FOTBAL DINCOLO DE GÂRLĂ | Episodul 5, sferturi finală | Au rămas în „careu” chiar trupele merituoase!
Am zis eu episodul trecut că mondialul ăsta s-a-ncheiat pentru mine. Așa, ca eveniment, nu-i pot spune chiar sportiv, că mai mult e afacere. Dar meciurile din faza asta, cu opt echipe – bune – trebuie tratate, că-n alte condiții, ele asigură spectacolul fotbalistic real, dat de o Cupă Mondială. Așa că le iau pe rând.
- Franța – Maroc, meci în care așteptam suspans, dramatism, evoluție a scorului palpitantă.
Daaa, de unde? Francezii – că așa trebuie percepuți cei cu cocoșul pe piept – au fost trei clase peste marocani. Meciul n-a avut istoric, deși Mbappe și trupa au trebuit să dea semnalul după pauză: „Aux armes, citoyens!”. Și Kylian le-a arătat „cetățenilor” în „bleus” că se poate, iar primul care a înțeles că doar „marchons, marchons” răpui adversarul, a fost Dembele, care a făcut 2-0 și de aici, „Le jour de gloire est arrivé!”. Franța a mers în semifinală!
Ei bine, francezii au avut treabă și vineri seara, la tv de data asta. Că a jucat Spania cu Belgia, iar una din ele urmează să le fie adversar în penultimul act al World Cup.
- Eu nu înțeleg un lucru. Spaniolii au patru picioare? Ce așa spaimă când joci cu ei? De ce trebuie să „sapi tranșee”, ca Lamine sau Dani să nu ajungă la poartă?
Ok, „Furia roja” a îngrămădit oțâră „Dracii roșii”, da spaniolii or frecat-o ca de obicei în jumătatea adversă. Că e „cool” să ți doar tu mingea. Da echipa lui Luis de la Fuente nu joacă cu „vârf” de manual. Că Oyatzabal nu-i „nouar” clasic, vine și-n „linia de trei” din spatele lui, de unde Olmo urcă în locului, spre centrul careului… dacă e loc! Da și belgienii, „albi” în meciul ăsta – la tricou, nu la față – știu cu obiectul, rumegă jocul, nu se avântă, acceptă posesia adversarului. Iar Doku al lor a fost pe „action”, a smotocit cât a putut „Es-pa-gna”, cum se auzea sacadat din tribunele fabuloasei arene din Los Angeles. Belgia a luat gol după jumate de oră, Curtois a respins el șutul lui Olmo din unghi, dar Ruiz a fost acolo, și abăgat-o în ațe. N-a fost bai pentru „draci”, că la pauză, s-au dus cu egal pe tabelă. Faină faza golului belgienilor, cu centrare meserie a lui Castagne din dreapta și „cap” a lui De Ketelaere, șmecher copilul, i-a pus-o lui Unai Simon, care n-o luase de la nimeni în mondialu’ ăsta. Belgienii s-au scuturat puțin de presiunea adversarului, au avut și ei ceva la poarta lui Simon, se juca. Nu puteai spune cine e victima… S-a lovit însă Curtois și a fost scos în minutul 71, iar pruncul ce i-a luat locul în poartă, a gafat în minutul 88. N-a reușit să rămână cu mingea în brațe la șutul lui Cubarsi din afara careului, iar Merino, cine altul, a adus victoria Spaniei. Astea sunt fazele eliminatorii. Te cureți la prima gafă, iar așa se face diferența, din mici detalii. Așadar o primă semifinală Franța-Spania. Brrr, ce meci, ce fotbaliști… sperăm că și show!
- Din meciul Norvegia-Anglia mă așteptam la goluri, din cauză de Haaland și Kane, dar și că pe tarla erau un Sorloth și Odegaard, sau Bellingham și Madueke.
Au dat norvegienii primul, spre finalul primei reprize, execuția lui Schjelderup fiind de predat în academiile de fotbal. Dar iar un detaliu a adus Anglia în situația de a egala, chiar înainte de intrat în pauză. Pe care Bellingham l-a valorificat, fie vorba-ntre noi, fabuloasă pătrundere și mai ales inteligentă! Norvegienii au avut însă șansa să se distanțeze înainte să primească, pe o contră „doi la unu”, dar Sorloth nu i-a dat-o lui Haalaand, care scăpa singur, a încercat el și a fost blocat. Nu zic de „a doua”, că eu am mai „cucăit”, dar am fost pe fază când au început cele două reprize de prelungiri și am văzut cum Bellingham a adus victoria Angliei, de cum au început „adiacentele”. Faină trupă Norvegia, faini vâslașii ei, sunt o forță certă a fotbalului european. Pe Anglia chiar mi-am dorit-o în faza asta, am și spus că are cu ce să ajungă aici, spre că merge si-n finală. Da, ghibițez și eu!
- Și-a fost duminică dimineața tare și meciul din Kansas City. Argentina-Elveția
Interesant, așa, ca afiș fotbalistic. Pe ăsta l-am văzut, vă zic mai încolo până când. Prima parte, prezent, în fund, pe maginea patului, ochii pe meci. Pff, Argentina a deschis scorul în minutul 10, că știți voi cum sunt sudamericanii ăștia, au iureșul ăla de început…și de sfârșit. Că între ele, dă-i și luptă. Elveția a preluat controlul jocului, a combinate, au avut posie, da asta că argentinienii au stat la „otrăvit”. Băh, și-au băgat material, la coaste, la glezne, la ceafă, că nu s-or inventat galbenee pentru „albicelesti”, cine are tupeu să le arate așa ceva? Nu mă maileg de ei, că zic fanii lor că am ceva cu Messi. A fost pe teren? Ah, da, ca și Ronaldo… Argentinienii au fost unșpe pe gazon, dar au jucat zece. Da colecționarul de baloane de aur și-a făcut treaba pentru trei generații. Așa cum a fost „îndrumat”.
Ei, da Elveția a egalat, era de intuit pentru cine înțelege puțin sportul ăsta. Și era de câștigat meciul pentru „ceasornicari”. Da din nou un mic detaliu, o prostie mare a lui Embolo, că dacă așa zice acum regulamentul, acceptăm eliminarea. Dar în cazul ăsta, pun aici o părere a unui meseriaș, muuult mai în măsură să o zică, pe nume Roy Keane. Care zice așa de „galbenul” ăsta care a adus eliminarea lui Embolo:
„Cred că este o modalitate foarte dură de a schimba un sfert de finală al Cupei Mondiale. Dacă arbitrul crede că este o simulare, este părerea lui, dar am urmărit acest turneu și am văzut jucători căzând cu un contact minim de multe ori. Majoritatea arbitrilor fac semn cu mâna să joace mai departe. De data aceasta a fost diferit. Incidentul a primit mult mai multă atenție și, dintr-o dată, Elveția a rămas cu zece oameni. Dacă vei elimina un jucător pentru un al doilea cartonaș galben, trebuie să fii absolut sigur, pentru că schimbi întregul meci. Elveția își croise drum înapoi în joc. Aveau impuls, puneau probleme Argentinei și apoi o singură decizie înclină totul înapoi în favoarea Argentinei. De aceea se vor simți atât de frustrați. Pentru mine, problema nu este doar dacă Embolo a căzut prea ușor. Ci… consecvența. Dacă acesta este standardul astăzi, atunci trebuie să fie standardul în fiecare meci. Nu poți pedepsi un jucător pentru ceva ce ai ignorat deja de cinci sau șase ori în turneu. Fotbaliștii nu așteaptă perfecțiune de la arbitri, dar așteaptă consecvență. Când jucătorii, antrenorii și suporterii pleacă vorbind mai mult despre arbitraj decât despre minge, atunci ceva a mers prost. Elveția va simți că această decizie le-a smuls jocul într-un moment crucial”.
Interesantă și francă părerea lui Roy, nu? Dar decizia a fost pentru Argentina, așa că „no commnent!”.
Elveția a terminat ea cumva cele 90 de minute cu egal. Yakin a băgat forțe proaspete pentru minutele de prelungiri, că era de fugit, iar eu aveam de gând să urmăresc disputa până la capăt. Era ziuă deja, dar era duminică, se putea dormi pân’ la prânz. Am urmărit două-trei minute din prelungiri și brusc mi-am dat seama că nu are rost, meciul e jucat. Elveția se postase cu șase pe linia careului mare, chiar cu un pas în spatele ei, meciul devenind un hanbal pe „semicerc”, în care era clar că atacatorii vor da până la urmă unul. Nu mi s-a mai părut ineresant „scenariul”, am închis tv-ul și somn! La zece, am deschis telefonul și m-am uitat la scor… 3-1 Argentina. Normal! Meciul se terminase când Embolo a început să plângă. Ce să faci, n-ai ce să faci! Așa că mai avem o semifinală, Anglia-Argentina. Tare, că sudamericanii au super-puteri. Harry, te îmbraci gros, tati, că ăștia dau la operație! Că la fotbal, vă descurcați voi, cred că o mai păstrat ceva gloanțe și Jude. Și aici ghibițez, că mereu la mondiale am ținut cu europenii!
Vă mai scriu eu din semifinale, pe care le voi trata „la bucată”, și mai pe larg.
PS: se zice că Giani vrea să ducă la următoarea cupă, 64 de „naționale”. Băh, mă leși?
- Vezi toată seria FOTBAL DINCOLO DE GÂRLĂ
