Astăzi, la o discuție cu cetățenii, o mamă mi-a atras atenția asupra unui aspect cel puțin neliniștitor. Îmi spunea că a dat bani pentru…cretă. Lăsând la o parte ridicolul situației, aceasta reprezintă o tristă realitate. Una din multele disfuncționalități cu care se confruntă educația din România, unul dintre cele mai vitregite sectoare ale societății românești.

Educația este, probabil, zona unde s-au perindat cei mai mulți miniștri, de la revoluție încoace. Și este zona unde s-a schimbat cel mai puțin, cea care nu a reprezentat o prioritate decât în discursuri și campanii. Motivele sunt multiple, cauzele sunt și ele multiple, efectele sunt dezastruoase. Și se întind pe generații.

Este necesară o regândire a sistemului de învățământ românesc, pornind de la o percepție actualizată asupra fenomenului educației. O percepție ecologică, în care școala să redevină simbiotică în raport cu dezvoltarea societății. O educație sănătoasă face sănătos un popor. Și un viitor. Începând de la finanțarea corectă a învățământului, de la o alimentație pe baze bio a copiilor, de la conștientizarea elevilor, profesorilor și părinților asupra necesității armoniei cu natura, la autonomia universitară reală și educația bazată pe realități ecologice, pe respect față de oameni și natură.

Sunt părinte, în primul rând, și vreau să îmi văd copilul fericit și educat, pentru a face față provocărilor vieții într-un mod elegant. Și voi face tot ce îmi stă în putință pentru asta.

În 27 septembrie, vă cer votul pentru o un județ curat și educat. Votați poziția zece, pentru educație de nota zece!