– În prima semifinală World Cup: FRANȚA – SPANIA 0-2 (0-1) –
14.07.2026, ora: 22,00, „Dallas Stadium”, temperatura: 30°C, spectatori: 70.176.
Au marcat: Oyarzabal 22/penalty, Porro 58.
Franţa (selecționer Didier Deschamps): Maignan – Kounde, Upamecano, Saliba (30 Lacroix), Digne (72 T. Hernandez) – Tchouameni, Rabiot (46 Kone) – Dembele, Olise (72 Cherki), Barcola (57 Doue) – Mbappe
Cartonașe galbene: Rabiot, Mbappe.
Spania (selecționer Luis de la Fuente): Simon – Porro (83 M. Llorente), Cubarsi, Laporte, Cucurella – Rodri, Ruiz (77 Pedri) – Yamal, Olmo (77 Merino), Baena (83 N. Williams) – Oyarzabal (74 Ferran Torres).
Cartonașe galbene: Cucurella.
Arbitri: Ivan Barton (El Salvador) – David Moran (El Salvador) și Antonio Pupiro (Nicaragua).
Și totuși n-a fost ziua Franței
Seara de 14 iulie trebuia să se încheie cu șampanie și artificii pentru francezi, care și-au sărbătorit ziua națională. N-a fost să fie, pentru că „Les bleus” au fost învinși de Spania la World Cup, jocul echipei lui Didier Deschamps fiind dezamăgitor. Evident, o semifinală de mondial nu are o câștigătoare certă din start. Iar în cazul meciului de marți seara, vedetele ce valorează împreună sute de milioane de euro, au avut un singur gând: să joace cu „Trofeul FIFA World Cup” pe masă.
În cei peste treizeci de ani de jurnalism sportiv nu am avut ocazia să scriu cronici din meciurile unui Campionat mondial de fotbal. Nu-i târziu nici acum, de fapt eu îmi propusesem ca pe lângă editorialele „Fotbal dincolo de gârlă”, să fac acest lucru din semifinale. Și, hai Vali, go on!
Cum am perceput eu ce-am văzut la tv în Franța-Spania?
Un început de joc în care nimeni nu se aruncă pe nimeni, precauție, grijă la construcție, cu Franța puțin mai sus de jumătatea terenului. Am zâmbit când am văzut ce arbitru or pus la astfel de fază, tipul ăla mic din El Salvador fiind hazliu când și-o dat seama că n-are sprayul la el, atunci când voia să-l uzeze pentru delimitarea unei linii de care să nu treacă zidul francez, la o lovitură liberă de pe 17 metri a Spaniei.
N-a trebuit mult să-mi dau seama că Franța nu e pe treaba ei în meciul ăsta. Nu trecuse un sfert de oră și mi-am notat că „Les bleus” nu au bine legat mijlocul ofensiv cu atacul, reușind să iasă pe o primă contră doar în minutul 16, când au scos doar un corner. Două-trei minute au stat francezii pe „16”-le „furiei roja”, care a avut o defensivă imbatabilă… și asta la tot mondialul, că numai De Ketelaere le-a dat gol, singurul!
În comentariile mele radiofonice pe unde colaborez, am spus – și nu am descoperit eu mersul pe jos – că astfel de meciuri sunt decise de micile detalii. O inexactitate cât de mică, sau o execuție de „extraterestru”. Lucas Digne a uitat cu cine joacă, a vrut să degajeze din întoarcere o minge preluată înalt în careul lui spre marginea din stânga, dar nu s-a informat ce are în rază, atunci când a „dat cu coasa”. A fost „pe el” Lamine Yamal, iar „coasa” s-a dus în pulpa lui (vezi foto), așa că Ivan Barton – ăla micu din El Salvador, cu fluier în dotare – a arătat nemilos punctul de la „11 metri”. Oyarzabal a marcat plasat, în stânga lui Maignan și Spania conducea cu 1-0 din minutul 22.
Pauza pentru „commercial” – „de apă” oficial – n-a revigorat trupa lui Deschamps. Nu le-a mers francezilor „3+1”-le ofensiv și văzând asta, Spania a ieșit în terenul lor. Și cu această ocazie mi-am mai notat o observație: că atunci când „alb-vișinii” – că așa au fost echipați spaniolii – ies pe atac, îs mai la subiect. Și au și ocazii, cum a fost cea a lui Ruiz din minutul 38, blocat „la meserie” de Upamecano, care a trimis mingea în corner. Și cu câteva momente să se-ncheie prima repriză, mi-am zis: Până la urmă știți ceva? Meritat avantajul minim al Spaniei la pauză!
După ce m-am hidratat cu o bere rece, m-am încurajat: Hai, că-n actul doi începe lupta, drama, goluri, show! Și recunosc că în cronica asta tot cu Franța am avut treabă… Dar asta pentru că am văzut că-i echipa care nu e ea… pentru că așa o obligă Spania! Și observația a fost scrisă în minutul 50, când am și trecut „reflectorul” pe spanioli. Ei bine, Laporte e sculă, tată, im-pe-ri-al! La fel și puștiul Cubarsi, nici Sanchis nu juca așa la 19 ani! Și imediat, am văzut ce-mi doream când a început repriza secundă: show și gol. Spania a marcat pentru 2-0 în minutul 58, făcând KO defensiva Franței. Care nu a mai știut care unde e, la ce poartă se joacă… Porro a fost „singuraticul” din fața porții lui Maignan, iar suporterii „Furiei Roja” a dat drumul la fiesta.
Nu demult, într-un amical între cele două, Franța a revenit la 4-5, după ce Spania o conducea cu 5-1! Am zis, hai, că „învie” cumva și (încă) vicecampioana mondială, dar iar am avut de notat: că Olise e „zero”, că „les bleus” sunt inferiori cam la tot, că Digne e mai slab ca fundașul stânga de la Afumați. Deschamps nu trebuia să-mi vadă notițele, văzuse tot Dallasul asta, iar după pauza de apă i-a schimbat pe cei doi! Era minutul 75 și Franța nu avea tras nici un șut pe poartă! Ok, Spania avea două, cele cu golurile.
În ultimele zece minute nici nu prea m-am mai uita atent la tv… N-ai cum, prea tari sunt spaniolii! Și asta o fost esența acestei semifinale. Spania a fost prea bună, iar Franța, văzând asta, s-a făcut tot mai mică, Mbappe și colegii fiind nevoiți să iasă din „Dallas Stadium” doar cu aureola de „finalistă mică”. Și stiți ceva? Nu cred că mai poate bate cineva „Furia Roja” la mondialul ăsta. Chiar dacă micile detalii contează!
Foto cover: https://revsportz.in/
