Din când în când, ca după o logică dement-aleatorie a destinului care lucrează mână-n mână cu la fel de dementul timp, din blocurile cu 10 etaje din Cartierul „Aurel Vlaicu” cad oameni… Vorba unui pensionar… „rezident de fața blocului”: „Nu cred că există bloc cu 10 etaje în Vlaicu ăsta din care să nu se fi țâpat măcar unul!…”
Când locatarii blocului A 7 au ieșit azi-dimineață (la 7, pe 7 a 7-a… ce numerologie stranie!) din scară să meargă… care-unde, au văzut tufele din parc șifonate și parii de la flori rupți, iar în mijlocul dezastrului sesizabil doar la o privire atentă, un trup inert: „E o femeie care s-a aruncat de la etaj” – a sunat cineva la 112 și… 112 se făcu. „Avea 85 de ani… dar nimeni nu cred că a văzut-o vreodată ieșind din casă… eu stau aici din 2000, și n-am văzut-o niciodată… nici nu știam cum arată” – complică și mai tare un vecin misterul… „Era nevăzătoare de ani mulți” – mai știe o vecină.
Sub fereastra de pe care s-a auncat octogenara, polițiștii criminaliști sosiți la fața locului au găsit un scaun – ceea ce, într-o porporție aproape de certitudine, indică sinuciderea.
Restul detaliilor transcend știrea.
Subiect de „noir psihologic” în maniera lui Pascal Bruckner zici că…
