab? Școala! Atunci fă școală serioasă cu studenții! Ceea ce pot să spun este faptul că am studenți din ce în ce mai buni. De cei din acest an sunt cu adevărat mândru și pot să mă laud cu ei. Din cele 22 de licențe susținute, 14 au fost coordonate de mine. Toate aceste teze le vom publica într-un compendiu. Cu acești studenți am lucrat cot la cot la fiecare ultim sfârșit de săptămână pentru a-i învăța să facă fișe de lectură, să redacteze un text, să gândească o cercetare. Pentru licențe am lucrat în vară începând cu ora 12:30, după amiază și până la miezul nopții. Uneori depășeam. A fost frumos și am admirat la fiecare cum s-a implicat să-și finalizeze teza. Au muncit cu entuziasm. Cu ei am scos anul acesta cartea Fructele alimente funcționale și protective.

Apoi am organizat prima Școală de Vară de Nutriție și dietetică în cadrul Cercului de Nutriție „Derzis”. Aici au venit studenții care terminaseră anul 2 și am muncit împreună. Am finalizat o carte. Cartea se numește „Vitaminele componente ale alimentației ortomoleculare”.

Ambele cărți le vom lansa în cadrul Conferinței Internaționale de Terapii Complementare, din 2-4 decembrie, 2016 care va avea loc la Teatrul de Stat din Arad. Așadar studenții mi-au devenit colaboratori. Toți acești tineri colaboratori ai mei au devenit coautori de carte! Am făcut performanță cu ei și povestea continuă cu pasiune și dăruire.

Care este sfatul  sau recomandarea pe care ați făcut-o cel mai des?

Nu te opri din citit! Fii curios și răspunde-ți la întrebări. Trăiește sănătos, muncește din plin. Bucură-te de prietenie și de tot ce e frumos! Iubește ceea ce faci și fă numai ceea ce iubești.