La Editura Tracus Arte stă să apară o antologie de poezie română contemporană pe care am coordonat-o, cu titlul: Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks. De ce o antologie de poezie având ca temă universul Twin Peaks? Pentru că această idee fierbe în mine de mai mulți ani și pentru că seria cult a lui David Lynch și Mark Frost este poezie în stare pură. Serialul care a schimbat fața televiziunii a fost un adevărat eveniment social și global la începutul anilor ’90, un fenomen pe care ne propunem și noi să-l punem sub lupă, dar într-un cerc mai restrâns, al poeților români. Am invitat poeți de vârste diferite, din generații diferite (mulți dintre ei copii sau adolescenți – alții nici măcar nu se născuseră! – atunci când serialul a rulat în premieră în România), să se raporteze la acest spațiu supranatural și să-l transpună în versuri așa cum l-au perceput ei, ori să caute prin sertare poeme pe care – poate conștient sau mai puțin – le scriseseră deja în jurul acestui subiect. Precizez din capul locului că le-am oferit libertatea de a se raporta la oricare dintre producțiile/peliculele lui Lynch (Twin Peaks fiind doar un punct de plecare ori reper), atâta vreme cât rodul scrisului lor este unul… lynchian. Chiar dacă rezultatul poate părea unul eteroclit, nu am urmărit atât de mult coerența și cursivitatea poetică a celor 30 de voci, cât mai degrabă relevanța acestui volum ca fenomen autohton, într-o primă (după cunoștințele mele) antologie de poezie românească dedicată lui David Lynch. Deși tema este unică și cât se poate de universală, în această carte bizară nu veți găsi doi poeți cu stiluri identice, ceea ce din punctul meu de vedere validează experimentul drept unul reușit.
Cei 30 de poeți antologați în acest volum sunt: Livia Ștefan, Romulus Bucur, Teodora Coman, Ovidiu Baron, Cosmin Perța, Alin Ioan, Gheorghe Mocuța, Simona Constantinovici, Florin Hălălău, Lucia Cuciureanu, Robert Șerban, Oana Cătălina Ninu, Andrei Dósa, Cătălina Bălan, Ionuț Cheran, Teodora Vasilescu, Constantin Buduleci, Savu Popa, Răzvan Țupa, Andrei Zbîrnea, Ana Săndulescu, Christian Bistriceanu, Anastasia Coste, Andrei Petrea, Nicoleta Șimon, Marius Florea, Felix Nicolau, Cristian Vicol, Alexandru Roșu și Andrei Mocuța.
Ca să deschidem apetitul pentru lectură, iată câteva mostre din carte:
Ovidiu Baron
şi a fost prea târziu când am aflat
că pădurea era un lung coridor
că întunericul era o cale spre ceruri
mă legăna apusul, domolind alergarea inimii
ca un şoarece prins în cerc
roata mea mă putea duce oriunde
însă nu ştiam pe atunci
mă târam pe sub scoarța lumii
prin scorburi podite cu cenuşa vreunui foc mocnit
casa mea era o etapă interstelară
veneau gângănii cu antene şi microcipuri
containere de memorie în care înghesuiseră
vietăți
îngeri puşi pe harță, demoni măcinați de regrete
piticul cu mers legănat
corpul lui făcut din picioare şi cap
unde nu e trunchi, vai de rădăcină
m-am aruncat în noapte crezând că aş putea muri
zgomotele m-au învelit, m-au sfâşiat ca o sârmă ghimpată
ciclopi filiformi îmi strigau revino-ți în fire
peste ei domnea un vierme cu două picioare
era îmbrăcat în folie de aluminiu
şi părea că zâmbeşte – gura lui avea o singură buză –
acela mi-a scos sângele pământesc şi mi-a curățat
mare parte din amintiri
dragostea a rămas în mine ca un ghem încâlcit
am început să călătoresc din galaxie în galaxie
când mă întorceam deveneam parte din corpul pădurii
sunt împăcat cu prezentul, pentru că nu am nimic
nu păstrez niciun gând, nu am nostalgii şi nu schițez planuri
mă sperie şi mă amuză mersul legănat al piticului
uneori dansează special pentru mine pe melodia din Pantera Roz
dar să-l vedeți performând pe planetele fără gravitație
mi-a promis că mă duce într-un lupanar secret
cu vietăți roz
în care copulezi gratuit şi ejaculezi cu privirea
cam asta a fost deocamdată
râd şi nu păstrez nimic pentru mine
şuieră un tren alb peste câmpul de păpădii
nu ştiu ce se va petrece cu mine, dar acesta sunt eu
acesta e farmecul zilei
Cosmin Perța
Seară cu final anunțat
Îmi ţin echilibrul pe sârmă, îmi înclin braţele, capul.
Puterile animalului sunt peste puterea mea de-nţelegere.
Afară e noapte, o noapte umedă, proaspătă,
cu miros de cânepă şi bumbac.
Îmi ţin respiraţia şi înaintez,
puterile animalului sunt peste puterea mea de-nţelegere.
Urmele mariei în noapte, lângă lacul cu miros de cânepă şi bumbac,
urmele ei, îmi spun, au consistenţa pânzei de păianjen lucioasă.
(Un dragon mic de fum, o femeie cu haine de ceaţă
zboară deasupra capului meu)
Ceva se va naşte în seara aceasta. Îmi ţin echilibrul pe sârmă, plutesc,
mă iau după urmele ei, căci iată,
puterile animalului
sunt mult peste puterea mea de-nţelegere.
Simona Constantinovici
retroactiv
dincolo de piață departe într-o clădire părăsită motocicliștii se adună în cerc
e festivalul teatrului absurd David Lynch stă la terasă
chelnărița se așază lângă el fredonează blue symphonie
un turist țipă altul își rulează tacticos țigara doi copii privesc pata de sânge
care se lățește și intră-n biserică cerșetorul cu ochi albaștri târăște o roabă
regizorul a murit în dimineața spectacolului
de la balcon vedeam lacul
în fiecare seară se înălța un abur violet
cineva scria cu cretă în cioburi de oglindă
Laura Palmer căuta pietre colorate în apa vieții
nimic nu prevestea acel moment
Gheorghe Mocuța
mi-am provocat destinul dormind o noapte în podul unei case părăsite
lângă troiţa feredeului. după lăsarea întunericului buhele şi liliecii
au invadat podul părăsit. ochii lor mă urmăreau ca o rază de laser.
duhurile dănţuiau în întuneric în tufişuri mişunau fiarele.
în răstimpuri aprindeam lanterna scăpăram un chibrit ţipam spre duhurile nopţii
mă rugam în surdină îl căutam în suflet pe Dumnezeu.
nu îndrăzneam să adorm priveam coşmarul fără să clipesc
în tainiţa inimii s-a aprins luminiţa groazei.
am săpat o galerie în întunericul de granit mă aflam în inima
unui vârtej.
sclipirile reci ale lunii m-au săgetat prin fisurile acoperişului.
eram ciutura cu lanţul rupt scăpată în fântână de o mână neîndemânatică.
nu reuşeam să mă trezesc din coşmar.
abia dimineaţa după un somn adânc şi scurt am simţit muşcătura nopţii
şi am oblojit-o în pacea pădurii. soarele mi-a dăruit cea mai frumoasă zi.
l-am lăudat pe Dumnezeu şi am pornit la drum cu lacrimi în ochi.
după nenumărate rătăciri în labirintul pădurii pe cărările nemarcate ale highişului
am ajuns la cabană. m-a scos la liman un vânător.
se speriase de mine ca de o fiară.
marea călătorie nu e nici iluzie nici vis. e imensa putere pe care ţi-o dă
exercițiul răbdării.
Lucia Cuciureanu
Ziua 1
Am întâlnit-o noaptea trecută
sub stele gânditoare
și reci,
neschimbată cum e amintirea,
mai tânără decât a fost
vreodată,
parcă eram surori gemene,
i-am dat câte o țigară aprinsă
de câteva ori,
a jurat că nu m-a purtat
în pântece
în anul de grație ‘78,
că nu m-a ținut în brațe
la timpul potrivit
de ce m-ar fi căutat mai târziu
când ea n-a părăsit acest oraș
tâmp
niciodată – niciodată,
cel mai dureros cuvânt
repetat ca un ecou
m-a izbit în față
ca o săgeată ucigașă,
din umbra barului
doamna cu butucul
îi dădea târcoale,
licoarea din pahare devenea
sângerie.
Când am închis ușa
umbra pomului m-a înghițit
și țipătul nu s-a mai auzit.
Florin Hălălău
l-am invidiat pe agent cooper
de când a intrat
pentru prima dată
în twin peaks
o avea pe diane
căreia îi povestea totul
fiecare mișcare
fiecare impresie
I’ve never seen so many trees in my life
erau apoi
shelly
și audrey
și donna
pe care trebuia să le interogheze
să se uite în ochii lor
și privirea lui
să le treacă prin cornee
prin umoarea apoasă
și prin cea sticloasă
prin cristalin
până la retină
pentru ca apoi seara
în camera de hotel
să-i povestească tot
lui diane
îl invidiam atunci pe cooper
din tot corpul meu
chinuit
pentru că nu aveam și eu o diane
căreia să-i pot spune
totul
Lansarea antologiei Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks va avea loc la Salonul internațional de carte „Bookfest”, la Romexpo București, în data de 1 iunie, ora 17 (Cafeneaua literară).
